Defendant wins annulment of demolition ruling; prior appeal decision quashed and remanded for failure to address stamp-duty and res judicata grounds.

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând, asupra cauzei constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 august 2016 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamantul Primarul Municipiul Cluj-Napoca a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la desfiinţarea lucrărilor de construcţii executate la imobilul de pe str. x din Cluj-Napoca, înscris în CF nr. x a localităţii Cluj-Napoca având nr. cadastral/nr. topografic x, reprezentând lucrările de construcţii menţionate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/09.09.2013 (lucrări ce constau în realizarea unei locuinţe cu regim de înălţime P+E, având suprafaţa desfăşurată de cea 200 mp, a împrejmuirii imobilului, a racordurilor şi a branşamentelor la utilităţi), iar, în caz contrar, autorizarea reclamantului de a desfiinţa lucrările de construcţii menţionate, pe cheltuiala pârâtului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicată şi art. 1528 şi următoarele din C. civ.

La 19 octombrie 2016, reclamantul Primarul municipiul Cluj-Napoca a depus la dosar o cerere de modificare, prin care a arătat că înţelege să cheme în judecată şi pe pârâta B. alături de pârâtul A..

Prin sentinţa civilă nr. 9763 din 15 noiembrie 2016, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia de necompetenţă materială şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Cluj, secţia civilă.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal.

Prin sentinţa civilă nr. 112 din 17 martie 2017, Tribunalul Cluj, secţia civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., şi în consecinţă:

A obligat pârâţii să desfiinţeze lucrările de construcţii executate la imobilul de pe str. x, din Cluj-Napoca, înscris în CF nr. x a localităţii Cluj-Napoca, nr. cadastral x, lucrări descrise în procesul-verbal de constatare a contravenţiilor nr. x/09.09.2013, constând în realizarea unei locuinţe cu regim de înălţime P+E, având suprafaţa desfăşurată de cca 200 m.p., a împrejmuirii imobilului, a racordurilor şi a branşamentelor la utilităţi, în termen de 60 zile; în caz contrar, a fost autorizat reclamantul să desfiinţeze lucrările de construcţii mai-sus menţionate, pe cheltuiala pârâţilor.

A obligat pârâţii să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 20 RON.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel.

Prin decizia civilă nr. 82/A din 31 martie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 112 din 17 martie 2017 a Tribunalului Cluj; a respins, ca tardiv, apelul incident declarat de pârâta B. împotriva aceleiaşi sentinţe.

4. Decizia pronunţată de instanţa supremă, în recurs.

Prin decizia civilă nr. 1044 din 12 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 82/A din 31 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

5. Contestaţia în anulare formulată în cauză.

Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 4 octombrie 2022, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei nr. 1044 din 12 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016 şi rejudecarea recursului.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a invocat motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ., învederând următoarele:

Instanţa de recurs a omis să cerceteze motivul 2 de recurs - cel care a vizat greşita aplicare a legii sub aspectul timbrajului, fiind invocată nelegalitatea deciziei din apel, raportat la soluţia asupra excepţiei insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care dispoziţiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 nu erau incidente în cauză.

Dezlegarea dată motivului 3 de recurs este rezultatul unei erori materiale şi, în egală măsură, instanţa a omis să cerceteze acest motiv de recurs, astfel cum a fost formulat. Prin motivul 3 de recurs, recurentul a criticat decizia atacată cu privire la autoritatea de lucru judecat invocată din prisma hotărârilor date în dosarul nr. x/2013, întrucât instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat invocate prin motivele de apel.

Instanţa de recurs, în acest sens, din eroare s-a raportat la un alt dosar, cu nr. x/2016, arătând că acesta nu se circumscrie prevederilor art. 431 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., ceea ce echivalează cu o eroare materială, dar şi cu o necercetare a motivului de recurs invocat.

Instanţa de recurs a omis să cerceteze motivul 4 de recurs prin care a fost invocată buna credinţă, fapta terţului şi situaţia fortuită, aspecte despre care recurentul a susţinut că nu au fost analizate de către instanţa de apel, deşi au fost invocate pornind de la efectele autorităţii de lucru judecat generate de hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2013, astfel încât a criticat acest aspect în recurs.

Prin întâmpinare, intimatul Primarul municipiului Cluj-Napoca a invocat inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, arătând că motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute limitative de către legiuitor; a susţinut că este inadmisibilă repunerea în discuţie a unor apărări care au fost avute în vedere şi cu privire la care s-a pronunţat instanţa învestită cu soluţionarea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte o va admite, va anula decizia civilă contestată şi va acorda termen în vederea rejudecării recursului, pentru următoarele considerente de drept:

Cu titlu prealabil, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimat, Înalta Curte constată că obiectul prezentei căi extraordinare de atac este reprezentat de decizia nr. 1044 din 12 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 82/A din 31 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

În motivarea căii extraordinare de atac, au fost invocate dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ., susţinându-se că instanţa de recurs ar fi săvârşit o eroare materială prin faptul că, în analiza motivului de recurs referitor la efectul pozitiv al autorităţii de lucru, s-a raportat la un alt dosar decât cel la care s-a referit recurentul. De asemenea, s-a invocat omisiunea cercetării motivelor de recurs referitoare la greşita aplicare a legii în privinţa timbrajului, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi aspecte referitoare la buna credinţă, fapta terţului şi situaţia fortuită, aspecte despre care recurentul a susţinut că nu au fost analizate de către instanţa de apel, astfel încât a criticat acest aspect în recurs.

În temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, precum şi atunci când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Acestea sunt temeiurile legale invocate de contestator în cauză, care a susţinut existenţa unei erori materiale privitoare la dosarul faţă de care s-a invocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, respectiv necercetarea unor motive de recurs, indicate în concret în contestaţie, astfel cum s-a arătat mai sus.

Din perspectiva naturii contestaţiei în anulare specială de cale extraordinară de atac, de retractare, prin raportare la dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., noţiunea de eroare materială are în vedere erorile săvârşite de instanţă în legătură cu aspectele de natură formală ale judecăţii, pentru a căror verificare nu este necesară reaprecierea probelor sau reexaminarea fondului cauzei.

Astfel, ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. vizează doar erorile materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi, cu titlu de exemplu, respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat ori formulat de o persoană îndreptăţită a-l declara, pentru verificarea cărora nu este însă necesară o reexaminare, o reapreciere a probelor administrate în cauză sau o verificare a modului de interpretare şi de aplicare a legii de drept procesual civil.

De asemenea, în ceea ce priveşte al doilea motiv al contestaţiei în anulare, prin cercetarea motivelor de casare trebuie înţeleasă analiza motivelor de recurs, astfel cum au fost formulate de parte prin cererea de recurs. Cercetarea la care face trimitere textul de lege, fără a fi interpretată ca obligând instanţa să răspundă în parte tuturor argumentelor, trebuie să constituie o examinare în mod real a criticilor supuse controlului judiciar.

Din motivarea căii extraordinare de atac, astfel cum a fost expusă mai sus, reiese că susţinerile contestatorului se încadrează în dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ. de asemenea, contestatorul are posibilitatea de a uza de mijlocul procesual ales şi din perspectiva ipotezei art. 503 alin. (2) din acelaşi cod, fiind atacată o hotărâre a instanţei de recurs, astfel că excepţia inadmisibilităţii invocată de către intimată nu poate fi primită.

Examinând decizia atacată prin prisma motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., se constată că a fost invocat următorul motiv de recurs, identificat ca atare în partea deciziei care conţine expunerea căii de atac exercitate în cauză: "Prin prisma motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul a susţinut că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii când a dezlegat chestiunea timbrajului cererii de chemare în judecată. A menţionat că soluţia de respingere a excepţiei insuficientei timbrări, întemeiată pe prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, este greşită, întrucât textul de lege nu este incident în cauză."

Acest motiv de recurs nu a fost analizat de instanţă, decizia atacată neconţinând niciun argument referitor la greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei insuficientei timbrări.

De asemenea, în partea deciziei care conţine expunerea căii de atac exercitate în cauză s-a identificat următorul motiv de recurs:

"Prin prisma motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 7 C. proc. civ., pârâtul a învederat că instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii nr. 4247/2015 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia nr. 361/R/2015, care este fundamentală în corecta dezlegare a pricinii, câtă vreme aceasta a clarificat de ce recurentul a fost în imposibilitate obiectivă, neimputabilă de a respecta termenul de 90 de zile pentru intrarea în legalitate în ce priveşte construcţia edificată."

În cadrul motivării soluţiei, s-a arătat că "Înalta Curte constată că litigiul din dosar nr. x/2016 prin care A. a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară asupra construcţiei edificată pe terenul proprietate privată în regim de carte funciară nu se circumscrie dispoziţiilor art. 431 alin. (1) si 2 C. proc. civ., în condiţiile în care hotărârea pronunţată în acel dosar nu soluţionează în tot sau în parte fondul dreptului dedus judecăţii din litigiul pendinte, litigiu ce are ca obiect desfiinţarea construcţiilor edificate fără autorizaţie de construire în temeiul art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991."

Astfel, se observă că instanţa de recurs nu a analizat motivul de recurs invocat în concret de parte, care se referea la "autoritatea de lucru judecat a hotărârii nr. 4247/2015 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. x/2013".

În partea deciziei care conţine expunerea căii de atac exercitate în cauză s-a arătat că "A mai precizat că instanţa de apel nu a cercetat motivele de apel/apărările recurentului-pârât privind buna-credinţă, fapta terţului şi situaţia fortuită invocată în baza puterii de lucru judecat a hotărârii nr. 4247/2017 pronunţată de Judecătoria Cluj Napoca".

În acest sens, în motivarea deciziei atacate s-a arătat că "Nefondate sunt şi susţinerile recurentului pârât în ce priveşte incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurentul-pârât în sensul că hotărârea recurată nu este motivată sub aspectul argumentelor de drept material, şi că instanţa de apel nu a cercetat motivele de apel/apărările privind buna-credinţă, fapta terţului şi situaţia fortuită invocată în baza puterii de lucru judecat."

Astfel, acest motiv de recurs, invocat prin prisma cazului de casare privind nemotivarea hotărârii, reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., nu a fost omis a fi analizat de instanţa de recurs. Împrejurarea că puterea de lucru judecat la care se referă recurentui în cadrul acestui motiv de recurs s-ar raporta la alt dosar decât cel avut în vedere de instanţă se valorifică, conform celor expuse mai sus, în cadrul motivului de contestaţie în anulare care vizează omisiunea cercetării acestui motiv de recurs.

În această situaţie, susţinerea contestatorului în sensul că ar fi incident şi motivul de contestaţie în anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., instanţa de recurs săvârşind o eroare materială prin raportarea la soluţia pronunţată în alt dosar decât cel care a fost invocat de parte pentru a susţine autoritatea de lucru judecat, nu se mai impune a fi analizată, dată fiind soluţia care se va pronunţa în privinţa contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., fiind constatată omisiunea de cercetare a respectivului motiv de casare.

În contextul expus, constatând că este întemeiat motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., văzând prevederile art. 508 din acelaşi cod, Înalta Curte va admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1044 din 12 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016 şi va anula decizia civilă contestată.

Constatând incidentă ipoteza tezei a II-a a art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., care stabileşte că, dacă soluţionarea cauzei la acelaşi termen nu este posibilă, instanţa va pronunţa o hotărâre de anulare a hotărârii atacate şi va fixa termen în vederea soluţionării cauzei printr-o nouă hotărâre, Înalta Curte va fixa termen pentru judecata recursului la data 24 septembrie 2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimatul Primarul Municipiului Cluj-Napoca prin întâmpinare.

Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1044 din 12 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi B..

Anulează decizia civilă nr. 1044 din 12 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016.

Fixează termen pentru judecata recursului la data 24 septembrie 2024, ora 10:00, cu citarea părţilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 aprilie 2024.