Annulling arbitral award: applicability of public finance recovery statutes to contractual disputes and prohibition of changing legal basis on appeal

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de arbitrare nr. x/13.10.2015 având ca obiect pretenţii, CAS Dolj a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 5.514,25 RON, reprezentând contravaloarea diferenţei de punctaj (dintre punctajul declarat de pârât şi cel stabilit corect ca urmare a recalculării efectuate în baza dispoziţiilor art. 6 din Decizia Curţii de Conturi - Camera de Conturi Dolj nr. 44/29/05/2013), obţinut de pârât pentru condiţiile în care şi-a desfăşurat activitatea în anul 2012, sumă la care se vor adăuga şi dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate până la plata efectiva a debitului, conform dispoziţiilor legale în vigoare.

Prin hotărârea arbitrală antemenţionată, Comisia a admis în parte cererea de arbitrare formulată şi a obligat pârâtul A. la restituirea parţială a sumelor reprezentând punctajul obţinut de pârât pentru condiţiile în care şi-a desfăşurat activitatea în anul 2012, raportat la punctajul redus dar, în mod netemeinic, a respins capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtului la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate pentru perioada de când s-a efectuat plata şi până la data achitării efective a debitului mai sus-menţionat.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie la data de 23.05.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., anularea hotărârii arbitrale nr. 219/16.09.2021, solicitând rejudecarea cauzei în fond, conform dispoziţiilor art. 613 alin. (3) lit. b) C. proc. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin sentinţa civilă nr. 183F din data de 15 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins acţiunea în anulare formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, în contradictoriu cu pârâtul A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 183F din data de 15 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj.

Invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat casarea sentinţei recurate şi reţinerea cauzei spre rejudecare, iar, pe fond, a solicitat modificarea acesteia în sensul admiterii acţiunii în anulare.

În dezvoltarea motivelor de casare arată că instanţa a reţinut în mod eronat faptul că aspectele invocate în legătură cu capătul de cerere accesoriu (acordarea de dobânzi şi penalităţi de întârziere) nu privesc chestiuni de nelegalitate care să subsumeze dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., ci vizează aspecte legate de temeinicia hotărârii arbitrale, în condiţiile în care incident în cauză este art. 731 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice. Arată că aspectele invocate se încadrează în dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h), dispoziţiile art. 731 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice fiind imperative.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Cabinet Medical Individual Dr. A. nu a formulat întâmpinare.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8 noiembrie 2022, în temeiul art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 18 ianuarie 2024, când Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul de faţă, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru următoarele considerente de drept:

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că se poate cere casarea unei hotărâri când ea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă şi motivarea insuficientă, casarea intervenind, de regulă, în cazul în care există contradicţie între considerente şi dispozitiv, când cuprinde considerente contradictorii, precum şi în cazul în care lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Astfel, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă şi necontradictorie, aceste cerinţe înlăturând arbitrariul şi făcând posibil controlul judiciar, precum şi exercitarea căilor de atac de retractare. Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar şi concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situaţii particulare, de speţă, în cadrul prevederilor generale şi abstracte ale unei legi. Scopul motivării fiind acela de a explica soluţia adoptată de instanţă.

Analizând memoriul de recurs cu care reclamanta a înţeles să învestească instanţa supremă se constată că aceasta nu a arătat care dintre cele trei categorii de vicii, anterior menţionate, este incident în cauză.

În realitate, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ. a fost invocat pur formal de către recurentă, argumentele fiind susceptibile a fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Subsumat motivul de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că în mod greşit instanţa de apel nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 731 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, aceasta fiind o normă imperativă căreia i se aplică dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ. "Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul dintre următoarele motive: ... h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii".

Analizând cererea în anulare cu care a fost învestită de către reclamantă, Curtea de Apel Bucureşti a statuat că argumentul invocat de către reclamantă nu se încadrează în motivul de desfiinţare a hotărârii arbitrale prevăzut de dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., privind ordinea publică, ci urmăreşte realizarea unui control de temeinicie şi legalitate a hotărârii arbitrale. A mai reţinut Curtea că, în ipoteza în care s-ar aprecia că, în cadrul acţiunii în anulare, se poate analiza modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 731 din Legea nr. 500/2002, reclamanta nu a arătat, în concret, în ce mod au fost încălcate aceste dispoziţii de către instanţa arbitrală. Prin hotărârea atacată, Comisia Centrală de Arbitraj a reţinut că nu îşi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 731 din Legea nr. 500/2002, câtă vreme izvorul obligaţiilor pârâtului nu îl constituie actul de control al Curţii de Conturi, ci contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală primară, care nu cuprinde vreo clauză referitoare la plata beneficiul nerealizat. Se observă că, în acţiunea în anulare, reclamanta nu a arătat niciun argument pentru care consideră că hotărârea arbitrală este nelegală, cu referire la considerentele reţinute în sprijinul soluţiei de respingere a capătului accesoriu, pentru demonstrarea încălcării de către instanţa arbitrală a unor dispoziţii legale imperative, de natură a permite controlul judecătoresc.

Potrivit dispoziţiilor art. 731 din Legea nr. 500/2002, dispoziţii intrate în vigoare la data de 21 octombrie 2013, ca urmare a modificărilor aduse actului normativ prin Legea nr. 270/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, "Recuperarea sumelor reprezentând prejudicii/plăţi nelegale din fonduri publice, stabilite de organele de control competente, se face cu perceperea de dobânzi şi penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata şi până s-au recuperat sumele."

Înalta Curte reţine că ceea ce se invocă de către reclamantă este împrejurarea că hotărârea a cărei anulare se solicită încalcă "dispoziţiile imperative" ale art. 731 din Legea nr. 500/2002.

Raportat la obiectul litigiului (privind punctajul obţinut de cabinetul medical pentru condiţiile în care şi-a desfăşurat activitatea în anul 2012), Comisia Centrală de Arbitraj a reţinut faptul că punctajul se calculează, în conformitate cu prevederile Ordinului comun MSP/CNAS nr. 163/93/2008 (în forma în vigoare pentru perioada de referinţă) şi reglementat din punctul de vedere al modului de calcul, la art. 8 pct. 1.5 lit. a) din contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală primară nr. 1041/30.06.2011, încheiat între cele două părţi.

Cum reclamanta nu a invocat în acţiunea în anulare niciun argument pentru care consideră că hotărârea arbitrală este nelegală, cu referire la considerentele reţinute în sprijinul soluţiei de respingere a capătului accesoriu, pentru demonstrarea încălcării de către instanţa arbitrală a unor dispoziţii legale imperative, de natură a permite controlul judecătoresc, în mod corect instanţa a respins, ca nefondată, acţiunea în anulare.

De altfel, în mod corect a reţinut aceeaşi instanţă, în acord cu Comisia Centrală de Arbitraj, inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 731 din Legea nr. 500/2002, întrucât temeiul legal al pretenţiilor a fost reprezentat de contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţă primară care nu cuprinde vreo clauză referitoare la plata beneficiului nerealizat.

Trebuie subliniat că, prin cererea de arbitrare reclamanta şi-a fundamentat pretenţiile pe contractul încheiat între părţi, însă, prin acţiunea în anulare a încercat o schimbare a cauzei pretenţiilor sale, indicând decizia Curţii de Conturi - Camera de Conturi Dolj nr. 44/29.05.2013. Or, dispoziţiile legale menţionate fac referire la obligaţia de plată accesoriilor aferente prejudiciilor stabilite de organele de control competente, însă cererea dedusă soluţionării în faţa tribunalului arbitral s-a întemeiat pe convenţia părţilor, iar nu pe actele întocmite de organele de control. O modificare ulterioară a cauzei deduse judecăţii nu poate fi primită pe calea acţiunii în anulare, deoarece din prevederile art. 608 C. proc. civ. rezultă cu claritate că acţiunea în anulare permite declanşarea unui control de legalitate a hotărârii arbitrale, în cazurile strict prevăzute de legiuitor, fără a fi posibilă modificarea cererii de arbitrare în calea specifică de atac.

Aşadar, raportat la cauza juridică a pretenţiilor care au format obiectul judecăţii în faţa instanţei arbitrale, prevederile art. 731 din Legea nr. 500/2002 nu sunt incidente, deoarece sumele pretinse nu au constituit prejudicii stabilite de organele de control competente.

Suplimentar, în raport de data intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 731 din Legea nr. 500/2002, respectiv 21 octombrie 2013, Înalta Curte constată că acest text de lege nu este aplicabil în cauza dedusă judecăţii faţă de data încheierii contractului de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală primară nr. 1041, respectiv 30.06.2011, contract semnat de ambele părţi contractante fără obiecţiuni, la fel ca şi actul adiţional încheiat pentru anul 2012, sumele în raport de care se solicită obligarea la plata accesoriilor fiind achitate pentru anul 2012.

Prin urmare, dispoziţiile art. 731 din Legea nr. 500/2002 nu erau în vigoare în perioada de referinţă, astfel că textul de lege nu este incident în cauza dedusă judecăţii, neimpunând la acel moment niciun fel de conduită niciuneia dintre părţi.

Faţă de aceste considerente, constatând că motivele de casare invocate sunt nefondate şi că sentinţa civilă recurată este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj împotriva sentinţei civile nr. 183F din 15 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2024.