Territorial competence of executing court for enforcement contest: exclusion of prosecutor's offices from exclusive jurisdiction rules for judicial officers

Şedinţa publică din data de 17 mai 2022

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea formulată la data de 29.09.2021, înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Judecătoriei Galaţi, contestatorul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a formulat contestaţie împotriva executării silite demarate împotriva sa, în dosarul de executare x/2021 al BEJ A., solicitând anularea actelor de executare. Totodată a solicitat suspendarea executării silite şi suspendarea provizorie a executării silite.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 12514 din 13 decembrie 2021, Judecătoria Galaţi, secţia civilă a admis excepţia necompetentei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

În motivare a reţinut în esenţă, că prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt aplicabile şi în situaţia în care calitatea de reclamant într-o cauză o are un Parchet ce funcţionează pe lângă instanţa competentă să soluţioneze cauza sau pe lângă o instanţă superioară acesteia.

2.2 Învestită prin declinare, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2305 din 10 martie 2022, a admis excepţia necompetentei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Galaţi şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

La pronunţarea soluţiei, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi 651 alin. (1) C. proc. civ. reţinând că, pe de o parte, la momentul sesizării organului de executare, contestatorul avea sediul legal în raza teritorială a Judecătoriei Galaţi, iar, pe de altă parte, încuviinţarea executării silite a fost dispusă prin încheierea Judecătoriei Galaţi din 01.09.2021, care devine astfel instanţă de executare, în conformitate cu Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a instanţei supreme.

A considerat că nu sunt aplicabile prevederile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., invocate de Judecătoria Galaţi ca temei pentru admiterea excepţiei necompetenţei sale teritoriale. Chiar dacă s-ar putea admite că este vorba de o omisiune a legiuitorului şi că nu există nicio justificare pentru excluderea parchetelor din cuprinsul acestor dispoziţii, este inadmisibilă stabilirea prin analogie de norme de competenţă teritorială exclusivă a instanţei. Dispoziţiile art. 127 alin. (1), alin. (2)1 şi alin. (3) C. proc. civ. instituie în mod expres o normă de competenţă teritorială exclusivă numai pentru situaţia în care calitatea de reclamant revine unui judecător, procuror, asistent judiciar, grefier sau instanţă, fără a se face menţiune despre parchete şi fără ca acestea să poată fi asimilate intanţelor judecătoreşti, aşa cum sunt definite şi prin art. 126 alin. (1) din Constituţia României.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Obiectul prezentului litigiul îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, în contradictoriu cu intimaţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., BEJ A., prin care a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare x/2021 al B.E.J. A..

Contestaţia la executare este de competenţa instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. Mai mult, potrivit art. 651 alin. (3) din acelaşi cod "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.’’

Judecătoria Galaţi, prin încheierea nr. 4680 din 1.09.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 837/30.09.2014 a Tribunalului Buzău, dată în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 669/11.05.2015, în ceea ce îl priveşte pe debitorul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

Sub acest aspect devin aşadar, incidente dezlegările date prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al Românei Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., prin care s-a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.’’ În considerentele deciziei s-a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea menţionată în precedent, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, anume Judecătoria Galaţi, ca instanţă de executare.

Pe de altă parte, nu se poate reţine în cauză aplicabilitatea dispoziţiilor art. 127 alin. (1), (2)1 şi 3 C. proc. civ., care ar atrage competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Iaşi, câtă vreme legiuitorul nu a inclus în cadrul acestor norme de competenţă teritorială exclusivă şi unităţile de parchet, textele făcând referire numai la ipoteza în care calitatea de reclamant într-un proces o are un judecător/procuror/asistent judiciar/grefier sau instanţa de judecată.

De asemenea, prin decizia nr. 290/2018, Curtea Constituţională a stabilit că dispoziţiile 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, nefiind menţionate şi parchetele.

Textul instituit prin art. 127 C. proc. civ. (care este unul de excepţie, neputând aşadar a fi interpretat extensiv) este menit să garanteze imparţialitatea obiectivă a instanţei, însă doar în contextul calităţii părţii de judecător/instanţă de judecată, procuror, asistent judiciar sau grefier şi nu se poate aplica pentru alte situaţii care nu au fost prevăzute în mod expres de către legiuitor.

Pentru considerentele înfăţişate, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2022.