Exclusive territorial jurisdiction for singular inheritance actions: last domicile of decedent prevails over property location
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice established that the Deva Court of First Instance was territorially incompetent and the Câmpulung Moldovenesc Court of First Instance was the exclusive competent court to resolve the civil action, thereby resolving a negative conflict of jurisdiction in favor of the defendant-side venue. The dispute arose from a claim for judicial partition of an inheritance and termination of co-ownership (indiviziune) concerning a 1/8 share of an apartment, where the plaintiff’s sister died in a different jurisdiction from where the decedent’s parents had previously resided; although the lower courts diverged on whether the case involved a single inheritance or successive inheritments triggering alternative jurisdiction, the Supreme Court determined that the relevant estate (the sister’s) had not been settled via notarial procedure, unlike the prior parental succession which was. Relying on Article 118(1)(2) of the Code of Civil Procedure, the Court held that for singular inheritances, jurisdiction is exclusively vested in the court of the decedent's last domicile, excluding the plaintiff’s option to choose a competent alternative venue under Article 116, and that this exclusive territorial competence extends to the partition of assets even if the immovable property is located in a different judicial circumscription.
Legislator headnote
AI generatedart. 118 alin. (1) C. proc. civ, art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 118 alin. (2) C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 118 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ; Exclusive territorial jurisdiction for singular inheritance actions: last domicile of decedent prevails over property location: The dispute arose from a claim for judicial partition of an inheritance and termination of co-ownership (indiviziune) concerning a 1/8 share of an apartment, where the plaintiff’s sister died in a different jurisdiction from where the decedent’s parents had previously resided; although the lower courts diverged on whether the case involved a single inheritance or successive inheritments triggering alternative jurisdiction, the Supreme Court determined that the relevant estate (the sister’s) had not been settled via notarial procedure, unlike the prior parental succession which was. Relying on Article 118(1)(2) of the Code of Civil Procedure, the Court held that for singular inheritances, jurisdiction is exclusively vested in the court of the decedent's last domicile, excluding the plaintiff’s option to choose a competent alternative venue under Article 116, and that this exclusive territorial competence extends to the partition of assets even if the immovable property is located in a different judicial circumscription.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedEstablishes the exclusive territorial jurisdiction of the court at the decedent's last domicile for inheritance matters, forming the legal basis for assigning the case to the Câmpulung Moldovenesc Court.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva la data de 05.04.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E. şi F., a solicitat instanţei să dispună dezbaterea succesiunii defunctei G., decedată la data de 15 septembrie 2012, asupra cotei de 1/8 din apartamentul situat în Deva, str. x, jud. Hunedoara; să constate că moştenitorii defunctei sunt pârâţii C., D. şi E. în calitate de descendenţă în cotă de 3/4 parte, precum şi F., în calitate de soţ supravieţuitor în cota de 1/4 parte; să dispună ieşirea din indiviziune cu privire la acelaşi apartament, prin atribuire în favoarea reclamantei, cu obligarea acesteia la plata unei sulte în favoarea pârâţilor; să se dispună înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în cota de 1/1 parte; să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 1418/2023 din 09 octombrie 2023, Judecătoria Deva a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc .
Instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererile în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului.
Reţinând că, astfel cum rezultă din certificatul de deces depus la dosar, ultimul domiciliu al defunctei G. se află în Câmpulung Moldovenesc, str. x, jud. Suceava, deci în circumscripţia teritoriala a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a apreciat că acestei din urmă instanţe îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei raportat la prevederile legale mai sus menţionate.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 121 din 06 februarie 2024, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestui conflict.
Această instanţă a reţinut că reclamanta A. a promovat o acţiune în materie de moştenire, care conţine două capete principale de cerere, şi anume: primul, cel prin care se doreşte dezbaterea succesiunii defunctei G., decedată la data de 15 septembrie 2013, prin care să se stabilească calitatea de moştenitori ai pârâţilor C., D. şi E. după defuncta în cauză (scopul formulării acestui capăt principal de cerere fiind acela de a conferi legitimare procesuală pasivă celor trei pârâţi); cel de al doilea capăt principal de cerere priveşte sistarea stării de indiviziune asupra unui imobil apartament situat în mun. Deva, indiviziune care rezultă din succesiunea defuncţilor H. şi I..
Astfel fiind, a apreciat că ambele capete de cerere fac parte din categoria cererilor privitoare la moştenire, prevăzute de art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar competenţa teritorială în soluţionarea unor astfel de cereri se realizează în raport cu ultimul domiciliu al defunctului.
Cum pentru primul capăt de cerere ultimul domiciliu al defunctei G. a fost în municipiului Câmpulung Moldovenesc, iar în privinţa celui de-al doilea capăt principal de cerere, ultimul domiciliu al defuncţilor H. şi I. a fost în mun. Deva, faţă de dispoziţiile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a constatat că atât Judecătoria Deva, cât şi Judecătoria Câmpulung Moldovenesc sunt competente teritorial să soluţioneze prezenta cauză.
Apreciindu-se că cele două instanţe sunt deopotrivă competente teritorial, s-a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente. Cum reclamanta a înţeles să aleagă Judecătoria Deva, instanţă competentă teritorial în raport cu dispoziţiile mai sus enunţate rămâne Judecătoria Deva.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Constatând că a fost legal sesizată cu soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă, în raport cu art. 135 alin. (1) coroborat cu art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Reclamanta a învestit Judecătoria Deva cu o cerere privitoare la moştenire, în înţelesul art. 118 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., solicitând instanţei să constată că este deschisă succesiunea după sora sa, defuncta G., decedată în data de 15 septembrie 2012, că în masa succesorală intră cota de 1/8 din apartamentul situat în Deva, str. x, jud. Hunedoara, iar moştenitori ai defunctei sunt pârâţii C., D. şi E. în calitate de descendenţi, în cotă de 3/4 parte, precum şi F., în calitate de soţ supravieţuitor, în cota de 1/4 parte. Totodată, reclamanta a solicitat să se dispună ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul apartament, prin atribuire în natură în favoarea sa, cu obligare la plata unei sulte către pârâţi, corespunzătoare mărimii cotelor de moştenire; să se dispună înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în cota de 1/1 parte; să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele cererii, reclamanta arată că este sora defunctei G., precum şi a pârâtei B., toate trei dobândind în indiviziune imobilul apartament situat în Deva, jud. Hunedoara, prin moştenire de la părinţii decedaţi anterior, H. şi I.. Întrucât a intervenit decesul surorii sale G., doreşte sistarea stării de indiviziune succesorală, aşa încât a înţeles să îi cheme în judecată pe moştenitorii acesteia, pentru dezbaterea succesiunii după această defunctă şi încetarea stării de indiviziune, pe cale judiciară.
Înalta Curte reţine că înscrisurile probatorii existente la dosarul cauzei fac dovada împrejurării că ultimul domiciliu al defunctei G. a fost în Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava(p.36, p.91 dosar).
Totodată, este probat faptul că succesiunea după defuncţii părinţi H. şi I., cu ultimul domiciliu în mun. Deva (p.14 dosar), a fost dezbătută în procedura notarială, fiind emis în acest sens certificatul de moştenitor nr. x din 21 noiembrie 2022, de către Biroul notarului public J.(p.14 dosar).
Prin urmare, demersul judiciar al reclamantei are drept scop dezbaterea judiciară a succesiunii după sora sa, defuncta G., stabilirea calităţii de moştenitori, a cotelor de moştenire şi a compunerii masei succesorale, prin includerea cotei de 1/8 din apartamentul situat în Deva, str. x, jud. Hunedoara, dobândită prin moştenire de la părinţi; prin aceeaşi acţiune, se urmăreşte şi sistarea stării de indiviziune succesorală.
Or, în raport cu art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a cărui ipoteză se verifică în prezenta cauză, în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, astfel de cereri sunt de competenţa exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu al defunctului.
Din cuprinsul art. 118 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că textul normativ reglementează o competenţă teritorială exclusivă în materie de moştenire şi are aplicare în ipoteza unei moşteniri singulare.
Pentru ipoteza moştenirilor succesive, care se dezbat deodată, devin incidente dispoziţiile alin. (2) al art. 118 C. proc. civ., cele care conferă competenţă exclusivă instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi. Este, astfel, consacrată implicit o variantă specifică de competenţă teritorială alternativă în materia cererilor privitoare la moştenire, singura în care reclamantul are posibilitatea de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, potrivit dispoziţiei-cadru reprezentată de art. 116 C. proc. civ.
Totodată, analiza textului normativ anterior evocat pune în evidenţă că regulile amintite sunt susceptibile de aplicare până la ieşirea din indiviziune, până când partajul a rămas definitiv. Aşa fiind, instanţa determinată a fi competentă teritorial să soluţioneze cererile în materie de moştenire, potrivit art. 118 C. proc. civ., este competentă să soluţioneze şi litigiile între moştenitori având ca obiect ieşirea din indiviziune asupra masei succesorale, printr-o prorogare legală de competenţă; rămâne, astfel, fără relevanţă juridică, sub aspectul analizat, faptul că în masa succesorală sunt încorporate imobile care nu se află în raza instanţei ultimului domiciliu al defunctului, iar în concursul între dispoziţiile art. 117 şi art. 118 C. proc. civ. se vor aplica prevederile art. 118 C. proc. civ.
În concluzie, în prezentul proces, suntem în ipoteza unei moşteniri singulare şi nu în aceea a moştenirilor succesive, ceea ce se solicită fiind dezbaterea succesiunii după defuncta G., în condiţiile în care succesiunea după părinţii decedaţi a fost dezbătută în procedura notarială. Prin urmare, competenţa este una teritorială exclusivă, care exclude posibilitatea reclamantului de opţiune, instanţa competentă exclusiv, sub aspect teritorial, fiind aceea în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu al defunctei, respectiv Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, potrivit art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Mai mult, aceeaşi instanţă este competentă să soluţioneze şi cererea având ca obiect sistarea indiviziunii succesorale, fiind lipsită de relevanţă, sub aspectul determinării competenţei teritoriale, în circumstanţele date ale cauzei, împrejurarea că starea de indiviziune provine din succesiunea după părinţii decedaţi. Împărţeala bunurilor indivize realizându-se în cadrul acţiunii care vizează dezbaterea succesiunii după defuncta G., o moştenire singulară, instanţa competentă exclusiv să soluţioneze cererea privitoare la moştenire este cea care are competenţa exclusivă de a soluţiona şi ieşirea din indiviziune.
Pentru toate cele ce preced, Înalta Curte va stabili că este competentă să soluţioneze acţiunea civilă exercitată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E. şi F., având ca obiect dezbatere succesiune şi sistare indiviziunii succesorale, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.