Negative conflict of jurisdiction over enforcement objection resolved by assigning competence to the court that authorized forced execution

Şedinţa publică din data de 17 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 23.04.2021, sub numărul x/2021, contestatoarea A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimatele B. S.R.L. şi C. S.R.L., contestaţii la executare în dosarele de executare nr. 7/2015, nr. 8/2015, nr. 12/2015, nr. 13/2015, nr. 14/2015, nr. 16/2015, nr. 17/2015, nr. 18/2015, nr. 33/2015, nr. 34/2015, nr. 110/2016 şi nr. 120/2016 aflate pe rolul BEJ D., solicitând să se constate intervenirea prescripţiei în cursul executării silite şi, în consecinţă, să se anuleze, pentru viitor, executările silite demarate şi toate actele de executare efectuate după intervenirea prescripţiei. A solicitat contestatoarea şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 6870/13.07.2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2021, instanţa a dispus disjungerea contestaţiilor, apreciind că nu există o legătură suficientă pentru a justifica judecarea acestora împreună. S-a format astfel prezentul dosar, având ca obiect contestaţia la executare formulată în dosarul de executare nr. 17/2015.

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 10309 din 01.11.2021, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

În motivare, a reţinut că, potrivit art. 714 C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, astfel că din coroborarea acestor dispoziţii cu prevederea de la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speţă, astfel cum rezultă din adresa emisă de BEJ, cererea de executare a fost adresată Biroului Executorului Judecătoresc D. la data de 22.01.2015 şi privea pe debitoarea E. S-a dispus executarea prin înfiinţarea popririi asupra terţului poprit A. S.R.L. şi, întrucât acesta nu s-a conformat obligaţiilor legale, s-a solicitat şi obţinut validarea popririi.

Întrucât executarea terţului poprit s-a realizat în cadrul aceluiaşi dosar de executare, instanţa a apreciat că instanţă de executare este cea determinată la data formulării cererii de executare, respectiv instanţa de la sediul debitorului principal, potrivit art. 650 C. proc. civ., în forma în vigoare la data de 22.01.2015.

III. Hotărârea Judecătoriei Bârlad:

Învestită prin declinare, Judecătoria Bârlad, secţia civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 315 din 1 martie 2022, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că în cauză s-a pronunţat o singură încheiere de încuviinţare a executării silite, respectiv încheierea de la data de 17 martie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 a Judecătoriei Bârlad împotriva debitoarei A. S.R.L cu sediul situat în Bucureşti.

Prin Decizia nr. 20/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021 şi pronunţată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru Soluţionarea Recursului în Interesul Legii s-a stabilit că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Întrucât Judecătoria Bârlad a încuviinţat executarea silită promovată împotriva unui debitor cu sediul în Bucureşti, competenţa instanţei de execuatre nu poate fi stabilită în raport de instanţa care a încuviinţat execuatrea silită. În aceste condiţii, competenţa instanţei care judecă contestaţia la executare este atrasă de domiciliul/sediul debitorului la data sesizării organului de executare, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a invit prezentul conflict de competenţă, contestatorul a solicitat să se constate intervenirea prescripţiei în cursul executării silite şi, în consecinţă, să se anuleze, pentru viitor, executările silite demarate şi toate actele de executare efectuate după intervenirea prescripţiei în dosarul de executare nr. 17/2015 al Biroului executorului judecătoresc D..

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Bârlad şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în a cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. Nu doar sub aspectul criteriului material competenţa instanţei de executare este una exclusivă, ci şi sub aspect teritorial, instanţa de executare având de apreciat cu privire la respectarea unor norme de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cadrul paragrafului 84 al aceleiaşi decizii, instanţa supremă a reţinut (cu relevanţă directă şi în speţa prezentă) că "84. Actuala reglementare însă nu mai permite situaţia excepţională a pluralităţii de instanţe de executare, modificarea prevederilor art. 650, 651, 713 şi 818 din C. proc. civ., prin Legea nr. 138/2014, eliminând relaţia de condiţionare dintre competenţa teritorială a instanţei de executare şi sediul biroului executorului judecătoresc, respectiv cerinţa unei noi încuviinţări a executării silite de către instanţa în circumscripţia căreia se află bunul imobil urmărit silit, fiind înlăturată şi posibilitatea ca în caz de poprire contestaţia la executare să poată fi introdusă şi la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul debitorul, dacă acestea se situau în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se afla instanţa de executare".

În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 13.03.2017 sub nr. de dosar x/2017, petenta D., executor judecătoresc în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, a solicitat să se dispună încuviinţarea executării silite pentru creditoarea B. S.R.L. împotriva debitoarei A. S.R.L., în temeiul titlului executoriu reprezentat de încheierea din data de 7 iulie 2016 pronunţată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1475/A/2016 pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2016.

Deşi executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, conform prevederilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ., prin cererea formulată de creditor, totuşi, încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării. Drept urmare, elementul care condiţionează sine qua non întreaga fază procesuală execuţională este procedura încuviinţării executării silite.

Din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză, prin încheierea din data de 17 martie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Bârlad, s-a încuviinţat executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 17/2015 privind pe debitoarea A. S.R.L.

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale, astfel încât, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

Cum în speţă cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 17 martie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Bârlad, competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine Judecătoriei Bârlad, ca instanţă de executare.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie cu privire la care legea să prevadă competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Bârlad este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2022.