Territorial jurisdiction for partition of co-owned land involving successive inheritances under Article 118(2) Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 17 mai 2022

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu în data de 16.06.2021, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C., D., E., F. şi G. au solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună partajul terenurilor în suprafaţă de 2,9 ha din titlul de proprietate nr. x din 12.12.1994 emis de Comisia Judeţeană Sibiu pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, respectiv: teren arabil, tarlaua x, parcela x, în suprafaţă de 700 mp; teren arabil, tarlaua x, parcela x, în suprafaţă de 3500 mp; teren arabil, tarlaua x, parcela x, în suprafaţă de 7300 mp; teren arabil, tarlaua x, parcela x, în suprafaţă de 6000 mp, teren arabil, tarlaua x, parcela x, în suprafaţă de 11500 mp, toate situate pe raza comunei Şura Mare, prin atribuirea acestora către reclamanţi şi obligarea acestora la plata sultelor cuvenite celorlalţi coproprietari.

Prealabil partajului, au solicitat să se constate că o cotă de 1/5 din terenurile susmenţionate face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului H., decedat la data de 18.04.1999 şi că succesorii acestuia sunt ceilalţi fraţi ai defunctului, respectiv C., I., J. şi K. în cote egale respectiv câte 1/4 din masa succesorală, respectiv câte 1/20 din terenurile supuse partajului.

De asemenea, au solicitat să se constatate că menţionata cotă de 1/20 din terenuri cuvenită lui I. (decedat în anul 2018) revine soţiei E. (2/8 din 1/20) în calitate de soţie supravieţuitoare, şi fiicelor A. şi F. (câte 3/8 din 1/20), cota de 1/20 cuvenită lui J. (decedata in anul 2015) revine integral pârâtei D., în calitate de fiică şi cota de 1/20 cuvenită lui K., îi revine soţului acestuia, L., decedat şi el şi de la care, prin retransmitere, revine reclamanţilor A. şi B. în calitate de moştenitori testamentari (câte 1/10 din teren fiecare) şi să se dispună întabularea dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite în urma partajului, în cartea funciară.

În drept, au invocat prevederile art. 669, art. 670, art. 676, art. 1143 C. civ.

Prin sentinţa nr. 4625 pronunţată la data de 8 noiembrie 2021, Judecătoria Sibiu a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

În motivare, Judecătoria Sibiu a reţinut că prin cererea de chemare în judecată se solicită dezbaterea succesiunii după defunctul H., cu ultimul domiciliu în Arad, aşa cum rezultă din copia certificatului de deces depusă la dosar, şi raportat la cele învederate în cuprinsul cererii de chemare în judecată referitoare la faptul că doar succesiunea după acesta nu a fost dezbătută, s-a considerat că, în aplicarea dispoziţiilor art. 118 C. proc. civ., Judecătoria Arad este competentă teritorial să soluţioneze cauza.

Învestită prin declinare, Judecătoria Arad, prin sentinţa nr. 758 din 22 februarie 2022 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sibiu. A constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de CAsaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivare, a arătat că, în prealabil soluţionării cererii de partaj, instanţa este chemată să se pronunţe asupra transmiterii pe cale succesorală a cotei de 1/5 din terenurile menţionate din patrimoniul defunctului H. (decedat la data de 18.04.1999), mai întâi către colateralii privilegiaţi ai defunctului, şi anume I. (decedat la data de 23.09.2018), K. (decedată la data de 18.03.2007) şi J. (decedată la data de 24.07.2015), iar mai apoi de la aceştia către descendenţii acestora, printre care şi unii dintre pârâţii din prezenta cauză.

Prin urmare, cererile reclamanţilor privesc mai multe moşteniri deschise succesiv, motiv pentru care competenţa aparţine instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi, în condiţiile art. 118 alin. (2) C. proc. civ.. Or, în vreme ce defunctul H. a avut ultimul domiciliu în Arad, defuncţii I., K. şi J. au avut utlimele domicilii în Sibiu, aspect confirmat de certificatele de deces depuse la dosarul cauzei .

Aşa fiind, câtă vreme reclamanţii au optat pentru sesizarea Judecătoriei Sibiu, iar nu a Judecătoriei Arad, conform art. 116 C. proc. civ., s-a constatat că se impune declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Mai mult, opţiunea reclamanţilor este justificată şi de raţiuni de ordin practic, ţinând seama de faptul că terenurile care se doresc a fi partajate sunt situate în Comuna Şura Mare, jud. Sibiu, iar majoritatea părţilor din dosar au domiciliul în jud. Sibiu, aspecte de natură să înlesnească administrarea probatoriului.

Analizând conflictul de competenţă dedus prezentei judecăţi, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin demersul judiciar cu care reclamanţii au învestit Judecătoria Sibiu s-a solicitat partajarea terenurilor din titlul de proprietate nr. x din 12.12.1994 emis de Comisia Judeţeană Sibiu pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 2,9 ha, pe raza comunei Şura Mare, Sibiu, în favoarea numiţilor C., I., H., J. şi K., arătându-se că H. a decedat în 18.04.1999, I. în 23.09.2018, K. în 18.03.2007, iar J. în anul 2015, că mai este în viaţă doar C. şi că după cei decedaţi, cu excepţia lui H., s-a dezbătut moştenirea, fiind emise certificate de moştenitor.

Ca urmare, Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează "Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi."

Art. 87 C. civ. prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este în locul unde îşi are principala aşezare".

Aşadar, văzând certificatele de deces aflate în dosarul Judecătoriei Sibiu, filele x, Înalta Curte reţine că H. a decedat la data de 18 aprilie 1999, în Arad, unde a avut şi ultimul domiciliu. De asemenea, defuncţii I., K. şi J. au decedat în Sibiu, unde au avut şi ultimul domiciliu.

Potrivit art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

În aplicarea textelor de lege mai sus citate, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt deopotrivă competente, atât instanţa de la locul decesului defunctului H., care este Judecătoria Arad, cât şi cea de la locul decesului defuncţilor I., K. şi J., respectiv Judecătoria Sibiu.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Sibiu, reclamanţii au învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia. De altfel, terenurile care se solicită a fi partajate sunt situate în Comuna Şura Mare, jud. Sibiu, iar majoritatea părţilor din dosar au domiciliul în jud. Sibiu, aspecte de natură să înlesnească administrarea probatoriului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, ca prima instanţă competentă sesizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2022.