Lawyer's challenge to Court of Appeal's procedural ruling on waiver and costs ruled inadmissible as barred by acquiescence.

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 16 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Baroul Bucureşti, solicitând obligarea pârâtului să suspende din activitatea profesională pe avocatul B..

Prin sentinţa civilă nr. 9185/17.12.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, invocată din oficiu şi declinată competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Baroul Bucureşti, în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, avand în vedere că cererea reclamantului are natura unei cereri de contencios administrativ, astfel cum sunt acestea definite de textele de lege citate anterior, având ca obiect obligarea unei persoane asimilate autorităţilor publice de a emite o decizie, aşadar un act administrativ, de suspendare a unui avocat de către Baroul Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.01.2020 sub acelasi numar de dosar.

Prin sentinţa nr. 1612 pronunţată la 04 iunie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Baroul Bucureşti, privind suspendarea din activitatea profesională a unuia dintre avocaţii membri ai pârâtului, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 de RON către pârât.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în urma rejudecării pricinii, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin decizia nr. 2360/2020 pronunţată la 07 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în condiţiile art. 406 C. proc. civ., a luat act de renunţarea reclamantului - recurent A., la judecata recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 1612/04.06.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul - pârât Baroul Bucureşti, a obligat reclamantul-recurent la plata sumei de 400 de RON cheltuieli de judecată în recurs către intimatul - pârât şi a respins cererea reclamantului - recurent de acordare de cheltuieli de judecată ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva decizia nr. 2360/2020 pronunţată la 07 decembrie 2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei şi pe fond să se anuleze acordarea de cheltuieli de judecată către pârât sau să se acorde cheltuieli de judecată ambelor părţi, în regim de echivalenţă.

În cuprinsul motivelor de recurs, reclamantul a susţinut că instanţa de recurs a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, în mod eronat a dispus aplicarea art. 406, alin. (3) C. proc. civ. privind cheltuielile de judecată în cuantum de 400 RON solicitate de pârâta Baroul Bucureşti, prin apărător.

Menţionează că în cauză, cuvântul "oricând" din alin. (1) al art. 406 C. proc. civ. intră în contradicţie cu menţiunea de la alin. (3), art. 406 C. proc. civ., adică "după comunicarea cererii de chemare în judecată".

Apoi, instanţa de recurs a Curţii de Apel Bucureşti a încălcat grav prevederile art. 451, alin. (1) C. proc. civ. prin respingerea solicitării reclamantului de a i se atribui în regim de echivalentă cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 RON (pentru "pierderile cauzate de necesitatea prezentei la proces" sau "alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului" - art. 451, alin. (1) C. proc. civ.), motivând în necunoştinţă de cauză intenţionată, că nu putea prezenta vreo dovadă a încadrării sale ca asociat unic la S.C. Compania Artistică "Rapsodia Română" S.R.L., deoarece salariul este confidenţial şi nu putea depune vreun înscris emanând de la societate (despre eventuala sumă ce o primeşte ca Asociat Unic la societate) decât la cererea expresă a instanţei, lucru nefăcut în dosar (spre ştiinţa instanţei se poate preciza că salariul net ar fi în jurul a 8.000 RON şi de aici s-a calculat suma de 1.500 RON avansată).

În prezenta cauză NU pot fi aplicate nici dispoziţiile art. 453 C. proc. civ. pentru că nu este vorba de vreun câştigător sau perdant al procesului desfăşurat, atâta timp cât a intervenit renunţarea voluntară legală (conf. art. 406, alin. (1) C. proc. civ.) acceptată şi de pârâtă.

A precizat că îşi rezervă dreptul de a adăuga alte cheltuieli de judecată pentru recur, dacă şi apărarea pârâului o va face.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât Baroul Bucureşti a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii căii de atac pentru neindicarea unui motiv de recurs dintre cele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare la data de 22 aprilie 2021.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 aprilie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 17 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La data de 12 aprilie 2021 recurentul - reclamant A. a depus o cerere de preschimbare a termenului de judecată stabilit pentru data de 17.11.2022.

Prin încheierea din data de 13 mai 2021 a fost respinsă cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de A..

În data de 16 iunie 2021 recurentul - reclamant A. a depus la dosar o notificare, prin care a cerut schimbarea completului 7 şi înlocuirea acestuia cu un alt complet competent, precizând că nu solicită recuzarea. Totodată a menţionat că înţelege a solicita acordarea de daune interese în cuantum de 100.000 euro din partea completului 7 pentru încălcarea drepturilor constituţionale privind dreptul la apărare.

Ulterior a revenit cu o nouă cerere intitulată "precizări" la data de 24 iunie 2021, cu acelaşi conţinut, cererea fiind înaintată către cabinetul Preşedintelui SCAF - ICCJ.

Înalta Curte a comunicat recurentului A. un răspuns prin adresa nr. x/24 iunie 2021.

Recurentul A. a revenit, la data de 14 noiembrie 2021, cu o nouă cerere prin care a reiterat solicitarea de a i se acorda, de către completul nr. 7, daune morale pentru respingerea cereri sale de preschimbare a termenului de judecată. Tot odată a menţionat că nu va lua parte la şedinţa ilegală din 17 noiembrie 2022.

La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2022, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia admisibilităţii căii de atac în raport de dispoziţiile art. 463 C. proc. civ. şi a acordat termen pentru a da posibilitate părţilor să depună un punct de vedere.

Intimatul-pârât Baroul Bucureşti a depus la dosar un punct de vedere, în cuprinsul căruia a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil prin raportare la prevederile art. 463 şi urm. C. proc. civ.

Recurentul-reclamant A. a depus "Răspuns" în cuprinsul căruia a precizat că nu va depune nici un punct de vedere faţă de excepţia invocată şi nici nu va participa la şedinţa din 9 februarie 2023 care a fost stabilită ilegal, fără ca instanţa să se pronunţe în prealabil asupra cererii sale din 14 noiembrie 2022.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul de faţă este inadmisibil.

Astfel, instanţa de control judiciar reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod:

"Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituţia României).

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce priveşte judecata şi executarea silită, cât şi sub aspectul competenţei, compunerii şi constituirii instanţei.

Aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit prevederilor art. 406 C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă. (...)

(5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.

(6) Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. (...)".

Totodată, art. 463 alin. (1) prevede că "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre".

Aşa fiind, manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata unei căi de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al titularului acesteia, care nu este supus cenzurii instanţei de judecată, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, urmând ca aceasta să ia act de cererea formulată, fiind vorba despre o achiesare la hotărârea pronunţată în cauză, respectiv despre acceptarea de către una dintre părţi, drept validă în fapt şi în drept, a unei situaţii procesuale apreciate ca nefavorabile la momentul exercitării căii de atac respective.

Înalta Curte constată că din cererea de renunţare formulată recurent, întemeiată pe dispoziţiile art. 406 C. proc. civ., rezultă că acesta a înţeles să renunţe la judecarea cererii de recurs ca urmare a soluţionării dosarului nr. x/2020

Astfel, a solicitat, în mod expres, atât în şedinţă publică, cât şi în scris la data de 7 decembrie 2020, pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să ia act de renunţarea la judecarea recursului promovat la Curtea de Apel Bucureşti.

În aceste condiţii, reţine Înalta Curte că, în cauză, deşi la pronunţarea hotărârii, instanţa s-a raportat în considerente la prevederile art. 406 Cod procedură privind renunţarea la acţiune în calea de atac, astfel cum a indicat recurentul în cererea formulată, la soluţia dată (conform solicitării reclamantului A.), prin care a luat act de renunţarea la judecarea cererii de recurs, neurmată de anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau hotărârilor pronunţate în cauză, astfel cum prevede art. 406 alin. (5) C. proc. civ., au fost avute în vedere dispoziţiile art. 463 C. proc. civ., care reglementează, astfel cum s-a reţinut anterior, adeziunea la hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, fiind vorba în realitate de o retragere a căii de atac exercitate, în privinţa acestui drept de dispoziţie al părţii litigante nefiind prevăzută calea de atac a recursului.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei, demersul judiciar de faţă fiind, aşadar, inadmisibil, indiferent de criticile formulate de partea care l-a iniţiat.

Prin urmare, reţinând că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor care pot fi supuse recursului, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii inadmisibilităţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

Înalta Curte precizează că, potrivit art. 453 C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Aşadar, faţă cele menţionate anterior, instanţa de recurs va obliga recurentul A., în temeiul art. 453 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată către intimatul Baroul Bucureşti, în cuantum de 400 RON, conform dovezilor depuse la dosarul .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 2360/2020 din 7 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Obligă recurentul A. la plata sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimatul-pârât Baroul Bucureşti.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 09 februarie 2023.