Conflict of jurisdiction for enforcement objection: exclusive competence of the court that authorized the enforcement

Şedinţa publică din data de 17 mai 2022

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiţiei în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T., a formulat contestaţie la executare împotriva executărilor silite în ansamblu începute de către BEJ U. în dosarele de executare cu numerele 809, 810, 811, 812, 813, 814, 815, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 824, 825, 826, 827, 831, 833/E/2019, împotriva somaţiilor emise în dosarele menţionate, precum şi încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună suspendarea executării silite începută de către BEJ U. până la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii şi anularea executării silite însăşi şi a tuturor actele de executare efectuate în dosarele de executare menţionate ale BEJ U., inclusiv a încheierilor prin care a fost încuviinţată executarea silită în dosarul de executare anterior menţionat şi să se constatate că nu există sume de plată aferente sentinţei civile nr. 376/21.02.2008 a Tribunalului Suceava.

La termenul din 07.04.2021, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de conexare a dosarelor aflate pe rolul Judecătoriei Iaşi şi pe rolul Judecătoriei Suceava, a unit cu fondul cauzei excepţia prescripţiei dreptului de a cerere executarea silită şi a dispus disjungerea şi formarea pentru fiecare dosar de executare indicat în prezenta contestaţie la executare, respectiv nr. 810/E/2019, 811/E/2019, 812/E/2019, 813/E/2019, 814/E/2019, 815/E/2019, 816/E/2019, 817/E/2019, 818/E/2019, 819/E/2019, 820/E/2019, 821/E/2019, 822/E/2019, 824/E/2019, 825/E/2019, 826/E/2019, 827/E/2019, 831/E/2019 şi 833/E/2019, a câte unui nou dosar având ca obiect contestaţie la executare, sens în care s-a format prezentul dosar înregistrat sub nr. x/2021.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 5362/16.06.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi a declinat soluţionarea contestaţiei la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimata R., în favoarea Judecătoriei Suceava.

În motivare această instanţă a dat eficienţă dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi 651 alin. (1) C. proc. civ. reţinând că încuviinţarea executării silite a fost dispusă prin încheierea Judecătoriei Iaşi nr. 2025 din 21.02.2020, care devine astfel instanţă de executare, însă în dispozitiv soluţia este aceea de declinare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

2.2 Învestită prin declinare, Judecătoria Suceava, prin sentinţa civilă nr. 4359/29.10.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe şi a declinat soluţionarea contestaţiei la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimata R. în favoarea Judecătoriei Iaşi, reţinând că instanţa de executare este instanţa care a încuviinţat executarea silită, respectiv Judecătoria Iaşi.

2.3 Judecătoria Iaşi, secţia civilă, prin încheierea nr. 860/03.02.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea regulatorului de competenţă.

La pronunţarea soluţiei, această instanţă a avut în vedere faptul că primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi au putut pune concluzii a fost termenul din 07.04.2021, termen la care Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a soluţionat excepţii şi a luat măsura administrativă de disjungere a dosarelor şi de formare a unui nou dosar de instanţă pentru fiecare dosar de executare aferent cu reţinerea doar a dosarului de executare nr. 809/E/2019, faptul că la primul termen de judecată instanţa nu a procedat la verificarea competenţei în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu a reţinut că prorogă verificarea acesteia în temeiul art. 131 alin. (2) C. proc. civ., astfel că Judecătoria Iaşi a considerat că acestea reprezintă argumente în sensul câştigării competenţei de către prima instanţă sesizată.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Prioritar, se reţin incidente dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. cu privire la cazurile în care există conflict negativ de competenţă, potrivit cărora când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat competente.

Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict.

În speţă, trei instanţe şi-au declinat succesiv competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, iar ultima instanţă învestită- Judecătoria Iaşi- a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea primei instanţe învestite- Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, aspect ce configurează un conflict negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte în stabilirea regulatorului de competenţă are în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 08.01.2021 sub nr. x/2021, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, contestatorul Ministerul Justiţiei în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., V., Q., R., S. şi T., a formulat contestaţie la executare împotriva executărilor silite în ansamblu începute de către BEJ U. în dosarele de executare cu numerele 809, 810, 811, 812, 813, 814, 815, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 824, 825, 826, 827, 831, 833/E/2019, împotriva somaţiilor emise în dosarele menţionate, precum şi a încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună suspendarea executării silite începută de către BEJ U. până la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii, anularea executării silite însăşi, a tuturor actele de executare efectuate în dosarele de executare menţionate ale BEJ U., inclusiv a încheierilor prin care a fost încuviinţată executarea silită în dosarul de executare anterior menţionat şi să se constatate că nu există sume de plată aferente sentinţei civile nr. 376/21.02.2008 a Tribunalului Suceava.

La termenul de judecată din 7 aprilie 2021, prima instanţă învestită, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, a dispus disjungerea şi formarea pentru fiecare dosar de executare indicat în contestaţia la executare, a câte unui nou dosar distinct, având ca obiect contestaţie la executare, respectiv nr. 810/E/2019, 811/E/2019, 812/E/2019, 813/E/2019, 814/E/2019, 815/E/2019, 816/E/2019, 817/E/2019, 818/E/2019, 819/E/2019, 820/E/2019, 821/E/2019, 822/E/2019, 824/E/2019, 825/E/2019, 826/E/2019, 827/E/2019, 831/E/2019 şi 833/E/2019, şi rămânerea în prezenta cauză a dosarului de executare nr. 809/E/2019, ca fiind dosarul la care face referire prezenta contestaţie la executare, intimată fiind R.. Astfel, în urma disjungerii, cererile au dobândit individualitate, urmând a fi soluţionate separat, în cadrul mai multor procese, disjungerea fiind, în acest caz, o măsură premergătoare stabilirii competenţei de soluţionare a cererilor în raport de instanţele care au dispus încuviinţarea executării silite.

Aşadar, contestaţia formulată în cadrul dosarului de executare nr. 809/E/2019 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. x/2021.

Faţă de acest aspect, se constată că la primul termen de judecată stabilit în dosarul format după disjungere, nr. 7611/302/2021, având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiţiei în contradictoriu cu intimata R., instanţa, constatând că procedura de citare a părţilor a fost legal îndeplinită, a invocat, în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Reţinând aceste aspecte referitoare la momentul invocării excepţiei de necompetenţă teritorială, care, a fost interpretat diferit de Judecătoria Iaşi prin hotărârea de declinare şi a generat apariţia conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că prin contestaţia la executare ce face obiectul litigiului de fond, contestatorul Ministerul Justiţiei a solicitat anularea executării silite iniţiate de Biroul executorului judecătoresc "U." în dosarul nr. x/2019.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1), raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

Potrivit art. 712 alin. (1) din C. proc. civ. împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În speţă, executarea silită a debitorilor Tribunalul Suceava, Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi Ministerul Justiţiei, în dosarul nr. x/2019, cu privire la titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă irevocabilă nr. 376 din 21 februarie 2008 a Tribunalului Suceava, a fost încuviinţată prin încheierea nr. 2025/CS/21.02.2020 a Judecătoriei Iaşi, la cererea BEJ U., până la realizarea dreptului creditoarei R..

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competenţă a instanţei de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanţei de executare, deja determinată prin efectul pronunţării hotărârii prin care a fost încuviinţată executarea silită, care a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei ce a pronunţat-o ca având statutul de instanţă de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanşată.

Cu alte cuvinte, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu cereri sau incidente ulterioare, precum contestaţia la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite şi indiferent de schimbarea domiciliului debitorului, după încuviinţarea executării silite.

De altfel, prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Cum în speţă cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 2025/CS din 21 februarie 2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat executarea silită, anume Judecătoria Iaşi, ca instanţă de executare, astfel definită chiar înainte de 08 ianuarie 2021, data înregistrării contestaţiei la executare în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul Ministerul Justiţiei în contradictoriu cu R., în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2022.