Appeal to High Court held inadmissible in restitution dispute; final order for compensatory proposal and remit of extra-village land stands.

Şedinţa publică din data de 17 mai 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 16.04.2019 cu nr. x/2019, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, contestaţie împotriva Deciziei nr. 18/14.03.2019, solicitând anularea acesteia şi să se constate că este îndreptăţit la acordarea de despăgubiri pentru cele 2 terenuri în suprafaţă de 0,95 ha, situate în arealul oraşului Bumbeşti Jiu, sat Curtişoara, jud. Gorj.

2 .Hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 2484/30.10.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, ca neîntemeiată.

3 . Hotărârea pronunţată în apel

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 933A din 9 iunie 2021 a admis apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 2484/30.10.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a schimbat, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul că a admis, în parte, cererea, a anulat Decizia nr. 18/14.03.2019 emisă de pârâtă, a fost obligată pârâta să emită Decizie cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii cu privire la terenul intravilan solicitat prin notificarea nr. x/2001, în suprafaţă de 2.701 m.p. (843 m.p + 1858 m.p.), situat în Bumbeşti Jiu, sat Curtişoara, jud. Gorj astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit de dl. expert B. şi a fost obligată pârâta să înainteze dosarul întocmit în baza notificării nr. x/2001 cu privire la terenul extravilan în suprafaţă de 6.799 (2.157 m.p. + 4.642 m.p.) situat în Bumbeşti Jiu, sat Curtişoara, jud. Gorj astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit de dl. expert B., către Comisia Locală Bumbeşti Jiu de Aplicare a Legii Fondului Funciar, în vederea soluţionării în baza legislaţiei fondului funciar.

4. Cererea de recurs

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel reclamantul a declarat recurs.

Intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât hotărârea atacată nu poate fi supusă cenzurii recursului.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

La termenul din 17 mai 2022, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Prin notificarea nr. x/2001, reclamantul împreună cu mama şi sora acestuia au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea despăgubirilor pentru terenurile preluate abuziv de stat, în suprafaţă de 0,65 ha, respectiv aproximativ 0,4 ha, situate în oraşul Bumbeşti Jiu, sat Curtişoară, jud. Gorj, la momentul notificării fiind ocupate de C. S.A. Bumbeşti Jiu.

Notificarea a fost transmisă de Primăria Bumbeşti Jiu către C. S.A. Bumbeşti Jiu, în calitate de unitate deţinătoare, iar ulterior către AAAS, fiind respinsă prin Decizia nr. 18/14.03.2019.

Litigiul de faţă este formulat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi reprezintă o contestaţie împotriva Deciziei nr. 18/14.03.2019 emisă de pârâtă în soluţionarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, cee ace atrage incidenţa dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Legea nr. 10/2001, în art. 26 alin. (3) teza a II a, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, prevede că "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel " .

Rezultă deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2011, hotărârea tribunalului de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei sau a dispoziţiei motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului de competenţa curţii de apel.

De asemenea, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare, în primă instanţă, dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.

Or, în cauză hotărârea tribunalului a fost pronunţată ulterior acestei date, respectiv la 30 octombrie 2019. Ca atare, prezentei cauze, îi sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în forma modificată de Legea nr. 202/2010.

În cauză, sunt însă incidente şi dispoziţiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001, potrivit cărora " Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea foloseşte o altă expresie similară."

Faţă de cele sus-menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că hotărările recurate, atacate în speţă, nu sunt susceptibile de recurs, fiind pronunţate de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecinţă, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 933A din 9 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2022.