Retroactive application of maximum sectoral reference value to court staff salaries based on judicially recognized rights

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.01.2020, sub nr. x/2020, A. - în nume propriu şi în calitate de reprezentant al reclamanţilor B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Curţii de Apel Constanţa, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Constanţa, Curtea de Apel Constanţa, Tribunalul Constanţa, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună: anularea Deciziei nr. 236/06.09.2019 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Constanţa şi a Hotărârii nr. 25/13.12.2019 emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Constanţa; emiterea unei noi decizii de salarizare prin care să se dispună: reîncadrarea reclamanţilor şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 9.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1.12.2015; plata diferenţei între remuneraţia care include VRS de 440,16 RON începând cu 9.04.2015, respectiv de 484,18 RON începând cu 1.12.2015 şi remuneraţia efectiv plătită, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii effective; obligarea pârâţilor Curtea de Apel Constanţa şi Tribunalul Constanţa la plata despăgubirilor constând în diferenţa între remuneraţia care include VRS de 440,16 RON începând cu 9.04.2015, respectiv de 484,18 RON începând cu 1.12.2015 şi remuneraţia efectiv plătită, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective.

Pârâtul Tribunalul Constanţa a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Pârâtul Preşedintele Curţii de Apel Constanţa a formulat întâmpinare solicitând respingerea primelor două capete de cerere ca neîntemeiate, iar în privinţa capătului 3 de cerere a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, disjungerea acestuia şi trimiterea cererii spre competentă soluţionare către un tribunal din circumscripţia Curţii.

Pârâtul Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Constanţa a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte drepturile pretinse anterior datei de 21 noiembrie 2016, arătând că reclamanţii nu au formulat cerere administrativă de acordare a drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18, decizia nr. 236/06.09.2019 fiind emisă de către preşedintele Curţii de Apel Constanţa în favoarea reclamanţilor, ca urmare a sesizării unor grefieri din cadrul Curţii de Apel Constanţa.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 696 din 24 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile necompetenţei materiale şi a prescripţiei raportat la capătul trei al cererii ca neîntemeiate. A respins cererea formulată de reclamanţii A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al reclamanţilor B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Curţii de Apel Constanţa, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Constanţa, Curtea de Apel Constanţa, Tribunalul Constanţa, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 696 din 24 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., P., O., Q., R., S., T., A., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF. şi GG. solicitând casarea sentinţei nr. 696/24.07.2020 şi, în rejudecare admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac recurenţii-reclamanţi au arătat, în esenţă, următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat instanţei anularea Hotărârii nr. 25 din 13.12.2019 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Constanţa şi a Deciziei nr. 236/06.09.2019 a Preşedintelui Curţii de Apel Constanţa, precum şi emiterea unei noi decizii de salarizare prin care să se dispună: reîncadrarea acestora şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 9.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1.12.2015; plata diferenţei între remuneraţia care include VRS de 440,16 RON începând cu 9.04.2015, respectiv de 484,18 RON începând cu 1.12.2015 şi remuneraţia efectiv plătită, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective.

De asemenea, au solicitat şi obligarea pârâţilor Curtea de Apel Constanţa şi Tribunalul Constanţa la plata despăgubirilor constând în diferenţa între remuneraţia care include VRS de 440,16 RON începând cu 9.04.2015, respectiv de 484,18 RON începând cu 1.12.2015 şi remuneraţia efectiv plătită, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective.

Instanţa de fond a arătat că "reclamanţii nu invocă niciun motiv de nelegalitate a actelor contestate, necontestând drepturile stabilite concret prin acestea, ci solicită recunoaşterea unor drepturi de natură salarială aferente unei alte perioade, "anterioare celei reglementate prin actele contestate."

Astfel, în opinia recurenţilor, instanţa nu a analizat motivul de nelegalitate invocat de aceştia, respectiv acordarea drepturilor salariale de la data de 01.08.2019, şi nu de la data de 09.04.2015, pentru VRS 440,16 RON şi respectiv 01.12.2015, pentru VRS 484,18 RON.

Precizează recurenţii-reclamanţi că la nivelul Familiei Ocupaţionale Justiţie există la acest moment personal care este salarizat corespunzător unei valori de referinţă sectorială mai mare (de 440,16, respectiv 484,18 RON) începând cu data de 09.04.2015, respectiv 01.12.2015.

Prin urmare, apreciază recurenţii că, în mod eronat Preşedintele Curţii de Apel Constanţa a stabilit calcularea salariilor raportare la nivelul VRS 484,169 RON începând cu data de 01.08.2019, având în vedere că, de la data de 01.07.2017, a intrat în vigoare Legea nr. 153/2017, care nu mai prevede stabilirea salariilor în funcţie de valoarea de referinţă sectorială.

Au mai susţinut recurenţii că atât timp cât la emiterea Deciziei nr. 236 din 6.09.2019, Preşedintele Curţii de Apel Constanţa a avut în vedere Decizia nr. 199/CM din 21 iunie 2019, decizie pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, decizia atacată în cauza pendinte trebuia emisă în concordanţă cu hotărârea menţionată.

Apărările formulate de intimaţii-pârâţi Preşedintele Curţii de Apel Constanţa, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Constanţa, Tribunalul Constanţa şi Curtea de Apel Constanţa

Intimaţii - pârâţi Preşedintele Curţii de Apel Constanţa, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Constanţa, Tribunalul Constanţa şi Curtea de Apel Constanţa nu au formulat întâmpinare.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În cauza de faţă, recurenţii-reclamanţi sunt încadraţi în funcţiile de grefieri, grefieri arhivari, agenţi procedurali, şoferi ori specialişti IT la Tribunalul Constanţa, calitate în care contestă Hotărârea nr. 25/13.12.2019, emisă de pârâtul Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Constanţa, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 236/6.09.2019, emisă de pârâtul Preşedintele Curţii de Apel Constanţa.

Preşedintele Curţii de Apel Constanţa, având în vedere decizia civilă nr. 199/CM din 21 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă la 21 iunie 2019, în dosarul nr. x/2018 prin care personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Constanta a solicitat drepturile salariate corespunzătoare VRS de 484,169 RON precum şi referatul personalului auxiliar de specialitate şi conex care solicită acordarea drepturilor salariale corespunzătoare VRS 484,169 RON; sentinţa civilă nr. 789/2019 din 10 iunie 2019, rămasă definitivă, prin care se acordă drepturile salariale la nivelul VRS 484,169 RON, judecătorilor; principiul egalităţii, "prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală prevăzut în Secţiunea a II-a - Principiile sistemului de salarizare lit c din Legea nr. 153/2017"; dispoziţiile Legii cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; în conformitate cu Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, prin care s-a admis excepţia de neconstituţtonalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (11) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, decizie în care se reţine că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti irevocabile/definitive urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţia sau autoritatea publică" în temeiul art. 46 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară şi art. 7 alin. (1) lit. "o" din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin H.CS.M. nr. 1375/2015, a emis Decizia nr. 236/6.09.2019 prin care:

Art. I. Începând cu data de 1 august 2019, salariile de bază ale personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Constanţa, Tribunalului Constanţa, Tribunalului Tulcea precum şi a Judecătoriilor Constanţa, Mangalia, Medgidia, Hârşova, Tulcea, Babadag şi Măcin, prevăzuţi în anexele prezentei decizii, beneficiază de drepturile salariale la nivelul V.R.S 484,169 RON, corespunzător gradului profesional, gradaţiei, vechimii în muncă şi în funcţie, în aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale;

Art. II. Drepturile salariale sunt calculate fără a depăşi cuantumul drepturilor prevăzute în Legea nr. 153/2017, a fi acordate în anul 2022, potrivit art. 38 alin. (6); Anexele 1,2,3 cuprind personalul auxiliar şi conex de la instanţele judecătoreşti din raza de activitate a Curţii de Apel Constanţa şi sunt parte integrantă la prezenta decizie.

Faţă de cele anterior menţionate, instanţa de control judiciar observă că atât timp cât la emiterea Deciziei nr. 236/6.09.2019, s-a avut în vedere decizia civilă nr. 199/CM din 21 iunie 2019, rămasă definitivă la 21 iunie 2019, decizia atacată în cauza pendinte trebuia emisă în concordanţă cu hotărârea menţionată, inclusiv sub aspectul datei de la care s-au recunoscut drepturile salariale pretinse de către recurenţii-reclamanţi.

Mai trebuie amintit şi faptul că recurenţii-reclamanţi nu au formulat critici în ceea ce priveşte art. II. din Decizia 236/6.09.2019, susţinerile acestor vizând aspectul că decizia atacată în cauza pendinte trebuia emisă în concordanţă cu decizia civilă nr. 199/CM din 21 iunie 2019, aşa cum s-a menţionat mai sus.

Astfel, prin decizia civilă nr. 199/CM din 21 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanta, în dosarul nr. x/2018 s-a facut referire la Decizia nr. 36/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care instanţa supremă a statuat că "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, soluţia egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim are în vedere şi majorările şi indexările recunoscute prin hotărâri judecătoreşti unor magistraţi sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa supremă a reţinut, textual, următoarele:

"Chiar dacă în decizia prezentată mai sus (nr. 794/2016) Curtea Constituţională a interpretat un alt text de lege decât cel supus prezentei dezbateri, totuşi, se observă că soluţia legislativă a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim a fost adoptată de legiuitor, începând cu data de 9 aprilie 2015, prin introducerea art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, astfel că toate considerentele expuse de instanţa constituţională se verifică şi în privinţa acestui text de lege.

Prin urmare, a accepta o interpretare contrară ar însemna să fie golit de conţinut raţionamentul avut în vedere în decizia mai sus citată şi să fie negat rolul Curţii Constituţionale de aşezare a interpretărilor legale în acord cu Legea fundamentală.

Din acest motiv, opinia exprimată de instanţa de trimitere în sensul că numai existenţa unor hotărâri judecătoreşti de acordare a unor majorări salariale unora dintre magistraţi sau membri ai personalului auxiliar nu este suficientă pentru a atrage aplicabilitatea art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, în modalitatea stabilirii pentru întreg personalul din justiţie a unei valori de referinţă sectorială majorate, nu poate fi împărtăşită.

Astfel, a aprecia că nivelul maxim al salarizării nu poate include drepturile obţinute prin hotărâri judecătoreşti definitive decât dacă au fost emise ordine de salarizare ar însemna să fie lăsată la latitudinea ordonatorilor de credite consecinţa aplicării sau neaplicării prevederilor legale. Cu alte cuvinte, ar însemna ca neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive să producă consecinţe juridice în sensul privării unor titulari de drepturile lor specifice.

Chiar dacă în cauză hotărârile judecătoreşti pronunţate pentru obţinerea unor drepturi salariale au efecte doar între părţile ce au luat parte la judecată, totuşi se observă că hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorările de 2%, 5% şi, respectiv, 11% acordate magistraţilor şi personalului asimilat, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 10/2007, nu vizează situaţii de fapt particulare, ci aplicarea unor prevederi legale cuprinse în acte normative, care au aplicabilitate generală.

Prin urmare, aceste majorări salariale trebuie avute în vedere la stabilirea nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceasta fiind logica egalizării drepturilor salariale avute în vedere de legiuitor la edictarea textului legal a cărui interpretare se solicită.

Dacă s-ar da o altă interpretare, aceasta ar fi contrară scopului şi substanţei normei, s-ar menţine inechităţile salariale în cadrul aceleiaşi categorii de personal şi, în consecinţă, ar persista discriminarea pe care legiuitorul a intenţionat să o elimine prin edictarea acestei reglementări."

Prin urmare, corect s-a statuat că, prin obligarea pârâţilor la plata diferenţelor de drepturi salariale către reclamanţi rezultând din aplicarea valorii de referinţă sectoriale în cuantumul maxim aflat în plată în cadrul sistemului judiciar, de 440,154 de RON (rezultată în urma majorării succesive a cuantumului valorii de referinţă sectoriale de 405 RON cu 4%, iar ulterior a cuantumului astfel rezultat cu încă 4,5% - conform art. 2 din O.G. nr. 13/2008), începând cu data de 23.11.2015, respectiv 484,169 de RON (rezultată în urma majorării cuantumului valorii de referinţă sectoriale de 440,154 de RON cu 10%, conform Legii nr. 293/2015), începând cu 01.12.2015, instanţele nu au anulat vreo dispoziţie dintr-un act de reglementare primară, nu au refuzat aplicarea acesteia şi nici nu au creat norme juridice cu aplicabilitate generală pe motiv că o anumită normă juridică este discriminatorie, pentru a se afla în ipoteza prohibită prin deciziile instanţei de contencios constituţional nr. 818-820/03.07.2008, ci, dimpotrivă, acţionând în limitele competenţei sale constituţionale, adică în realizarea justiţiei, prin aplicarea legii la cazuri concrete, au interpretat şi aplicat un text de lege adoptat de legiuitor, respectiv art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, în acord cu dezlegările jurisdicţionale obligatorii ale instanţei supreme şi ale instanţei de contencios constituţional în privinţa acestuia, în vederea înlăturării discriminării în materie de salarizare a personalului bugetar.

Pentru considerentele expuse, instanţa va admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi, va casa, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite, în parte, acţiunea reclamanţilor; va anula articolul 6 din Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 25 din 13.12.2019 şi articolul 1 al Deciziei nr. 236 din 6.09.2019, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Constanţa; va obliga pârâtul Preşedintele Curţii de Apel Constanţa la emiterea unei noi decizii prin care să dispună recalcularea drepturilor salariale ale reclamanţilor începând cu data de 23.11.2015 prin raportare la VRS 440,154 RON şi începând cu data de 1.12.2015, prin raportare la VRS 484,169 RON; va obliga pârâţii Curtea de Apel Constanţa şi Tribunalul Constanţa la plata diferenţelor de drepturi salariale în urma recalculării, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă de la data scadenţei până la data plăţii efective; va menţine soluţia asupra excepţiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., P., O., Q., R., S., T., A., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF. şi GG. împotriva sentinţei civile nr. 696 din 24 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare, admite, în parte, acţiunea reclamanţilor.

Anulează articolul 6 din Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 25 din 13.12.2019 şi articolul 1 al Deciziei nr. 236 din 6.09.2019, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Constanţa.

Obligă pârâtul Preşedintele Curţii de Apel Constanţa la emiterea unei noi decizii prin care să dispună recalcularea drepturilor salariale ale reclamanţilor începând cu data de 23.11.2015 prin raportare la VRS 440,154 RON şi începând cu data de 1.12.2015, prin raportare la VRS 484,169 RON.

Obligă pârâţii Curtea de Apel Constanţa şi Tribunalul Constanţa la plata diferenţelor de drepturi salariale în urma recalculării, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă de la data scadenţei până la data plăţii efective.

Menţine soluţia asupra excepţiilor.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 februarie 2023.