Start of revision deadline: judgment pronouncement versus reasoning communication in contradiction of judgments

Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2023

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia recurată

Prin decizia nr. 251 din 8 februarie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 701 din 29 martie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

În speţă, s-a reţinut că cererea de revizuire a fost depusă la 18 noiembrie 2022, solicitându-se revizuirea deciziei nr. 701 din 29 martie 2022, fiind astfel depăşit termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termen care a început să curgă de la rămânerea definitivă a acestei hotărâri, respectiv 29 martie 2022.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, a declarat recurs B. S.A. (fostă A.) cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători, sub nr. x/2023.

În motivarea căii de atac formulate, recurenta a susţinut că prin respingerea cererii de revizuire ca tardivă i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, prin prisma exercitării efective a unei căi de atac. Consideră că pentru a demonstra existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. era necesară cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, lucru imposibil în lipsa comunicării motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Recurenta consideră că formularea şi motivarea unei cereri de revizuire depind de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate, cu atât mai mult cu cât, în situaţia pendinte, prin considerentele hotărârii atacate, instanţa de trimitere a dat instrucţiuni şi a fixat limitele în ceea ce priveşte rejudecarea cauzei, astfel că stabilirea datei pronunţării celei de-a doua hotărâri ca început al termenului de introducere a revizuirii i-a îngrădit în mod nepermis accesul liber la justiţie şi însuşi dreptul său la un proces echitabil.

3. Apărările părţilor

Intimata S.C. Antibiotice S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs, pentru nemotivare iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Procedura de filtrare a recursului

Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din acelaşi cod, întrucât procesul a fost început anterior datei de 21 decembrie 2018, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 8 mai 2023, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către toate părţile.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători

Analizând recursul dedus judecăţii, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte va analiza susţinerile din memoriul de recurs din perspectiva pct. 5 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., fiindcă se referă la greşita aplicare a regulilor de procedură civilă.

Astfel, acest motiv de recurs vizează situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, care reprezintă principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale.

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, etc.

Dispoziţiile art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia actelor de procedură, iar textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale; cu toate acestea, nulitatea prevăzută în art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. este condiţionată de producerea unei vătămări.

Asupra cererii de revizuire, instanţa s-a raportat la art. 181 şi art. 182 din C. proc. civ., reţinând că termenul general de o lună începe să curgă, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Înalta Curte reţine că, în speţă, revizuenta a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 701 din 29 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, care încălca autoritatea lucrului definitiv judecat prin decizia nr. 328 din 17 iulie 2020, cu consecinţa desfiinţării (retractării) deciziei civile nr. 701 din 29 martie 2022, urmând a se dispune rejudecarea recursului declarat de Antibiotice S.A. împotriva deciziei civile nr. 328 din 17 iulie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, iar în rejudecare să se ţină seama de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat ataşat deciziei nr. 560 din 19 martie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ce priveşte dezlegările date problemelor de drept analizate prin aceasta.

Înalta Curte reţine că ultima hotărâre, dintre cele pretins potrivnice, în sensul dispoziţiilor legale mai sus redate, este decizia nr. 701 din 29 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

În consecinţă, data pronunţării deciziei nr. 701 din 29 martie 2022 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 29 martie 2022 şi s-a împlinit la 29 aprilie 2022, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 18 noiembrie 2022, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată că în mod legal instanţa de revizuire a reţinut incidenţa în cauză a sancţiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte mai notează că termenul de formulare a căii de atac extraordinare nu curge de la comunicarea ultimei hotărâri, ci de la data rămânerii definitive a acesteia, prin raportare la dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care nu fac nicio precizare referitoare la comunicarea şi luarea la cunoştinţă a considerentelor.

De altfel, ceea ce invocă, în realitate, revizuenta, este faptul că termenul de formulare a căii de atac extraordinare ar fi curs de la comunicarea ultimei hotărâri, întrucât formularea revizuirii este condiţionată de însăşi motivarea deciziei atacate, pentru a putea aprecia asupra motivelor respectivei hotărâri judecătoreşti şi asupra incidenţei autorităţii de lucru judecat.

Acest susţineri sunt, de asemenea, nefondate.

Înalta Curte arată că sancţiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac, potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Or, recurenta-revizuentă nu se poate prevala de faptul că nu şi-a îndeplinit o anumită obligaţie procesuală - formularea în termenul legal a cererii de revizuire - motivat de faptul că ar fi avut nevoie să cunoască şi considerentele hotărârii, în condiţiile în care textul de lege care reglementează termenul este clar şi nu face distincţiile de care se prevalează aceasta.

Instanţa supremă reaminteşte prevederile art. 511 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora:

"revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia sub sancţiunea nulităţii".

Deşi este reală împrejurarea necunoaşterii considerentelor hotărârii a cărei revizuire se solicită, la data pronunţării acesteia, Înalta Curte notează, deopotrivă, prevederile art. 513 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora:

"cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată".

Or, în cauză, hotărârea supusă revizuirii s-a pronunţat şi a rămas definitivă în calea de atac a apelului, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 470 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora:

"În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii".

Această împrejurare nu înlătura însă obligaţia revizuentei de a declara calea de atac a revizuirii până la data limită de 29 aprilie 2022 inclusiv, ci doar facilita posibilitatea acesteia de a învedera şi prezenta instanţei de revizuire motivele pentru care a înţeles să exercite calea extraordinară de retractare în termen de o lună de la comunicarea hotărârii, iar nu de la pronunţarea acesteia care, în speţă, potrivit naturii litigiului, coincide cu data rămânerii definitive, după cum s-a arătat anterior.

Din aceasta perspectivă, instanţa supremă consemnează faptul că aspectele învederate de recurenta-revizuentă şi circumscrise unei imposibilităţi obiective de adresare a motivelor cererii de revizuire în termen legal ar fi putut face şi obiectul unei cereri de repunere în termen, formulată în condiţiile art. 186 C. proc. civ., împrejurare care însă în cauză nu a intervenit.

Înalta Curte reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională (cu titlu de exemplu: Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 şi nr. 655/2014) a constatat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit) s-a decis, în mod constant, că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde şi reglementarea regimului căilor de atac, esenţial fiind ca accesul la un tribunal şi dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanţa lor.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta B. S.A. (fostă A.) împotriva deciziei nr. 251 din 08 februarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2023.