Nullity of cassation appeal for failure to substantiate statutory grounds of illegality in state liability claim

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, la data de 17.03.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 RON reprezentând daune morale, a sumei de 5.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată pe care reclamantul pretinde că le-a suportat în alte cauze, precum şi restituirea sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare stabilite de Înalta Curte în altă cauză. Reclamantul a precizat prin acţiune că aceste pretenţii sunt solicitate în condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 529 din data de 18.02.2022, pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamantul a formulat apel.

Prin decizia civilă nr. 59/C din 27 februarie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul promovat de reclamantul A..

Împotriva acestei decizii civile, la 6 aprilie 2023, reclamantul a declarat recurs, prin care a invocat incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctele 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., prezentând, pe larg, situaţia de fapt şi exprimându-şi nemulţumirea în legătură cu considerentele reţinute de instanţa de apel.

În şedinţa publică din 18 ianuarie 2024, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Recurentul-reclamant a invocat motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) punctele 5, 6 şi 8din C. proc. civ.

Potrivit art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Cercetând memoriul de recurs se constată că recurentul nu a arătat care sunt regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii pronunţate, invocând în mod formal prevederile acestui text de lege, astfel că instanţa de recurs nu poate proceda la verificarea nelegalităţii deciziei recurate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine, de asemenea, împrejurarea nedezvoltării în memoriul de recurs a unor critici de nelegalitate din perspectiva acestui caz de casare.

Art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. consacră trei ipoteze care conduc la casarea unei hotărâri din perspectiva nemotivării ori a motivării necorespunzătoare a acesteia şi, anume, lipsa oricărei motivări, situaţia în care motivarea conţine considerente străine de natura şi obiectul litigiului, precum şi situaţia în care motivarea cuprinde motive care sunt contradictorii.

Concluzia ce se desprinde din analiza memoriului de recurs este că recurentul a invocat, de asemenea, pur formal acest motiv de casare, nearătând care dintre cele trei ipoteze sunt incidente în cauză şi care sunt motivele care să afecteze decizia recurată de viciul nemotivării sau al contradictorialităţii.

Ultimul motiv de casare invocat de către recurent se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin decizia civilă nr. 59/C din 27 februarie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de către reclamant, reţinând, în esenţă, faptul că angajarea răspunderii Statului pentru fapte ilicite ale organelor judiciare nu se poate face decât în condiţiile art. 96 din Legea nr. 303/2004, iar temeiul de drept al cererii introductive de instanţă, astfel cum a fost precizat de acesta la termenul din data de 4 februarie 2022, este răspunderea civilă delictuală reglementată de dispoziţiile C. civ.

Or, ţinută de limitele învestirii sale, instanţa a analizat, având în vedere efectul devolutiv al apelului, motivele de apel invocate, reţinând că răspunderea patrimonială a Statului poate fi atrasă în condiţiile art. 96 din Legea nr. 303/2004 (normă specială) şi că, în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, acestea nu pot fi solicitate în temeiul răspunderii civile delictuale, în condiţiile existenţei unor norme speciale ce reglementează recuperarea cheltuielilor de judecată avansate în procesul penal finalizat cu achitare (art. 276 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 453 din C. proc. civ.).

Din dezvoltarea criticilor rezultă nemulţumirea reclamantului faţă de soluţia dispusă în cauză, însă nu şi dezvoltarea unor veritabile motive din care să reiasă că instanţa de apel a încălcat sau a aplicat greşit dispoziţiile legale.

Afirmaţii precum "Ba da onorată instanţă, nu am elocinţa (n.n. elocvenţa) dumneavoastră în drept, dar dreptul este o ştiinţă socială, parchetul este o persoană juridică de drept public, cu atribuţii extrem de clare stabilite prin lege, iar trimiterea în judecată timp de aproape patru ani, împrejurare în care am pierdut o avere este o faptă mult mai gravă decât dacă eram arestat, situaţie în care mă încadram în ipotezele prevăzute de art. 538-539 C. proc. pen..", sau precum "Înţeleg astfel că deşi în dosarul penal x/2017 nu au existat probe, rechizitoriul a fost întocmit abuziv, ori această atitudine este o blasfemie la adresa ştiinţei dreptului şi a sângelui vărsat pentru libertate şi democraţie în decembrie 1989" sau "am dreptul să vă întreb onorată instanţă de ce nu a existat o presupunere rezonabilă de achitare şi de ce trebuia să fim târâţi într-un proces lugubru timp de 4 ani la care se adaugă doi ani în prezenta cauză" nu satisfac cerinţa motivării recursului şi încadrării criticilor în cazurile de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecinţă, în baza art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii, invocată din oficiu la termenul din 18 ianuarie 2024, şi va anula recursul.

Având în vedere soluţia dispusă în cauză, în temeiul art. 453 din C. proc. civ., cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantul A. urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 59C din 27 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2024.