Audit findings upheld; motion for revision of asphalt procurement ruling denied as unfounded.

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa nr. 160 din 01 aprilie 2021, Tribunalul Satu Mare a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Negreşti Oaş, împotriva pârâtelor Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Satu-Mare, în privinţa abaterilor reţinute la punctele 15 şi 16 din Decizia nr. 88/28.11.2016 emisă de Camera de Conturi Satu Mare şi punctele 9 şi 10 din încheierea nr. 289/02.02.2017 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Negreşti Oaş şi Primarul UAT Oraşul Negreşti Oaş, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiuii, cu consecinţa anulării încheierii nr. 289/02.02.2017 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 88/28.11.2016 şi a admiterii contestaţiei, în sensul anulării în parte a Deciziei nr. 88/28.11.2016, cu privire la pct. 15 şi 16 din aceasta.

Prin decizia nr. 1027/CA/2021 din 19 noiembrie 2021, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Negreşti Oaş şi Primarul UAT Oraşul Negreşti Oaş în contradictoriu cu intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României, în nume propriu şi pentru Camera De Conturi Satu-Mare, împotriva sentinţei nr. 160 din 01.04.2021 pronunţată de Tribunalul Satu Mare.

La data de 28 decembrie 2021 Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Negreşti Oaş şi Primarul UAT Oraşul Negreşti Oaş au formulat cerere de revizuire înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocând în drept prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

Revizuenţii au susţinut că decizia nr. 1027/CA/2021 din 19 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, încalcă decizia nr. 201/2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Oradea şi decizia nr. 158/2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Oradea, pentru următoarele considerente;

Instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre care, pe de o parte, faţă de motivul de casare invocat, nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut şi, pe de altă parte, a încălcat efectul pozitiv al lucrului judecat.

Judecătorul fondului, cu privire la nelegalitatea Deciziei nr. 88/2016, faţă de constatarea ca abatere de la legalitate şi regularitate achiziţionarea şi executarea lucrării de punere în operă a betonului asfaltic BA 16 şi a acostamentului cu piatră spartă, deşi s-a raportat la faptul că, prin Decizia nr. 90/2016, emisă de Curtea de Conturi în valorificarea auditului financiar realizat asupra exerciţiului financiar pe anul 2015 la Judeţul Satu Mare, nu s-a constatat ca abatere de la legalitatea şi regularitatea cheltuirii banilor publici plata achiziţionării şi executarea lucrării de punere în operă a betonului asfaltic BA 16 şi a acostamentului cu piatră spartă, nu a valorificat legalitatea Deciziei nr. 88/2016 din perspectiva beneficiului tratamentului egal.

S-a propus verificarea legalităţii hotărârii pronunţate faţă de împrejurarea că, cu valoarea efectului lucrului judecat, soluţia pronunţată prin decizia de casare nr. 840/2020, cu privire la pct. 17 din Decizia nr. 88/2016, s-a reţinut interdependenţa dintre Decizia nr. 88/2016 şi Decizia nr. 90/2016, sub aspectul că este vorba de cheltuieli generate în două bugete publice distincte, faţa de calitatea de co-finanţatori ai aceleaşi investiţii, motiv pentru care, dacă prin încheierea de soluţionare a contestaţiei Judeţului împotriva măsurii dispuse s-a admis contestaţia, în egală măsură, acelaşi regim juridic de interpretare se impune şi faţă de măsura dispusă la pct. 17 faţă de UAT Negreşti Oaş

Ca atare, instanţa de recurs urma să verifice legalitatea hotărârii instanţei de fond faţă de critica invocată, aceea că nu are cum să subziste ca abatere de la legalitate suma cheltuită cu achiziţionarea şi executarea lucrării de punere în operă a betonului asfaltic BA 16 şi a acostamentului cu piatră spartă la nivelul exerciţiului financiar al UAT Oraşul Negreşti Oaş, atâta timp cât suma cheltuită cu achiziţionarea şi executarea lucrării de punere în operă a betonului asfaltic BA 16 şi a acostamentului cu piatră spartă din bugetul co-finanţatorului UAT Judeţul Satu Mare A FOST apreciat de auditorii publici că a fost făcută respectat prevederile art. 122 din O.U.G. nr. 34/2006. Cu alte cuvinte, atâta timp cât la co-finanţatorul majoritar, cel care de altfel a organizat procedura de atribuire a lucrării de turnare a betonului asfaltic BA 16, nu a fost apreciată ca abatere de la legalitate această procedură de atribuire, în mod implicit noi nu puteam avea parte de un alt regim de apreciere.

Revizuenţii apreciază că instanţa de recurs, sub aspectul beneficiului efectului pozitiv al lucrului judecat, în contextul celor de mai sus, trebuia să se pronunţe faţă de faptul că Decizia 840/2020 generează putere de lucru judecat sub aspectul interpretării interdependentei constatărilor la cele două entităţi verificate, fată de calitatea lor de cofinanţatori ai aceleaşi investiţii, cu consecinţa sancţionării soluţiei instanţei de fond fată de faptul că nu a aplicat acelaşi regim de interpretare a normei substanţiale la emiterea celor două decizii, respectiv Decizia nr. 88 şi Decizia 90.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la abaterea de la punctul 16 faţă de efectul pozitiv al lucrului judecat, motiv pentru care raţionamentul expus de instanţa de recurs pentru a respinge critica de nelegalitate invocată prin recurs este străin de ceea ce s-a cerut, pronunţându-se din perspectiva unor considerente pe care nu le-au invocat. Practic, instanţa de recurs a verificat efectul pozitiv al lucrului judecat dintr-o altă perspectivă decât cea cerută, respectiv faţă de considerentele Deciziei nr. 158/CA/2019, pronunţată în Dosar nr. x/2017, iar nu fată de considerentele Deciziei nr. 840/2020, aşa cum au fost dezvoltate cu privire la admiterea recursului nostru faţă de modul de dezlegare a pct. 17 din Decizia nr. 88/2016.

Precizează că instanţa de recurs nu s-a pronunţat pe ceea ce s-a cerut, atunci când a verificat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5, în legătură cu faptul că, deşi era obligată în rejudecare să se pronunţe asupra tuturor aspectelor de fapt şi de drept invocate de părţi prin acţiunea introductivă şi întâmpinarea depuse în prim ciclu procesual, nu s-a pronunţat asupra anulabilităţii actului administrativ atacat din perspectiva prescripţiei dreptului auditului public de a efectua auditul financiar pe perioade anterioare anului 2013.

Instanţa de recurs a reţinut, cu privire la acest motiv de casare şi pe acest aspect de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond, împrejurarea că este nefondat, atâta timp cât această problemă juridică ar fi fost dezlegată de instanţa de fond în prim ciclu procesual, atunci când se pronunţă asupra legalităţii constatărilor şi măsurilor dispuse la pct. 5 din Decizia nr. 88/2016.

Chestiunea juridică pe care s-a pronunţat instanţa de fond în prim ciclu procesual vizează cu totul şi cu totul alte aspecte invocate de reclamanţi, în contextul în care, faţă de constatările şi măsurile dispuse la pct. 5 din Decizia nr. 88/2016, prescripţia a fost invocată faţă de anul financiar 2013, în timp ce pentru punctele 15 şi 16 prescripţia dreptului de a extinde verificarea şi de a efectua auditului vizează anul financiar 2012.

Arată revizuenţii că instanţa de fond, în prim ciclu procesual, nu s-a pronunţat faţă de incidenţa prevederilor art. 352 lit. c) din HCC nr. 155/2014, ci din perspectiva prescripţiei dreptului material la acţiune, or, sub acest aspect, este la fel de prezent motivul de nelegalitate faţă de care s-a dispus casarea, cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în condiţiile în care nu s-a realizat verificarea motivului de nelegalitate a măsurilor dispuse la pct. 15 şi 16 faţă de extinderea auditului pentru un exerciţiu financiar faţă de care se ieşise din termenul legal de prescripţie, iar chestiunea juridică tranşată faţă de pct. 5 priveşte o cu totul şi cu totul alt exerciţiu financiar şi o altă problematică juridică, decât cea a prescripţiei dreptului material la acţiune.

În acest context reiese faptul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat pe ceea ce s-a cerut, dând şi mai mult decât s-a cerut, atâta timp cât prin hotărârea pronunţată de instanţa de fond în rejudecare nu s-a argumentat soluţia de neverificare a acestor motive de nelegalitate faţă de incidenţa efectuării auditării peste termenul legal de prescripţie, pe motiv că acest aspect ar fi fost soluţionat juridic prin hotărârea de fond pronunţată în prim ciclu procesual.

Prin cererea de recurs s-a criticat soluţia pronunţată în prim ciclu procesual faţă de modul în care a dezlegat problema prescripţiei dreptului de a extinde activitatea de audit peste termenul legal de prescripţie, aşa cum această prescripţie a fost invocată, în contextul în care, cu privire la pct. 5 din Decizia nr. 88/2016, au fost dezvoltate doar motive de anulabilitate a Încheierii 289/2017 de soluţionare a contestaţiei.

Instanţa de nu a verificat legalitatea hotărârii instanţei de fond faţă de împrejurarea că nu a statuat juridic cu privire la legalitatea actului administrativ din perspectiva faptului că a fost emis ca şi consecinţă a unei activităţi de auditare realizate cu depăşirea compenţei Curţii de Conturi.

Cu privire la acest aspect, apreciază că intervin considerentele Deciziei 840/2020, cea care, constatând că instanţa de fond, în prim ciclu procesual, nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor de fapt şi de drept invocate de părţi, a invocat din oficiu motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casând hotărârea şi trimiţând cauza spre rejudecare pentru a fi soluţionată din perspectiva tuturor apărărilor părţilor.

Revizuenţii menţionează că instanţa de fond, în prim ciclu procesual s-a pronunţat cu privire la depăşirea competenţei faţă de lipsa mandatului dat auditorilor publici pentru perioada de verificare ce excede anului financiar 2015, or aceştia au invocat depăşirea competenţei legale de a dispune cu privire la abateri care sunt de competenţa exclusivă a ANAP, sens în care au făcut trimitere la împrejurară că auditorii publici, în timpul misiunii de audit, au sesizat autoritatea competentă, ANAP şi, în urma acestei sesizări, aceasta a efectuat controlul şi a aplicat sancţiunile prevăzute de lege.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 509 şi urm. C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României, în nume propriu şi pentru Camera de Conturi Satu-Mare cu privire la motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la 28 decembrie 2021 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuenţii au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1027/CA/19.11.2021-R pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2017, faţă de decizia de casare nr. 840/CA/23.11.2020-R pronunţată de aceeaşi instanţă în dosar x/2017, apreciind că există o contrarietate între cele două hotărâri întrucât "Judecătorul fondului, cu privire la nelegalitatea Deciziei nr. 88/2016, faţă de constatarea ca abatere de la legalitate şi regularitate achiziţionarea şi executarea lucrării de punere în operă a betonului asfaltic BA16 şi a acostamentului cu piatră spartă, deşi s-a raportat la faptul că, prin Decizia nr. 90/2016, emisă de Curtea de Conturi în valorificarea auditului financiar asupra exerciţiului financiar pe anul 2015 la Judeţul Satu Mare, nu s-a constatat ca abatere de la legalitatea şi regularitatea cheltuirii banilor publici plata achiziţionării şi executarea lucrării de punere în operă a betonului asfaltic BA 16 şi a acostamentului cu piatră spartă, nu a valorificat legalitatea Deciziei nr. 88/2016 din perspectiva tratamentului egal. " (...) "Cu alte cuvinte, atât timp cât la cofinanţatorul majoritar, cel care de altfel a organizat procedura de atribuire a lucrării de turnare a betonului asfaltic BA 16, nu a fost apreciată ca abatere de la legalitate această procedură de atribuire, în mod implicit noi nu putem avea parte de un alt regim de apreciere."

În ce priveşte competenţa de soluţionare a cererii întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut la pct. 8 al alin. (1) art. 509 C. proc. civ., solicită a se constata că raportat la prevederile art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., aceasta revine instanţei mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre, sens în care a invocat excepţia de necompetenţă a Curţii de Apel Oradea în soluţionarea acestei cereri cu solicitarea de a fi admisă.

Cum revizuenţii prin cererea formulată au invocat două motive de revizuire care atrag competenţa de soluţionare a unor instanţe diferite, solicită disjungerea cererii de revizuire întemeiată pe pct. 8 alin(l) art. 509 şi declinarea competenţei de soluţionare a pricinii în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În faţa instanţei competente să soluţioneze cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocă excepţia tardivităţii cererii de revizuire, raportat la art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, în ipoteza în care excepţia tardivităţii va fi respinsă, solicită respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată pentru argumentele dezvoltate în cele ce succed.

În mod greşit revizuenţii apreciază că există o contrarietate între Decizia nr. 1027/2021 şi Decizia de casare nr. 840/2020 motivată de faptul că instanţa nu a observat că decizia 840/2020 generează putere de lucru judecat sub aspectul interpretării interdependenţei constatărilor la cele două entităţi verificate, faţă de calitatea lor de co-finanţatori ai aceleiaşi investiţii .

În opinia revizuenţilor abaterea de la pct. 16 din Decizia nr. 88/2016 emisă de Camera de Conturi Satu Mare în sarcina UATO Negreşti Oaş nu a fost valorificată şi prin Decizia nr. 90/2016 emisă în sarcina UATJ Satu Mare, cofinanţator majoritar, cel care de altfel a organizat procedura de atribuire a lucrării de turnare a betonului asfaltic BA 16, pe considerentul că auditorii publici au considerat că executarea lucrării a fost făcută cu respectarea prevederilor art. 122din O.U.G. nr. 34/2006.

Cu alte cuvinte, afirmă revizuenţii, atâta timp cât la cofinanţatorul majoritar, cel care de altfel a organizat procedura de atribuire a lucrării de turnare a betonului asfaltic BA16, nu a fost apreciată ca abatere de la legalitate această procedură de atribuire, în mod implicit nici ei nu pot avea parte de un alt regim de apreciere.

Aceste critici nu au fost formulate de revizuenţii recurenţi-reclamanţi prin recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 160/2021 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, dosar nr. x/2017, ci după închiderea dezbaterilor, prin concluziile orale şi scrise formulate în cauză.

În atare situaţie, recurenţii nu pot formula critici noi de nelegalitate, cu depăşirea termenului de motivare a recursului, fiind decăzuţi din acest drept.

Cu toate acestea, în mod nefondat revizuenţii afirmă că abaterea de la pct. 16 din Decizia nr. 88/28.11.2016, prezentată în mod detaliat la pct. 2 din PVC nr. 19.399/28.10.2016, nu a fost constatată şi la UAT Judeţul Satu Mare. Abaterea de la legalitate şi regularitate a fost constată pentru prima dată la entitatea UATJ Satu Mare dar nu s-au constatat plăţi de către aceasta, motiv pentru care, nu s-au dispus măsuri în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 prin Decizia nr. 90/09.112.2016, fapta nefiind cauzatoare de prejudicii la bugetul entităţii UATJ Satu Mare. Din acest motiv revizuenţii se află într-o eroare când afirmă că abaterea nu a fost constată şi la UATJ Satu Mare.

Situaţia prezentată mai sus este confirmată şi de cele menţionate în Procesul-verbal de constatare nr. x/28.10.2016, (existent la dosarul cauzei, nr. x/2017), întocmit cu ocazia desfăşurării misiunii de audit financiar al exerciţiului bugetar 2015 la revizuenta UATO Negreşti Oaş, ce a stat la baza emiterii Deciziei nr. 88/28.11.2016. Detalierea celor două abateri, pct. 15 şi 16 din Decizia 88/2016, este prezentată la Capitolul III al PVC.

Lucrările noi executate de S.C. A. S.R.L. în valoare de 1.986363,04 fără TVA sunt prezentate spre decontare către UATO Negreşti Oaş în Centralizatorul situaţie de lucrări nr. x (anexa nr. III.2.11) şi Centralizatorul situaţie de lucrări nr. x (anexa nr. III.2.12). Situaţiile de lucrări 20 şi 21 ce cuprind punerea în operă a stratului de uzură de mixtură asfaltică, sunt facturate de către S.C. A. S.R.L. cu facturile nr. Seria x nr. x/5.11.2013 în valoare de 1.609.932,36 RON (anexa nr. III.2.13) şi nr. Seria x nr. x/08.12.2013 în valoare de 2.390.378,27 RON (anexa nr. IIL2.14).

Faţă de cele ce preced, excepţia prescrierii dreptului Curţii de Conturi de a audita şi dispune măsuri şi cu privire la această abatere, este nefondată, câtă vreme, pe de-o parte, verificarea s-a făcut în baza pct. 125/a din RODAS, iar, pe de altă parte, cheltuiala nelegală a fost efectuată în lunile decembrie 2013 şi februarie 2014, înlăuntrul termenului general de prescripţie de 3 ani, calculat de la momentul acţiunii de audit (28 octombrie 2016).

În drept, au invocat dispoziţiile art. 513 coroborat cu art. 205, art. 509 şi următoarele din C. proc. civ.

La data de 28 ianuarie 2022, Curtea de Apel Oradea a rămas în pronunţare asupra excepţiei de necompetenţă materială în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. în dosarul nr. x/2021.

Prin decizia nr. 42/CA/2022-R pronunţată la 28 ianuarie 2022, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Oradea, invocată de intimată şi a declinat competenţa de soluţionare a revizuirii declarate de revizuenţii-reclamanţi Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Negreşti Oaş şi Primarul UAT Oraşul Negreşti Oaş, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României, în nume propriu şi pentru Camera de Conturi Satu-Mare, împotriva deciziei nr. 1027/CA din 19.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2017, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

5. Procedura de soluţionare a cererii de revizuire

Dosarul a fost înregistrat la data de 8 februarie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2021.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 15 februarie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 17 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2022, reprezentantul revizuienţilor a precizat că a invocat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 1027/CA/2021 din 19 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, întrucât aceasta încalcă decizia nr. 201/2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Oradea şi decizia nr. 158/2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Oradea.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând decizia a cărei revizuire se solicită, prin prisma criticilor invocate prin cerere, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză s-a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1027/CA/2021 din 19 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenţii au susţinut încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 201/2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Oradea şi deciziei nr. 158/2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Oradea.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În cazul invocării acestui motiv de revizuire, instanţa de revizuire verifică doar dacă cea din urmă hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Aşadar, instanţa de revizuire nu poate exercita un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, neavând căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Sintetizând circumstanţele cauzei, se reţine că s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 1027/CA/2021 din 19 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins recursul declarat de către revizuen, menţinuându-se soluţia pronunţată în dosarul de fond în sensul că acţiunea nu este întemeiată în privinţa abaterilor reţinute la punctele 15 şi 16 din Decizia nr. 88/28.11.2016 emisă de Camera de Conturi Satu Mare şi punctele 9 şi 10 din încheierea nr. 289/02.02.2017 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte subliniază că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării autorităţii de lucru judecat, prin dispoziţiile art. 430 din C. proc. civ., o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prin decizia 1027/2021, instanţa de recurs a analizat şi răspuns criticilor formulate de către recurenţii-reclamanţi, revizuenţi în prezenta cauză, în sensul că a verificat sub aspectul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dacă instanţa de fond la momentul respingerii cererii de chemare în judecată a motivat soluţia dată. Astfel a constatat că "prima instanţă a arătat, analizând abaterea prevăzută la punctul 15 din decizia atacată că aceasta apare ca legală raportat la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a deciziei Curţii de Apel Oradea nr. 158/CA/2019 a Curţii de Apel Oradea pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi a înlăturat motivat apărările recurenţillor privind consecinţele deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare pronunţate de instanţa de recurs în primul ciclu procesual şi referitor la imposibilitatea reţinerii efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat raportat la probele administrate în cauză.

De asemenea, referitor la abaterea de la punctul 16 din decizia atacată, instanţa de fond a răspuns motivat susţinerilor recurenţilor privind incidenţa situaţiei de excepţie prevăzute la art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, a analizat concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, susţinerile recurenţilor privind consecinţele procesului-verbal intermediar de evaluare şi lipsa prejudiciului precum şi cele privind efectul pozitiv al deciziei Curţii de Apel Oradea nr. 158/CA/2019 a Curţii de Apel Oradea pronunţată în dosarul nr. x/2017."

În ceea ce priveşte criticile de nelegalitate instanţa de recurs a constatat "că recurenţii au formulat critici atât în ceea ce priveşte soluţia pronunţată cu privire la cererea de anulare a abaterii reţinute la punctul 15 din decizia atacată cât şi în ceea ce priveşte cererea de anulare a abaterii reţinute la punctul 16 din decizia atacată."

Instanţa de recurs "Analizând criticile de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la soluţia pronunţată cu privire la cererea de anulare a abaterii reţinute la punctul 15 din decizia atacată, . . . . . . . . . . .constată, contrar susţinerilor recurenţilor că în mod legal a valorificat prima instanţă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a deciziei Curţii de Apel Oradea nr. 158/CA/2019 a Curţii de Apel Oradea pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Astfel, corect a stabilit prima instanţă că abaterea de la punctul 15 din decizia atacată a fost constatată de auditorii Camerei de Conturi Satu Mare şi cu ocazia auditului financiar efectuat la U.A.T. Judeţul Satu Mare, fiind retinută la pct. 2 din Decizia nr. 90/09.12.2016 iar prin sentinţa civilă nr. 367/CA/08.05.2018, pronunţată de Tribunalului Satu Mare în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamanta U.A.T.J. Satu Mare, cu privire la această abatere, soluţia fiind menţinută prin Decizia nr. 158/CA/25.02.2019- R pronunţată de Curtea de Apel Oradea.

Raportat la faptul că prin Decizia nr. x/25.02.2019 - R pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-a statuat definitiv asupra legalităţii şi temeiniciei constatării abaterii consemnate la punctul 2 din Decizia 90/2016 privind acceptarea la plată a unor lucrări suplimentare angajate cu nerespectarea prevederilor legale în domeniul achiziţiilor publice, identică cu cea de la punctul 15 din decizia atacată în prezenta cauză, în mod judicios a reţinut tribunalul efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat cu privire la această abatere.

Având în vedere că în cauza în care s-a pronunţat Decizia nr. 158/CA/25.02.2019 - R pronunţată de Curtea de Apel Oradea recurenţii nu au fost părţi, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat operează cu forţa juridică a unei prezumţii relative, părţile putând face dovada contrară.

Cu toate acestea instanţa de control judiciar are în vedere că prima instanţă nu a reţinut că prin probele de la dosar s-ar fi făcut dovada contrară celor stabilite cu autoritate de lucru judecat cu prilejul judecăţii anterioare, concluzia instanţei de fond fiind în sensul că sunt "neîntemeiate şi susţinerile reclamantei în sensul că nu se poate reţine efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat raportat la faptul că în prezenta cauză au fost administrate probe care nu au fost avute în vedere în dosarul x/2017 şi care demonstrează că lucrarea atribuită direct nu este o lucrare nouă, având în vedere că procedura de achiziţie publică a fost derulată în exclusivitate de către UAT Consiliul Judeţean Satu Mare, reclamanta UAT Oraşul Negreşti Oaş participând doar la decontarea lucrărilor executate cu încălcarea legii, în raport de cota de contribuţie financiară cu care s-a angajat faţă de asociatul său".

Prin urmare, raportat la starea de fapt reţinută de prima instanţă în urma probatoriului administrat, Curtea constată că în mod legal a stabilit prima instanţă legalitatea şi temeinicia abaterii reţinute la punctul 15 din decizia atacată raportat la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a deciziei Curţii de Apel Oradea nr. 158/CA/2019 a Curţii de Apel Oradea pronunţată în dosarul nr. x/2017."

În contextul în care instanţa de recurs a verificat toate criticile aduse de către recurenţi, în revizuire nu se mai poate susţine că a omis să se pronunţe asupra efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În fapt, aspectele formulate prin cererea de revizuire se circumscriu nemulţumirii revizuienţilor faţă de soluţia pronunţată şi nu pot fi valorizate pe calea prezentului demers judiciar, întrucât prin exercitarea revizuirii nu se deschide calea verificării legalităţii sau temeiniciei hotărârii atacate, dispoziţiile care reglementează condiţiile de admisibilitate şi motivele de exercitare ale acestei căi extraordinare de atac fiind de strictă interpretare şi aplicare. Altminteri ar fi încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârii ce face obiectul revizuirii.

Astfel fiind, în conformitate cu prevederile art. 513 C. proc. civ. va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Negreşti Oaş şi Primarul UAT Oraşul Negreşti Oaş împotriva deciziei nr. 1027/CA/2021-R din 19 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Recursul se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 09 februarie 2023.