Defendant’s appeal upheld, appellate award of copyright royalties quashed and remanded for service-defect retrial.

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 29.11.2017, sub nr. x/2017, reclamanta UCMR-ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor (UCMR - ADA) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L, obligarea acesteia la plata sumei de 44.536,05 RON, inclusiv TVA, egală cu valoarea triplului remuneraţiilor (drepturi patrimoniale de autor) corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în:

1.1 unitatea de cazare B., Strada x, nr. 1, Comuna Ghiroda, sat Ghiroda, Judeţul Timiş, în perioada: noiembrie 2014 - noiembrie 2017;

1.2 Restaurantul situat în incinta B., Strada x, nr. 1, Comuna Ghiroda, sat Ghiroda, Judeţul Timiş, în perioada: noiembrie 2014 - noiembrie 2017;

1.3 Restaurantul situat în incinta B., Strada x, nr. 1, Comuna Ghiroda, sat Ghiroda, Judeţul Timiş, în perioada: noiembrie 2014 - noiembrie 2017;

În subsidiar primului capăt al cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata:

a) sumei de 14.845,35 RON, inclusiv TVA, reprezentând valoarea remuneraţiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spaţiile, perioadele şi modalităţile menţionate la capetele 1.1, 1.2, 1.3, corespunzător unei comunicări publice autorizate a operelor muzicale;

b) sumei de 34.385,94 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 28.11.2017 pentru întârzierea plaţii remuneraţiilor specificate la lit. a) a capătului subsidiar capătului 1 al cererii de chemare în judecată;

c) la plata penalităţilor de 0.5%/zi de întârziere începând cu 29.11.2017 şi până la data plăţii efective a sumei de 14.845,35 RON.

2. la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1221/20.08.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a admis în parte acţiunea şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 14994 RON către reclamantă, reprezentând triplul remuneraţiilor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în spaţiile administrate de pârâtă în perioada martie 2016 - noiembrie 2017. A fost obligată pârâta la plata sumei de 2950 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu expert şi taxa judiciară de timbru.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 334A din 2 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis apelul declarat de către apelanta-reclamantă UMCR-ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor împotriva sentinţei civile nr. 1221/20.08.2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2017.

A fost schimbată în parte sentinţa, în sensul obligării pârâtei şi la TVA aferentă remuneraţiei simple, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

A fost obligată intimata la plata sumei de 50 RON reprezentând cheltuieli de judecată către apelantă.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În cuprinsul cererii de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenta pârâtă a arătat că decizia atacată este nelegală întrucât procedura de citare şi de comunicare a actelor de procedură nu a fost respectată.

Astfel, pârâta a susţinut că, prin întâmpinarea formulată în primă instanţă, şi-a ales sediul procesual pentru comunicarea actelor de procedură la sediul profesional al avocaţilor "C., D." - Cabinete de avocat asociate, în municipiul Timişoara, judeţul Timiş, însă comunicarea deciziei recurate s-a realizat în comuna Ghiroda, judeţul Timiş, la altă adresă.

Întrucât în cursul procesului nu a revenit asupra alegerii de domiciliu, comunicarea hotărârii trebuia efectuată la sediul ales, în acord cu dispoziţiile art. 158 din C. proc. civ.. Actul de comunicare efectuat cu nesocotirea manifestării de voinţă a părţii în ceea ce priveşte locul citării şi al comunicării actelor de procedură este lovit de nulitate, în baza art. 153 alin. (2) din C. proc. civ.

Arată că decizia atacată nu i-a fost comunicată cu respectarea normelor procedurale exprese şi imperative şi că a aflat despre aceasta la 15 martie 2023, cu ocazia studiului dosarului la arhiva instanţei. Mai menţionează că la 6 aprilie 2023 a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 1221/20.08.2020 a Tribunalului Bucureşti, întrucât nici procedura de comunicare a respectivei hotărâri nu a fost îndeplinită conform legii.

Acestea sunt şi motivele pentru care decizia recurată în prezenta cauză este nelegală, fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Deşi şi-a ales sediul la societatea de avocatură, din înscrisurile aflate la dosar nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, comunicarea cererii de apel şi a citaţiei pentru termenul de judecată din 2 martie 2022, când a fost judecat apelul reclamantei, s-a realizat în comuna Ghiroda, judeţul Timiş.

De asemenea, din practicaua deciziei recurate rezultă că pârâta nu a fost prezentă la termenul de judecată din 2 martie 2022, reţinându-se însă eronat că procedura de citare a fost legal îndeplinită.

II. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit conform art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a reţinut că partea are deschisă calea de atac a recursului, că aceasta a fost promovată în termen, precum şi că a fost legal timbrată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 decembrie 2023, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 334A din 2 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a stabilit termen de judecată la data de 16 aprilie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, astfel că urmează a-l admite, a casa hotărârea instanţei de apel şi a trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel, pentru considerentele ce succed.

Prin cererea de recurs, recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., susţinând că au fost încălcate normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Astfel, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că deşi prin întâmpinarea formulată în primă instanţă şi-a ales sediul pentru comunicarea actelor de procedură la adresa cabinetului apărătorului său, citarea şi comunicarea actelor procedurale ulterioare s-au realizat la altă adresă.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 153 - 173 C. proc. civ. reglementează citarea şi comunicarea actelor de procedură.

Citarea este actul de procedură pe care participanţii la procesul civil sunt înştiinţaţi cu privire la existenţa procesului, a termenului şi locului unde se va desfăşura judecata, a necesităţii îndeplinirii unor obligaţii prevăzute de lege sau fixate de judecător.

Prin citarea părţilor şi comunicarea actelor de procedură se asigură respectarea a două principii fundamentale ale procesului civil, respectiv contradictorialitatea şi dreptul la apărare.

Sub denumirea marginală "Obligaţia de a cita părţile", art. 153 C. proc. civ. prevede că instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. Instanţa va amâna cauza şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii.

Din expresiile folosite de legiuitor - "instanţa poate hotărî (...) numai dacă", precum şi "instanţa va amâna judecata şi va dispune" - rezultă că normele care reglementează citarea au caracter imperativ.

Acest caracter imperativ trebuie înţeles în sensul că instanţa nu poate lua nicio măsură într-un proces decât dacă părţile sunt legal citate ori sunt prezente, personal sau prin reprezentant, cu excepţia cazurilor când prin lege se prevede altfel.

În vederea exercitării drepturilor procesuale, legea îngăduie sau, după caz, obligă părţile la alegerea unui domiciliu procesual.

Astfel, în condiţiile art. 158 din C. proc. civ., partea are dreptul de a alege locul citării şi al comunicării altor acte de procedură. Conform acestui text legal, în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156. Partea poate alege ca toate actele de procedură să îi fie comunicate la căsuţa poştală.

Ca atare, oricare parte din proces, persoană fizică sau juridică, are dreptul să-şi aleagă un domiciliu sau sediu procesual pentru comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură pe parcursul litigiului, urmând ca această operaţiune să se efectueze numai la domiciliul/sediul procesual ales, iar nu în condiţiile art. 155 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ.

Procedura vizează exclusiv locul comunicării actelor de procedură, iar aplicarea ei este condiţionată de indicarea persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură. Astfel, faptul alegerii unui domiciliu nu instituie pentru instanţă obligarea comunicării actelor de procedură la domiciliul/sediul ales decât în măsura în care, o dată cu alegerea domiciliului, s-a indicat şi numele persoanei la care se va face comunicarea. Textul art. 158 alin. (1) C. proc. civ. este clar în acest sens. Încălcarea acestei norme de procedură atrage incidenţa prevederilor art. 175 alin. (2) C. proc. civ.

Aplicând aceste consideraţii cu caracter teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte observă următoarele:

Aşa cum a învederat recurenta pârâtă, prin întâmpinarea formulată în primă instanţă, aceasta şi-a ales sediul procesual pentru comunicarea actelor de procedură la "C., D." - Cabinete de avocat asociate, în municipiul Timişoara, judeţul Timiş, însă citarea şi comunicarea actelor procedurale ulterioare s-au realizat în comuna Ghiroda, judeţul Timiş, la altă adresă.

De asemenea, Înalta Curte observă că: la dosar fond se află dovada prin care comunicarea sentinţei pronunţate de către prima instanţă a fost returnată, aceasta fiind comunicată la adresa din Ghiroda, iar nu la sediul ales de către pârâtă; la dosar Curte de Apel Bucureşti se află procesul-verbal de înmânare din care reiese că s-a returnat instanţei cererea de apel ce fusese comunicată în comuna Ghiroda; la dosar apel se află procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâta pentru termenul de judecată a apelului din 2 martie 2022, din care rezultă că destinatarul nu mai locuieşte la adresa din Ghiroda.

În contextul expus, se observă că, ulterior depunerii întâmpinării în faţa Tribunalului, niciuna dintre cele două instanţe nu a dispus citarea pârâtei la sediul procesual ales astfel cum prevăd dispoziţiile art. 158 C. proc. civ., cu toate că acesta era indicat prin actul procedural menţionat, iar atât sentinţa, cât şi decizia recurată nu au fost communicate la sediul procesual ales indicat de către pârâtă în întâmpinare.

Or, dacă pârâta a optat în mod expres să fie citată la sediul său ales, această alegere a părţii produce efectele prevăzute de dispoziţiile art. 158 C. proc. civ., instanţa fiind ţinută să efectueze procedura de citare la adresa indicată.

Din interpretarea sistematică şi teleologică a dispoziţiilor C. proc. civ. referitoare la citarea şi comunicarea actelor de procedură rezultă că intenţia legiuitorului este de a permite instanţelor de judecată să efectueze comunicarea actelor de procedură într-o varietate de modalităţi, scopul fiind acela de a aduce la cunoştinţa justiţiabililor că sunt chemaţi în faţa instanţei de judecată. Faptul că în cuprinsul întâmpinării se impune, drept cerinţă obligatorie, precizarea sediului (pentru persoana juridică) nu poate avea semnificaţia impunerii obligativităţii procedurii de citare la sediul justiţiabilului în toate situaţiile.

Comunicarea actelor de procedură are o reglementare specifică, adoptată în vederea încunoştinţării părţilor de existenţa procesului, punând astfel în valoare respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil: dreptul la un proces echitabil, accesul la justiţie, respectarea dreptului la apărare şi principiul contradictorialităţii.

Astfel, solicitarea pârâtei de a i se comunica toate actele de procedură la sediul ales în Timişoara, judeţul Timiş, la sediul profesional al reprezentantului său convenţional, "C., D." - Cabinete de avocat asociate, reprezintă o aplicare a principiului disponibilităţii, permiţând acesteia exerciţiul drepturilor sale procesuale în conformitate cu dispoziţiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., de o manieră aptă să asigure înştiinţarea sa despre desfăşurarea procesului şi în consecinţă, respectarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii.

Totodată, Înalta Curte nu poate primi apărarea intimatei-reclamante în sensul că dispoziţiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, întrucât nu ar fi fost indicată şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură.

Formularea art. 158 alin. (1) din C. proc. civ. referitoare la "persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură" nu este circumstanţiată la o anumită calitate a persoanei, având deci un sens larg, în care poate intra inclusiv cabinetul unui avocat, întrucât reiese identitatea persoanei căreia urmează să îi fie înmânate actele de procedură.

În speţă, astfel cum s-a arătat, pârâta a solicitat prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe ca procedura de citare şi comunicare a actelor de procedură să se efectueze la sediul profesional al reprezentantului său convenţional, "C., D." - Cabinete de avocat asociate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu este necesară indicarea de către parte a unui anumit avocat din cadrul cabinetului sau societăţii de avocatură pentru a primi actele de procedură, căci însuşi cabinetul sau însăşi societatea a fost însărcinată în acest scop.

Având în vedere că în faţa instanţei de apel, din menţiunile efectuate în practicaua hotărârii, pârâta nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata nici prin reprezentant legal, nici prin reprezentant convenţional, partea nefiind citată la sediul procesual ales indicat în întâmpinare, în cauză sunt întrunite premisele aplicării dispoziţiilor art. 153 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ., fiind incidentă sancţiunea nulităţii hotărârii pronunţate, judecata făcându-se în condiţiile în care partea nu a fost legal citată şi nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata.

Nulitatea prevăzută de dispoziţiile art. 153 alin. (2) C. proc. civ. este o nulitate expresă, iar potrivit dispoziţiilor art. 175 alin. (2) C. proc. civ. vătămarea părţii este prezumată până la dovada contrară pe care o poate face partea interesată, în contextul acestei norme, partea interesată fiind partea adversă sau partea care are interes să înlăture sancţiunea nulităţii.

Din perspectiva interesului ocrotit prin dispoziţiile art. 153 alin. (2) C. proc. civ., nulitatea este relativă, ceea ce presupune că poate fi invocată numai de către cel vătămat, anume de partea pentru care procedura de citare nu a fost îndeplinită în condiţiile legii - în speţă de pârâtă - şi numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă, astfel cum prevede art. 178 alin. (2) C. proc. civ., condiţii îndeplinite în cauză.

Este de precizat că, în cauza pendinte, neregularitatea invocată constă în soluţionarea cererii de apel fără ca pârâta să fie citată la sediul ales indicat prin întâmpinare.

De asemenea, recurenta pârâtă a invocat şi faptul că a formulat calea de atac a apelului, nici sentinţa primei instanţe nefiind comunicată la sediul ales.

Înalta Curte apreciază că lipsa efectivităţii comunicării actelor de procedură la sediul procesual ales are drept consecinţă pentru pârâtă împiedicarea efectuării apărărilor şi a luării la cunoştinţă de conţinutul hotărârilor pronunţate de către instanţă, aceste aspecte conturând vătămarea procesuală suferită. Or, aceste chestiuni sunt esenţiale în procesul civil pentru respectarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, principii fundamentale subsumate dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 CEDO, precum şi de art. 6 C. proc. civ.

Neefectuarea procedurii de citare potrivit solicitării pârâtei are efect încălcarea dreptului la un proces echitabil, care conţine în structura sa dreptul de acces la justiţie, de vreme ce nu a fost informată despre acordarea termenului de judecată, astfel că acesta, în mod subsecvent, nu a fost în măsură să îşi exercite drepturile procesuale, cum ar fi de pildă dreptul la apărare, neavând posibilitatea formulării unei apărări corespunzătoare, inclusiv sub aspectul formulării căii de atac împotriva sentinţei primei instanţe.

Nerespectarea principiilor fundamentale ale procesului civil atrage sancţiunea nulităţii actului de procedură efectuat în aceste condiţii, astfel că remediul eficient pentru înlăturarea consecinţelor vătămătoare ale actului procedural nelegal nu poate fi decât acela al casării hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În consecinţă, faţă de cele expuse, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 497, art. 496 C. proc. civ. coroborate cu art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 334A din 2 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 334A din 2 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA-Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor.

Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 aprilie 2024.