Inadmissibility of revision for failure to evoke merits and inapplicable positive effect of res judicata in unauthorized construction demolition

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată şi hotărârile pronunţate în cauză.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 august 2016 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamantul Primarul Municipiul Cluj-Napoca a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la desfiinţarea lucrărilor de construcţii executate la imobilul de pe str. x din Cluj-Napoca, înscris în CF nr. x a localităţii Cluj-Napoca având nr. cadastral/nr. topografic x, reprezentând lucrările de construcţii menţionate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/09.09.2013 (lucrări ce constau în realizarea unei locuinţe cu regim de înălţime P+E, având suprafaţa desfăşurată de cca 200 mp, a împrejmuirii imobilului, a racordurilor şi a branşamentelor la utilităţi), iar, în caz contrar, autorizarea reclamantului de a desfiinţa lucrările de construcţii menţionate, pe cheltuiala pârâtului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicată, şi art. 1528 şi următoarele din C. civ.

La 19 octombrie 2016, reclamantul Primarul municipiul Cluj-Napoca a depus la dosar o cerere de modificare, prin care a arătat că înţelege să cheme în judecată şi pe pârâta B. alături de pârâtul A..

Prin sentinţa civilă nr. 9763 din 15 noiembrie 2016, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia de necompetenţă materială şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Cluj, secţia civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 112 din 17 martie 2017, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Primarul Municipiului Cluj-Napoca în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., şi în consecinţă:

A obligat pârâţii să desfiinţeze lucrările de construcţii executate la imobilul de pe str. x, din Cluj-Napoca, înscris în CF nr. x a localităţii Cluj-Napoca, nr. cadastral x, lucrări descrise în procesul-verbal de constatare a contravenţiilor nr. x/09.09.2013, constând în realizarea unei locuinţe cu regim de înălţime P+E, având suprafaţa desfăşurată de cca 200 m.p., a împrejmuirii imobilului, a racordurilor şi a branşamentelor la utilităţi, în termen de 60 zile; în caz contrar, a fost autorizat reclamantul să desfiinţeze lucrările de construcţii mai-sus menţionate, pe cheltuiala pârâţilor.

A obligat pârâţii să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 20 RON.

Prin decizia civilă nr. 82/A din 31 martie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 112 din 17 martie 2017 a Tribunalului Cluj; a respins, ca tardiv, apelul incident declarat de pârâta B. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Prin decizia nr. 1044 din 12 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 82/A din 31 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurentul A..

2. Cererea de revizuire.

Revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 din C. proc. civ. şi schimbarea hotărârii atacate, conform celor solicitate prin recurs.

În cuprinsul cererii, revizuentul a arătat că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivul 2 de recurs - cel care a vizat greşita aplicare a legii sub aspectul timbrajului, cu referire la nelegalitatea deciziei din apel, raportat la soluţia asupra excepţiei insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care dispoziţiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 nu erau incidente în cauză.

Revizuentul a arătat că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivul 3 de recurs prin care criticat decizia atacată cu privire la autoritatea de lucru judecat invocată din prisma hotărârilor date în dosarul nr. x/2013, întrucât instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei invocate prin motivele de apel.

Instanţa de recurs, în acest sens, din eroare s-a raportat la un alt dosar, cu nr. x/2016, ceea ce echivalează cu o necercetare a motivului de recurs invocat.

Revizuentul a considerat că este incident şi art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin paralizarea efectului puterii lucrului judecat.

Instanţa de recurs a omis să cerceteze motivul 4 de recurs, fiind invocate în acest sens buna credinţă, fapta terţului şi situaţia fortuită, aspecte despre care recurentul a susţinut că nu au fost analizate de către instanţa de apel.

Prin întâmpinare, intimatul Primarul municipiului Cluj-Napoca a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, arătând că motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute limitativ de către legiuitor.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la cererea de revizuire.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea dedusă judecăţii, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1044 din 12 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, apreciind ca fiind incidente motivele de revizuire reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., ca urmare a faptului că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unor motive de recurs şi nici asupra efectului autorităţii de lucru judecat.

Verificând motivele de revizuire invocate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în raport cu hotărârea atacată, decizia civilă nr. 1044 din 12 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, se reţine caracterul inadmisibil al cererii de revizuire, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 509 C. proc. civ., această cale extraordinară de atac poate fi exercitată în cazul hotărârilor pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, putând face obiect al revizuirii hotărârile pronunţate în primă instanţă, în apel sau chiar şi în recurs, în fond după casare, în ipoteza în care este evocat fondul.

Se constată, aşadar, într-o primă analiză, că potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ. pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia imperativă, preliminară, ca această instanţă să fi evocat fondul, cu excepţia cazurilor de revizuire înscrise la pct. 3 (în ipoteza judecătorului), pct. 4, pct. 7 - 11, când sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

În ceea ce priveşte "evocarea fondului" de către instanţa de recurs, s-a apreciat constant, în doctrină şi în jurisprudenţă, că aceasta implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care a fost reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, fie verificarea incidenţei dispoziţiilor legale la o stare de fapt reţinută, în oricare dintre aceste ipoteze urmând să se dea o dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Prin urmare, pentru a se putea cere revizuirea unei decizii definitive, pronunţate în recurs, cum este cea de faţă, pentru motivul de revizuire înscris la pct. 1 al art. 509 C. proc. civ., o primă condiţie pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea este aceea de a evoca fondul cauzei, iar o astfel de situaţie nu se regăseşte în prezenta speţă.

Astfel, prin decizia civilă nr. 1044 din 12 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 82/A din 31 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Prin urmare, instanţa de recurs nu a fost evocat fondul cauzei, ci a apreciat că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., invocate de recurent, prin raportare la cele reţinute de instanţele de fond.

Sub un alt aspect, în verificarea aceloraşi cerinţe de admisibilitate, se constată că motivul de revizuire invocat în cauză, respectiv pct. 1 al art. 509 C. proc. civ., se referă la situaţia în care, instanţa "s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut". Astfel, textul legal are în vedere ipotezele extra petita/minus petita şi plus petita, toate cele trei situaţii vizând inadvertenţele dintre obiectul pricinii supuse judecăţii şi ceea ce instanţa a hotărât.

Raţiunea instituirii acestui motiv de revizuire este reprezentată de respectarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, precum şi de îndeplinirea obligaţiei instanţei de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii.

În cauză, revizuentul a susţinut că instanţa de recurs nu s-a pronunţat cu privire la unele motive de recurs, însă Înalta Curte reţine că aceste aspecte invocate de revizuent nu vizează nepronunţarea de către instanţă asupra unei cereri în sensul textului art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, ipoteza motivului de revizuire privind nepronunţarea instanţei asupra unui lucru cerut (minus petita) se referă la obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanţa de fond, deci la pretenţiile concrete formulate de părţi prin cereri principale, adiţionale, accesorii şi/sau incidentale, or, în speţa dedusă judecăţii, susţinerile revizuentului cu privire la pretinsa neanalizare a unor motive de recurs nu pot fi circumscrise unei veritabile cereri în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire a fost întemeiată şi pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuentul invocând în acest sens "paralizarea efectului de putere a lucrului judecat".

În cazul invocării acestui motiv de revizuire, raportat la dispoziţiile art. 513 alin. (4) teza a II-a din C. proc. civ., instanţa nu poate admite revizuirea şi schimba în tot sau în parte hotărârea atacată, respectiv nu poate reţine autoritatea de lucru judecat doar cu privire la o parte a hotărârii, ci va trimite cauza spre rejudecare atunci când constată că s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat între cele două hotărâri.

Înalta Curte constată că revizuentul nu susţine încălcarea autorităţii de lucru judecat a soluţiei cuprinse în dispozitivul sentinţei civile nr. 4247/2015 pronunţate de Judecătoria Cluj Napoca în dosarul nr. x/2013, ci nerespectarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, prin care se urmăreşte evitarea contrazicerilor dintre considerentele decizorii ale hotărârilor judecătoreşti.

Astfel, prevalându-se de dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. ("Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă") şi susţinând o nesocotire a efectului pozitiv al lucrului judecat din primul litigiu - sentinţa civilă nr. 4247/28.04.2015 pronunţată de Judecătoria Cluj Napoca în dosarul nr. x/2013, revizuentul susţine că această hotărâre a clarificat de ce recurentul a fost în imposibilitate obiectivă, neimputabilă, de a respecta termenul de 90 de zile pentru intrarea în legalitate în ce priveşte construcţia edificată, iar instanţele din dosarul pendinte nu au analizat apărările sale privind buna-credinţă, fapta terţului şi situaţia fortuită invocată în baza puterii de lucru judecat a acestei sentinţe.

Se constată că, prin demersul judiciar pendinte, reclamantul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a solicitat obligarea pârâţilor A. şi B. la desfiinţarea lucrărilor de construcţii executate la imobilul de pe str. x din Cluj-Napoca, înscris în CF nr. x a localităţii Cluj-Napoca având nr. cadastral/nr. topografic x, reprezentând lucrările de construcţii menţionate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/09.09.2013 (lucrări ce constau în realizarea unei locuinţe cu regim de înălţime P+E, având suprafaţa desfăşurată de cea 200 mp, a împrejmuirii imobilului, a racordurilor şi a branşamentelor la utilităţi), iar, în caz contrar, autorizarea reclamantului de a desfiinţa lucrările de construcţii menţionate, pe cheltuiala pârâtului.

În primul proces, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 4247/28.04.2015 a Judecătoriei Cluj Napoca, al cărei efect pozitiv de lucru judecat se invocă, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii C., D. şi E., solicitând ca aceştia să fie obligaţi să le asigure servitutea de trecere pentru accesul la proprietatea lor în temeiul celor asumate prin contractul autentic de vânzare cumpărare nr. x din 19.05.2005, pe traseul de drum de acces stabilit prin documentaţia tehnică avizată de OCPI Cluj sub nr. x, documentaţie tehnică ce face parte integrantă din contractul autentic.

Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., presupune, în termenii acestui text, că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Aceasta înseamnă că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente ale raportului juridic transpus pe plan procesual, cum se întâmplă în cazul excepţiei autorităţii de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăţi (în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanţă a statuat deja jurisdicţional).

Dată fiind relativitatea efectelor lucrului judecat, este nevoie însă de existenţa identităţii de părţi, pentru ca ceea ce s-a stabilit jurisdicţional anterior să se impună cu efect obligatoriu într-un nou proces, care are legătură cu aspectele litigioase tranşate deja.

Această condiţie nu este îndeplinită în speţă, reclamantul din prezenta cauză neavând calitatea de parte în procesul finalizat prin hotărârea al cărei efect pozitiv este invocat.

Pe de altă parte, în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri date de nesocotirea efectului pozitiv al lucrului judecat, urmare a anulării ultimei hotărâri, cauza trebuie retrimisă instanţei care să procedeze la efectuarea judecăţii cu respectarea a ceea ce s-a tranşat anterior în legătură cu un anumit aspect al litigiului (şi care a fost nesocotit cu ocazia primei judecăţi). Susţinerile revizuentului nu se circumscriu însă acestei situaţii, nemulţumirea sa vizând modul în care instanţa de recurs a procedat în privinţa argumentelor sale prin care a invocat aspecte de fapt tranşate în procesul anterior.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1044 din 12 mai 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1044 din 12 mai 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi B..

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători pentru motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi definitivă în rest.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 aprilie 2024.