Exclusion of cassation for administrative contract disputes under public procurement law

Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adiţională înregistrată la 14 iulie 2021 în cadrul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalului Caraş Severin, Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Forotic, reprezentată legal prin primarul comunei Forotic a solicitat, în contradictoriu cu A. şi B. PFA, obligarea pârâţilor, în solidiar, să achite suma de 17.500 RON reprezentând prejudiciul produs reclamantei ca urmare a angajării, în mod nelegal şi nejustificat, în efectuarea şi plata anumitor servicii de consultanţă contabilă conform contractului de prestări servicii informatice şi consultanţă nr. x/25.01.2019, în temeiul răspunderii civile delictuale reglementate de C. civ.

Prin cererea reconvenţională formulată la data de 24.08.2021 în dosarul nr. x/2021, pârâta B. PFA, reprezentată prin administrator C. a solicitat instanţei să constate că reclamanta-pârâtă reconvenţional, UAT Comuna Forotic are un debit de achitat către B. PFA în baza facturilor emise, în cuantum de 7.500 RON şi, în consecinţă, să dispună instanţa obligarea reclamantei-pârâte la plata acestei sume reprezentând contravaloare servicii prestate conform contractului cu nr. x/58/31.01.2020.

Prin notele de şedinţă depuse la 19.11.2021 în dosarul nr. x/2021, reclamanta-pârâtă a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reprezentantului C., a solicitat disjungerea cererii reconvenţionale şi a învederat că Tribunalul Caraş Severin, secţia civilă este competent să soluţioneze cauza întrucât diferendul este născut în executarea unui contract de lucrări încheiat în virtutea dispoziţiilor Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, sens în care invocă prevederile art. 53 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 101/2016.

Prin încheierea din 14.01.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Caraş Severin, secţia I civilă a dispus disjungerea acţiunii formulată de reclamanta U.A.T. Comuna Forotic faţă de pârâta B. P.F.A. şi a cererii reconvenţionale formulată de pârâta-reclamantă reconvenţional B. P.F.A în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvenţional U.A.T. Comuna Forotic şi formarea unui nou dosar, sens în care a fost înregistrat dosarul nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Caraş Severin, secţia Civilă - Complet Specializat- conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin încheierea nr. 126/25.02.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Caraş Severin, secţia Civilă- Complet Specializat - conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia privind necompetenţa materială funcţională, ridicată din oficiu, şi în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii principale formulată de reclamanta-pârâtă reconvenţional U.A.T. Comuna Forotic, prin Primar, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvenţional B. P.F.A. şi a cererii reconvenţionale formulată de pârâta-reclamantă reconvenţional B. P.F.A în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvenţional U.A.T. Comuna Forotic, în favoarea secţiei I Civilă a Tribunalului Caraş-Severin - complet specializat în soluţionarea litigiilor civile.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin

Prin sentinţa civilă nr. 2287/15.12.2022 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamanta pârâtă-reconvenţional UAT Comuna Forotic, reprezentată prin primar D., în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvenţional B. PFA, reprezentată prin administrator C.; a fost admisă cererea reconvenţională formulată de către pârâta reclamantă reconvenţional B. PFA, reprezentată prin administrator C., în contradictoriu cu reclamanta pârâtă-reconvenţional UAT Comuna Forotic, reprezentată prin primar D.; reclamanta pârâtă-reconvenţional UAT Comuna Forotic a fost obligată la plata sumei de 7.500 de RON către pârâta reclamantă reconvenţional B. PFA, reprezentată prin administrator C., cu titlu de contravaloare servicii prestate conform contractului cu nr. x/58/31.01.2020; fără cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 478 din data de 26.04.2023, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a admis cererea de completare a sentinţei civile nr. 2287/15.12.2022, pronunţată de către Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2022, şi în consecinţă, a dispus: respingerea cererii de chemare în garanţie a numitului A., cerere formulată de către UATC Forotic; respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive formulată de către UATC Fotic, cu privire la C..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin decizia nr. 235 din 10 octombrie 2023 Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta - pârâtă reconvenţional Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Forotic, reprezentată legal prin primarul comunei Forotic, dl. D., împotriva sentinţei civile nr. 2287/15.12.2022 pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata pârâtă - reclamantă reconvenţional B. PFA, reprezentată prin administrator C.; a respins, ca neîntemeiată, cererea apelantei având ca obiect cheltuieli de judecată în apel; a obligat apelanta să plătească intimatei suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 235 din 10 octombrie 2023 a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., reclamanta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Forotic, reprezentată legal prin Primarul comunei Forotic.

Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta expune considerente ale hotărârii atacate- ce privesc lipsa analizei unor motive de apel în contextul neatacării sentinţei nr. 478/26.04.2023- şi învederează că a formulat apel în mod implicit (astfel cum reiese din petitul IV, petitul V, argumentul 3.5 din cererea de apel) şi împotriva soluţiei de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a B. PFA, precum şi cu privire la chemarea în garanţie a terţului A.. Aceasta întrucât dispozitivul hotărârii privind cererea de completare face corp comun cu dispozitivul hotărârii completate, iar partea a obţinut rezultatul urmărit - ca instanţa să se pronunţe şi asupra celor 2 chestiuni omise-, astfel că hotărârea nr. 478/26.04.2023 nu trebuia atacată.

Termenul de 30 de zile pentru apel, menţionat în hotărârea prin care s-a soluţionat cererea de completare, era pentru a ataca soluţia privind completarea (doar o chestiune de procedură), nu era pentru a ataca şi fondul (căci fondul era deja atacat în cererea de apel).

Ad absurdum, chiar dacă s-ar considera că recurenta nu ar fi formulat cererea de apel şi împotriva soluţiei de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a lui C., totuşi, această excepţie este de ordine publică şi, deci, poate fi invocată în orice stadiu al procesului, chiar şi din oficiu de către instanţa de judecată.

Relativ la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţine că este eronat raţionamentul instanţei privind fondul cauzei deoarece, contrar aspectelor reţinute de către curtea de apel, nu există nicio factură semnată de reprezentantul legal al recurentei (fostul primar).

Referitor la cererea subsidiară de reducere în parte a pretenţiilor reclamantei- reconvenţionale, raţionamentul instanţei de apel conform căruia "nu a fost stabilit un algoritm diferit de calcul pentru fiecare componentă a serviciilor prestate, contabilă şi informatică" (pag. 10 din hotărârea din apel) reprezintă în fapt o denegare de dreptate, fiind încălcate prevederile art. 5 alin. (2) din C. proc. civ.

Arată recurenta că instanţa de apel a interpretat şi a aplicat eronat actele controlului Curţii de Conturi a României.

Motivul principal este acela că deşi perioada supusă controlului Curţii de Conturi a României este diferită, totuşi, argumentele reţinute de aceasta se impun cu puterea evidenţei şi pentru perioada pentru care, în speţă, reclamanta B. PFA, solicită pretenţiile sale, sens în care recurenta face trimitere la constatările Curţii de Conturi a României "cu privire la efectuarea de plăţi nelegale pentru servicii de consultanţă contabilă " (anexa 3, pag. 2-6).

Instanţele de fond au ignorat susţinerile recurentei conform cărora fapta descrisă are caracter ilicit prin prisma prevederilor la care a făcut referire şi Curtea de Conturi în documentele controlului efectuat la parte, precum: (i) Art. 10 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, (ii) Ordinul MFP nr. 1792/2002 pentru aprobarea normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, (iii) Art. 22 şi art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, (iv) Art. 5 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv.

Obiectul contractului invocat în cererea reconvenţională, conform art. 3.1. din Contractul invocat de pârâtă nr. x/31.01.2020, îl reprezintă "(...) prestări servicii informatice (...)".

Recurenta susţine că există mai multe probleme de probaţiune ale cererii reconvenţionale, respectiv: (i) prin rapoartele sale de activitate depuse ca documente în probaţiune, pârâta- reconvenţională nu dovedeşte că a prestat servicii informatice, ci eventual doar servicii de contabilitate; (ii) respectivele rapoarte de activitate sunt întocmite şi semnate de pârâta- reconvenţională, nu poartă nicio menţiune din partea recurentei (dovada comunicării către aceasta, existenţa vreunui număr de înregistrare, ori menţiunea aprobării acestora).

Din contră, în perioada respectivă de timp, recurenta avea încadrat personal de specialitate contabilă, motiv pentru care nu avea nevoie de o terţă persoană care să presteze respectivele servicii.

În acest context, neplata respectivelor trei facturi dobândeşte temei legal în excepţia de neexecutare a contractului, conform art. 1556 din C. civ.

În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că sunt întemeiate pretenţiile pârâtei- reconvenţionale, recurenta solicită obligarea pârâtului A. să achite respectivele pretenţii către pârâta-reconvenţională, sens în care consideră oportun să formuleze o cerere de chemare în garanţie a acestuia, astfel cum a solicitat în faţa instanţei de fond.

În subsidiar, solicită admiterea doar în parte a cererii reconvenţionale, în raport de ponderea serviciilor prestate de contabilitate şi/sau de informatică.

Respingerea pretenţiilor recurentei şi, totodată, achitarea respectivelor sume solicitate de către pârâtul-reconvenţional din prezentul dosar ar însemna încălcarea deciziei curţii de conturi nr. 28/2020.

Invocând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei de neexecutare a contractului, invocată ca şi motiv de apel.

5. Apărările formulate în cauză

În termen procedural, intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului întrucât recurenta invocă doar chestiuni de fond, raportat la probele depuse în dosar, fără a indica, în concret, normele de drept material şi normele de procedură pretins a fi încălcate de către instanţa de apel.

Relativ la fondul cauzei, intimata susţine că hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală în contextul în care recurenta nu a promovat apel şi împotriva sentinţei nr. 478/2023, sens în care solicită a fi analizate cererile şi apărările din faţa instanţelor de fond şi învederează că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cauza, în raport de excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi recurate hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În prezenta cauză, în raport cu dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, prin încheierea nr. 126/25.02.2022, Tribunalul Caraş-Severin, secţia Civilă - Complet Specializat- conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia privind necompetenţa materială funcţională, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererilor deduse judecăţii în favoarea secţiei I Civilă a Tribunalului Caraş-Severin - Complet specializat în soluţionarea litigiilor civile.

Aceasta întrucât litigiul dintre părţi este unul care priveşte executarea unor contracte administrative, iar regimul juridic al căilor de atac pentru litigiile având acest obiect este reglementat de Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă în cauză prin raportare la data introducerii cererilor (14.07.2021-cererea de chemare în judecată, respectiv 24.08.2021-cererea reconvenţională), conform art. 27 C. proc. civ.

Potrivit art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin art. IV pct. 32 din O.U.G. nr. 114/2020, "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul".

Conform art. 55 alin. (3)1 din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin art. IV pct. 34 din O.U.G. nr. 114/2020, hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzute la art. 53 alin. (1)1 poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.:

"Sunt hotărâri definitive: (...) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs;", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Având în vedere că prezentul litigiu se circumscrie celor reglementate de art. 53 alin. (1)1 raportat la art. 55 alin. (3)1 din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, rezultă că sentinţa primei instanţe putea fi atacată numai cu apel.

În cauză, Înalta Curte constată că dispozitivul hotărârii recurate conţine menţiunea greşită "Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare (…)", întrucât acţiunea reclamantei a fost introdusă la 14 iulie 2021, dată la care dispoziţiile Legii nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, prevedeau că pentru procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative, prin derogare de la dispoziţiile de drept comun, calea de atac este numai apelul.

Notează Înalta Curte că instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţare potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi cod, coroborat cu art. 55 alin. (3)1 şi art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

În consecinţă, având în vedere cele anterior reţinute, fiind învestită cu judecata unei căi de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, împrejurare faţă de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Forotic, reprezentată legal prin Primarul comunei Forotic împotriva deciziei nr. 235 din 10 octombrie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.