Cassation appeal voided for failing to challenge the appellate court's merits ruling on the interpretation of a preliminary agreement.

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 08.03.2021, sub număr dosar x/2021, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., obligarea pârâtului la restituirea sumei de 100.000 euro si dobândă legală, în principal cu titlu de împrumut nerestituit, iar, în subsidiar, cu titlu de avans din preţ.

Prin sentinţa civilă nr. 2974 din data de 7.10.2022, pronunţată de Tribunalul Constanţa, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul C.. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea pârâtului privind obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamanţii au formulat apel.

Prin decizia civilă nr. 102C din 19 aprilie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul promovat de reclamanţii A. şi B..

Împotriva acestei decizii civile, la 2 iunie 2023, reclamanţii au declarat recurs, prin care au invocat incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea acestuia, au arătat că instanţa a reţinut eronat că acordul încheiat între părţi nu s-ar subsuma unui acord de principiu şi a procedat la descalificarea actului de remitere a sumei de bani, însă nu a procedat la calificarea actului de remitere astfel încât să se precizeze cu ce titlu s-a făcut remiterea.

Arată că interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material a condus la înscrierea demersurilor realizate de părţi într-o viziune mult prea tehnică şi restrictivă a acordului de principiu. Demersurile realizate de părţi se subsumează încheierii unui acord de principiu şi reprezintă dovada intenţiei părţilor de a acţiona cu bună-credinţă în condiţii contractuale.

Precizează că este incontestabil că suma de bani s-a remis în contextul actelor preparatorii încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi având în vedere că a existat două voinţe care, întâlnindu-se, au format un acord, acesta trebuie interpretat ca fiind un acord precontractual.

Ca urmare a faptului că pârâtul nu deţinea suprafaţa de teren promisă, iar autorizaţia de construire expirase, a intervenit caducitatea acordului care, odată desfiinţat, se impune restituirea sumei de bani virate în baza acestuia.

Arată că instanţele au descalificat acordul privind remiterea sumei de bani, reţinând că nu s-a probat încheierea unui contract preparatoriu, dar nu au procedat la calificarea juridică a actului de remitere. În condiţiile în care suma de bani s-a remis în baza unui acord nefinalizat, se impunea restituirea sumei de bani, iar, în lipsa acesteia, calificarea actului juridic.

În şedinţa publică din 18 ianuarie 2024, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.

Scopul recursului transcede, aşadar, interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel). În acest context, nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanţă de fond, în mod vădit contrar rolului şi funcţiilor căii extraordinare de atac a recursului.

Prin urmare, motivarea recursului presupune invocarea şi argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluţia pronunţată de instanţa de apel, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigenţe legale, întrucât recurenţii-reclamanţi nu aduc nicio critică soluţiei pronunţate de către instanţa de apel, ci solicită instanţei de recurs să constare că în mod greşit instanţa a interpretat şi aplicat normele de drept material privind interpretarea contractelor.

Or, ambele instanţe de fond au reţinut că în cauză nu a fost făcută dovada existenţei unui contract între părţi astfel că nu pot fi primite susţinerile recurenţilor-reclamanţi, în sensul că remiterea sumei de bani în cuantum de 100.000 de euro valorează acord de principiu.

Aceasta, întrucât art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, nu mai cuprinde motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 din C. proc. civ. de la 1865, care avea în vedere ipoteza în care "instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia", astfel că nu poate fi cenzurată modalitatea în care instanţa de apel a interpretat natura juridică a titlului cu care s-a efectuat remiterea sumei de bani şi care este temeiul obligaţiei de restituire.

Înalta Curte reţine că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, reglementat de dispoziţiile art. 9 din C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului fiind stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar instanţa are obligaţia, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Prin urmare, solicitarea recurenţilor-reclamanţi de a proceda la calificarea juridică a actului de remitere, pe lângă faptul că nu poate face obiectul analizei instanţei de recurs, nu poate fi primită în contextul neînvestirii instanţei de fond, în condiţiile procedurale prescrise de C. proc. civ., cu o astfel de cerere.

Cum, în cauză, instanţa de apel a reţinut nedovedirea existenţei unui acord de principiu şi, astfel, caracterul nefondat al temeiului invocat în vederea restituirii sumei remise, însă prin memoriul de recurs nu se critică cele statuate de instanţa de apel, ci se solicită o reinterpretare a naturii juridice a titlului cu care s-a făcut această remitere, solicitare care nu se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii, invocată din oficiu la termenul din 18 ianuarie 2024, şi va anula recursul.

Având în vedere soluţia dispusă în cauză, în temeiul art. 453 din C. proc. civ., cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenţii-reclamanţi A. şi B. urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.

Anulează recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 102C din 19 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2024.