Revision deadline for conflict of judgments: start date of the one-month term under Art. 511(1)(8) CPC

Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2023

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia recurată

Prin decizia civilă nr. 987 din 4 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. prin administrator special B., împotriva deciziei civile nr. 774/A din 17 decembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Înalta Curte a constatat că revizuirea a fost promovată la 22 februarie 2022, după împlinirea termenului legal, intervenind decăderea revizuentei din dreptul de a exercita această cale de atac, potrivit art. 185 din C. proc. civ.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, a declarat recurs S.C. A. S.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători, sub nr. x/2023.

Prin cererea de recurs, în temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Susţine recurenta că cererea de revizuire a fost formulată în termenul legal, respectiv în termen de o lună de la publicarea în BPI (nr. 1182/21 ianuarie 2022) a hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat. Mai arată că pretinsa încălcare a autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 774/A din 17 decembrie 2021 a vizat considerentele pe care această hotărâre se sprijină, iar existenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre.

În susţinerea cererii de recurs şi pentru aceleaşi motive, recurenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. coroborat cu prevederile art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. arătând că prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de la momentul rămânerii definitive a hotărârii care face obiectul cererii de revizuire, respectiv de la data pronunţării hotărârii, nu se pot analiza de către instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cererii de revizuire toate condiţiile de admisibilitate ale promovării acestei căi de atac. Consideră că părţilor interesate le este încălcat dreptul de acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţia României, ca urmare a respingerii cererii de revizuire ca tardiv formulate şi ca urmare a neanalizării motivelor reprezentând încălcarea autorităţii de lucru judecat sub aspectul său pozitiv, respectiv în cazul existenţei unei hotărâri judecătoreşti care încalcă aspectele litigioase tranşate prin considerentele unei hotărâri judecătoreşti definitive anterioare.

3. Apărările părţilor

Intimata Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs, pentru că recursul nu a fost formulat în termen şi pentru că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. De asemenea, a invocat excepţia lipsei de interes a recursului formulat, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin întâmpinare, intimata a formulat şi punct de vedere asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României prin care a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii acesteia şi, în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.

4. Procedura de filtrare a recursului

Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din acelaşi cod, întrucât procesul a fost început anterior datei de 21 decembrie 2018, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 8 mai 2023, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către toate părţile

S.C. A. S.A. a depus la dosar punct de vedere asupra raportului întocmit în cauză, dar susţinerile vizează fondul cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători

Luând în examinare, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. excepţia nulităţii recursului invocată de intimată prin întâmpinare, motivat de faptul că susţinerile din cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs au fost formulate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.. Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

De asemenea, referitor la excepţia lipsei de interes a recursului formulat, invocată de intimată, prin întâmpinare, Înalta Curte urmează a o respinge. Se reţine că excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie. Interesul, ca şi condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare, iar în cvasitotalitatea doctrinei, s-a statuat că interesul trebuie să fie legitim, respectiv corespunzător cerinţelor legii materiale şi procesuale; actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea şi, nu în ultimul rând, direct şi personal, respectiv să aparţină celui care a formulat cererea.

Interesul procesual este o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, în timp ce apelul şi/sau recursul sunt forme de manifestare a acţiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac şi se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmăreşte protecţia unui drept subiectiv ori a unui interes legitim şi pentru a căror realizare recurgerea la instanţă este obligatorie.

Ca atare, interesul procesual actual, legitim şi personal este o condiţie de exerciţiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, aşadar, şi în recurs.

În aceste condiţii, legitimare procesuală activă are numai partea care a pierdut procesul, întrucât cel care a avut câştig de cauză nu are interes procesual, în absenţa unor drepturi procesuale sau în planul dreptului substanţial care să îi fi fost lezate prin hotărârea cu privire la care intenţionează să declanşeze controlul judiciar.

Având în vedere aceste consideraţii teoretice, dar şi împrejurarea că cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.A. a fost respinsă ca tardivă, se constată justificat interesul recurentei în promovarea căii de atac declarate. Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes, ca fiind neîntemeiată.

Analizând recursul dedus judecăţii, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Astfel cum s-a arătat anterior, Înalta Curte reţine că prin cererea de recurs au fost formulate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., deşi prin cererea de recurs, recurenta a indicat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Acest motiv de recurs vizează situaţia în care, prin hotărârea pronunţată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, care reprezintă principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale.

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, etc.

Dispoziţiile art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia actelor de procedură, iar textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale; cu toate acestea, nulitatea prevăzută în art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. este condiţionată de producerea unei vătămări.

Înalta Curte reţine că, în speţă, revizuenta a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 774/A/2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, despre care a susţinut că este contrară deciziei nr. 333/A din 21.07.2020 pronunţată de aceeaşi instanţă.

În cauză, ultima hotărâre, dintre cele pretins potrivnice, în sensul dispoziţiilor legale anterior redate, este decizia civilă nr. 774/A/2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă care a fost pronunţată la 17 decembrie 2021.

În consecinţă, data pronunţării deciziei nr. 774/A/2021 de la 17 decembrie 2021 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 17 decembrie 2021 şi s-a împlinit la 17 ianuarie 2022, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 22 februarie 2022, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată că în mod legal instanţa de revizuire a reţinut incidenţa în cauză a sancţiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte mai notează că termenul de formulare a căii de atac extraordinare nu curge de la comunicarea ultimei hotărâri, ci de la data rămânerii definitive a acesteia, prin raportare la dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care nu fac nicio precizare referitoare la comunicarea şi luarea la cunoştinţă a considerentelor.

De altfel, ceea ce invocă, în realitate, revizuenta, este faptul că termenul de formulare a căii de atac extraordinare ar fi curs de la comunicarea ultimei hotărâri, întrucât formularea revizuirii este condiţionată de însăşi motivarea deciziei atacate, pentru a putea aprecia asupra motivelor respectivei hotărâri judecătoreşti şi asupra incidenţei autorităţii de lucru judecat.

Acest susţineri sunt, de asemenea, nefondate.

Înalta Curte arată că sancţiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac, potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Or, recurenta-revizuentă nu se poate prevala de faptul că nu şi-a îndeplinit o anumită obligaţie procesuală - formularea în termenul legal a cererii de revizuire - motivat de faptul că ar fi avut nevoie să cunoască şi considerentele hotărârii, în condiţiile în care textul de lege care reglementează termenul este clar şi nu face distincţiile de care se prevalează aceasta.

Instanţa supremă reaminteşte prevederile art. 511 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora:

"revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia sub sancţiunea nulităţii".

Deşi este reală împrejurarea necunoaşterii considerentelor hotărârii a cărei revizuire se solicită, la data pronunţării acesteia, Înalta Curte notează, deopotrivă, prevederile art. 513 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora:

"cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată".

Or, în cauză, hotărârea supusă revizuirii s-a pronunţat şi a rămas definitivă în calea de atac a apelului, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 470 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora:

"În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii".

Această împrejurare nu înlătura însă obligaţia revizuentei de a declara calea de atac a revizuirii până la data limită de 17 ianuarie 2022 inclusiv, ci doar facilita posibilitatea acesteia de a învedera şi prezenta instanţei de revizuire motivele pentru care a înţeles să exercite calea extraordinară de retractare în termen de o lună de la comunicarea hotărârii, iar nu de la pronunţarea acesteia care, în speţă, potrivit naturii litigiului, coincide cu data rămânerii definitive, după cum s-a arătat anterior.

Din aceasta perspectivă, instanţa supremă consemnează faptul că aspectele învederate de recurenta-revizuentă şi circumscrise unei imposibilităţi obiective de adresare a motivelor cererii de revizuire în termen legal ar fi putut face şi obiectul unei cereri de repunere în termen, formulată în condiţiile art. 186 C. proc. civ., împrejurare care însă în cauză nu a intervenit.

Înalta Curte reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională (cu titlu de exemplu: Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 şi nr. 655/2014) a constatat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit) s-a decis, în mod constant, că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde şi reglementarea regimului căilor de atac, esenţial fiind ca accesul la un tribunal şi dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanţa lor.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului şi excepţia lipsei de interes în formularea recursului invocate de intimata Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolulului de Stat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar C.I.I. C. împotriva deciziei nr. 987 din 4 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2023.