Territorial jurisdiction for claims against a court as defendant under mandatory prorogation for impartiality

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată data de 15.03.2022 sub nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premostratens a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Bihor, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Tribunalul Bihor de a răspunde integral, efectiv şi punctual la cererea sa formulată în temeiul Legii nr. 544/2001 şi înregistrată cu numărul x/42/A/24.02.2022.

Prin sentinţa civilă nr. 660, pronunţată la 12 mai 2022 în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Tulcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu, cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Cluj.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2287/2022 pronunţată la data de 30 septembrie 2022, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premostratens în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Bihor, în favoarea Tribunalului Bihor.

În motivarea soluţiei, a reţinut că, în cauză, fiind incidente şi dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ., faţă de calitatea pârâtului de instanţă judecătorească - Tribunalul Bihor, care este chiar instanţa competentă să soluţioneze cauza în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, se reţine că reclamanta avea posibilitatea, nu şi obligaţia, de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad - tribunal, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă - Curtea de Apel Oradea, respectiv oricare tribunal din raza Curţilor de Apel Cluj, Alba Iulia sau Timişoara.

2.2. Prin sentinţa nr. 727/CA/2022 pronunţată în data de 10 noiembrie 2022, Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu; a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii formulată de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântului Ştefan Primul Martir "Din Promontoriu Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Bihor, în favoarea Tribunalului Cluj; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

În motivarea soluţiei, a reţinut că alegerea instanţei, între două instanţe deopotrivă competente, este, însă, în mod neîndoielnic, atributul reclamantei, astfel cum dispun, imperativ, dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., iar acesta şi-a manifestat în mod explicit intenţia de a sesiza o altă instanţă, diferită de Tribunalul Bihor, menţionând în cuprinsul cererii sale, la pagina 9 că "Tribunalul Bihor nu este competent să judece prezenta cauză."

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior şi-au declarat necompetenţa".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Reclamanta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ştefan primul martir din Promotoriul Oradea, a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Tribunalul Bihor de a răspunde integral, efectiv şi punctual la cererea sa înregistrată cu numărul x/42/A/24.02.2022.

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. trebuie avute în vedere prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a stabilit că:

"dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.".

Potrivit alin. (2)1 din art. 127 din C. proc. civ.:

"Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Aşadar, se reţine că art. 127 din C. proc. civ. prevede o prorogare legală de competenţă în favoarea unei dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care calitatea de reclamant sau pârât, derogând, în mod expres, de la normele ce stabilesc competenţa teritorială în mod uzual pentru cauzele având un anumit obiect, din raţiuni ce privesc asigurarea imparţialităţii judecătorului chemat să soluţioneze cauza, raţiuni ce au prioritate, potrivit noii reglementări procedurale.

Caracterul facultativ este dat de posibilitatea de a opta între mai multe instanţe, egale în grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate, norma legală având însă caracter imperativ, sub aspectul obligaţiei de a sesiza o altă instanţă decât cea care are calitatea de reclamantă/pârâtă în cauză, în acord cu interpretarea dată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiile imparţialităţii justiţiei şi dreptului la un proces echitabil, având în vedere că Tribunalul Bihor are în litigiul pendinte o dublă calitate, atât calitatea de pârât, cât şi calitatea de instanţă învestită să soluţioneze cererea de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că, în speţă, competent să soluţioneze cererea de chemare în judecată este Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan primul martir" din Promotoriul Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Bihor, în favoarea favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 9 februarie 2023.