Expropriation compensation challenge barred by statutory exclusion of cassation appeal for post-2018 public utility expropriations

Şedinţa publică din data de 17 mai 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă la 12 martie 2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, a solicitat instanţei să dispună anularea parţială a: Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 98/17.04.2019 şi a Procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/15.04.2019; a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 99/17.04.2019 şi a Procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/15.04.2019; a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 100/17.04.2019 şi a Procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/15.04.2019, toate emise de Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real constituită în baza Legii nr. 255/2010, în temeiul căruia au fost formulate cereri de acordare a despăgubirilor pentru imobilele supuse exproprierii, afectate de lucrarea de utilitatea publică de interes naţional "Realizare-infrastructură-zonă operaţională-în cazarma 1 833 Câmpia Turzii", cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului, A., în urma exproprierii pentru utilitate publică, stabilind că în realitate acestea sunt mai mari; să oblige pârâtul la plata în favoarea reclamantului, A., cu titlu de despăgubiri, a preţului de piaţă al imobilului expropriat, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plătii efective; cu cheltuieli de judecată în măsura în care pârâtul se va opune cererii de chemare în judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 22 şi următ. din Legea nr. 255/2010, ale art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi ale art. 44 din Constituţia României.

2. Hotărârea Tribunalului Cluj

Prin sentinţa civilă nr. 338 din 21 mai 2021 a Tribunalului Cluj, secţia Civilă, pronunţată în dosar nr. x/2020 s-a admis în parte acţiunea civilă, şi în consecinţă:

S-a dispus anularea parţială a Hotărârii de stabilire a despăgubirii nr. 98/17.04.2019 şi a procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/15.04.2019 în ce priveşte cuantumul despăgubirii pentru terenul situat în localitatea Luna, jud. Cluj, având număr cadastral x, tarla x parcela x în suprafaţă de 3.800 mp.

Pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, a fost obligat la plata în favoarea reclamantului A., a sumei de 1.406 RON cu titlu de despăgubiri pentru terenul situat în localitatea Luna, jud. Cluj, având număr cadastral x, tarla x parcela x în suprafaţă de 3.800 mp.

Pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei de 190 RON, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata efectivă.

S-a dispus anularea parţială a Hotărârii de stabilire a despăgubirii nr. 99/17.04.2019 şi a procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/15.04.2019 în ce priveşte cuantumul despăgubirii pentru terenul situat în localitatea Luna, jud. Cluj, având număr cadastral x, tarla x parcela x în suprafaţă de 20.300 mp.

Pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantului a sumei de 7.511 RON cu titlu de despăgubiri pentru terenul situat în localitatea Luna, jud. Cluj, având număr cadastral x, tarla x parcela x în suprafaţă de 20.300 mp.

Pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei de 1.015 RON, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata efectivă.

S-a dispus anularea parţială a Hotărârii de stabilire a despăgubirii nr. 100/17.04.2019 şi a procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/15.04.2019 în ce priveşte cuantumul despăgubirii pentru terenul situat în localitatea Luna, jud. Cluj, având număr cadastral x, tarla x parcela x în suprafaţă de 3.000 mp.

Pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.110 RON cu titlu de despăgubiri pentru terenul situat în localitatea Luna, jud. Cluj, având număr cadastral x, tarla x parcela x în suprafaţă de 3.000 mp.

Pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei de 150 RON, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata efectivă.

A fost obligat pârâtul Ministerul Apărării Naţionale la plata în favoarea reclamantului A. a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, reprezentând onorariu avocaţial.

3. Hotărârea Curţii de Apel Cluj

Prin decizia nr. 305/A din 20 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a admis, în parte, apelurile declarate de reclamant şi pârât împotriva sentinţei civile nr. 338 din 21 mai 2021 a Tribunalului Cluj, secţia Civilă, pronunţată în dosar nr. x/2020, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 4.750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale aferente fondului cauzei, în loc de suma de 1.000 RON, cu acelaşi titlu. A înlăturat din sentinţa apelată dispoziţiile referitoare la obligarea pârâtului la plata de dobânzi legale aferente sumelor de 190 RON, 1.015 RON şi 150 RON, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata efectivă şi, pe cale de consecinţă, a obligat pârâtul la plata dobânzii legale aferente acestor sume, în favoarea reclamantului, începând cu data formulării de către reclamant a cererii prevăzută de art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 republicată şi până la data plăţii efective. A menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 305/A din 20 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi susţinând că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că aceste din urmă prevederi legale se interpretează extensiv, în senul că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ţine seama atât de expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici la momentul transferului dreptului de proprietate, cât şi de criteriile legale conţinute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 78 din 15 noiembrie 2021.

Reţinând valoarea de circulaţie a terenurilor, recurenţii au solicitat acordarea unor despăgubiri care să reflecte o evaluare corectă a terenului preluat de stat, precum şi, integral, cheltuielile de judecată efectuate în etapa procesuală a fondului, reprezentând onorariile experţilor şi al avocatului.

5. Înregistrarea recursului pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 15 decembrie 2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 9.

Prin rezoluţia de primire a dosarului din 20 decembrie 2021, s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimat, cu menţiunea că are obligaţia de a depune întâmpinare în termenul legal.

6. Întâmpinarea

Prin întâmpinarea depusă la 21 ianuarie 2022, intimatul-pârât a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi excepţia nulităţii căii de atac pentru neîncadrarea motivelor în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Prin rezoluţia din 23 februarie 2022, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 17 mai 2022.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a pus în discuţie, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale prin întâmpinare, asupra căreia a rămas în pronunţare, în raport în baza art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Litigiul de faţă are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, prin care a solicitat instanţei să dispună anularea parţială a: Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 98/17.04.2019 şi a Procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/15.04.2019; a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 99/17.04.2019 şi a Procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/15.04.2019; a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 100/17.04.2019 şi a Procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/15.04.2019, toate emise de Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real constituită în baza Legii nr. 255/2010, în temeiul căruia au fost formulate cereri de acordare a despăgubirilor pentru imobilele supuse exproprierii, afectate de lucrarea de utilitatea publică de interes naţional "Realizare-infrastructură-zonă operaţională-în cazarma 1 833 Câmpia Turzii", cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului, A., în urma exproprierii pentru utilitate publică, stabilind că în realitate acestea sunt mai mari; să oblige pârâtul la plata în favoarea reclamantului, A., cu titlu de despăgubiri, a preţului de piaţă al imobilului expropriat, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plătii efective.

Demersul judiciar a fost iniţiat ca urmare a exproprierii şi ocupării în întregime unor terenuri aparţinând reclamantului şi a faptului că acesta a apreciat că, prin hotărârile nr. 98/17.04.2019, 99/17.04.2019 şi nr. 100/17.04.2019 şi a proceselor-verbale aferente, Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real constituită în baza Legii nr. 255/2010 a stabilit o valoare a despăgubirilor inferioară valorii reale a terenurilor, fără a acorda şi daunele cauzate prin expropriere, deşi terenul a produs recolte considerabile.

Înalta Curte, în raport de obiectul acţiunii civile, de pretenţiile exhibate de părţi prin intermediul acesteia şi de dispoziţiile legale invocate, respectiv dispoziţiile art. 22 şi următ. din Legea nr. 255/2010 şi ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, constată că cererea dedusă judecăţii se circumscrie instituţiei exproprierii pentru cauză de utilitate publică, din perspectiva căreia a fost soluţionată în etapele procesuale anterioare.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte reţine că, prin dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de fond, respectiv 12 martie 2020, s-a stabilit că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Conform dispoziţiilor legale enunţate, hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia exproprierilor nu sunt supuse recursului, urmare modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018.

Începând cu această dată, în materiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului a fost eliminată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 24 C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi (art. 25 din acelaşi cod).

Coroborând normele legale enunţate rezultă că pentru litigiile ce au ca obiect cereri formulate în materia exproprierilor, promovate după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, au fost instituite două grade de jurisdicţie, anume fond şi apel.

Din perspectiva Legii nr. 33/1994, Înalta Curte reţine că, la art. 23, acest act normativ prevede că hotărârile pronunţate urmare soluţionării cererilor de expropriere sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

Potrivit art. 34 din Legea nr. 255/2010, dispoziţiile acestui act normativ se completează, corespunzător, cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum şi cu cele ale C. civ. şi ale C. proc. civ., în măsura în care nu contravin prevederilor acestei legi.

Astfel, în materia exproprierilor, decizia curţii de apel prin care a fost soluţionat apelul declarat împotriva sentinţei tribunalului, este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În acest sens sunt relevante dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stabilesc caracterul definitiv al hotărârilor date în apel, fără drept de recurs, precum şi a celor neatacate cu recurs.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 305/A din 20 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 305/A din 20 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2022.