Appeal dismissed: No unlawful discretion in insurer’s application of moral damages guide for traffic accident victims

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 24.09.2019, sub nr. x/2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâta Fondul de Garantare a Asiguraţilor, au solicitat anularea Deciziei nr. 20995/27.08.2019 de respingere parţială a cererii lor de plată a despăgubirilor, conform dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, solicitând anularea parţială a acesteia. Au solicitat reclamanţii, pe fond, admiterea cererii de despăgubire astfel cum aceasta a fost formulată de către reclamanţi prin cererea de despăgubire.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 81 pronunţată la 27 ianuarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. Şi G., în contradictoriu cu pârâta Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 81 pronunţată la 27 ianuarie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii E., C., G., B., F., A., D., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii, astfel cum a fost motivată.

În motivarea recursului, au arătat că instanţa de fond a apreciat că s-a făcut o cuantificare proporţională cu pierderea suferită, respectându-se procedurile de soluţionare pe cale amiabilă şi practica judiciară. Judecătorul din primă instanţă a înlăturat toate criticile reclamanţilor cu privire la modul de elaborare al Ghidului emis sub egida F.P.V.S.-ului, critici care demonstrau faptul că Ghidul în cauza conţine grave erori.

Au menţionat recurenţii că decizia emisă de pârât este nefondată, întrucât despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs persoanelor, să nu reprezinte o îmbogăţire fără justă cauză, dar nici să fie derizorii, instanţa de fond fiind cea care trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale.

În cauza de faţă, judecata s-a făcut cu încălcarea principiului unei juste şi echitabile judecăţi prin înlăturarea în totalitate argumentelor aduse de recurenţii-reclamanţi în susţinerea contestaţiei.

S-a mai menţionat că instanţa de fond nu a reţinut şi nici nu a înlăturat susţinerile părţilor şi nu a explicat de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care l-a adoptat, aşa încât hotărârea sa nu creează transparenţa asupra silogismului judiciar care trebuie să explice şi să justifice dispozitivul şi graţie căreia să poată fi realizat controlul judiciar.

Pentru aspectele învederate şi criticile formulate, solicită admiterea recursului şi casarea deciziei recurate, iar pe fondul cauzei admiterea în totalitate a contestaţiei formulată de reclamanţi şi să se dispună obligarea pârâtei la plata daunelor morale, astfel cum acestea au fost solicitate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de plată nr. x/27.05.2016 modificată şi completată cu cererile de plată: nr. x/11.08.2017 (F.), nr. x/11.08.2017 (E.), nr. x/1.08.2017 (D.), nr. x/11.08.2017 (C.), nr. x/11.08.2017 (G.), nr. x/11.08.2017 (A.), nr. x/11.08.2017 (B.), reclamaţii au solicitat acordarea unor despăgubiri, respectiv 100.000 RON pentru fiecare părinte şi 50.000 RON pentru fiecare frate/soră, reprezentând daune materiale şi morale, cu titlu de prejudiciu suferit în urma evenimentului rutier din data de 14.01.2016.

Prin Decizia nr. 20995/27.08.2019 pârâtul, Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a admis cererea de plată cu privire la suma de 37.548,50 RON pentru fiecare părinte şi 14.956 RON pentru fiecare soră/frate şi a respins solicitarea reclamanţilor de acordare a daunelor în ceea ce priveşte diferenţa de plată cu privire la suma solicitată de către aceştia.

Nu se poate reţine că sentinţa atacată ar fi fost pronunţată "cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor legale în materie", atât timp cât în opina Înaltei Curţi daunele morale au fost acordate cu respectarea Normei ASF nr. 14/2011, potrivit căreia daunele morale se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa în România.

Opinia contrară a recurenţilor nu este concretizată într-o argumenţatie care să expună în concret legislaţia încălcată, ci aceştia susţin, la modul general, că despăgubirile acordate nu corespund jurisprudenţei relevante a instanţelor.

Sunt neîntemeiate criticile care privesc acordarea discreţionară a daunelor morale, atâta timp cât, aspect necontestat, stabilirea acestora a avut la bază Ghidul aprobat de F.P.V.S.

Deşi susţin că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, recurenţii nu concretizează această alegaţie.

Nu pot fi primite nici criticile acestora referitoare la nevalorificarea probei testimoniale, atâta timp cât modul de apreciere a probelor este un atribut exclusiv al instanţelor de fond, sustrăgându-se controlului instanţei de recurs.

Susţinerile recurenţilor referitoare la gravele erori conţinute de Ghidul emis sub egida F.P.V.S. privesc aspecte ce ţin de temeinicia, iar nu de legalitatea sentinţei atacate. Aceasta în condiţiile în care au fost invocate aspecte factuale precum constituirea F.P.V.S., prezumţia existenţei unui interes de acordare a unor despăgubiri cât mai mici, existenţa unor decizii eronate în anexa Ghidului.

Caracterul discutabil al folosirii unor criterii cantitative, iar nu şi calitative, pentru cuantificarea despăgubirilor nu înseamnă că o asemenea cuantificare este nelegală în lipsa indicării concrete de către recurenţi a normelor juridice încălcate.

De asemenea, ICCJ reţine că recurenţii nu au făcut dovada efectuării unor demersuri administrative sau judiciare pentru modificarea/actualizarea Ghidului în sensul celor susţinute.

Nu prezintă relevanţă invocarea de către recurenţi a considerentelor unor decizii de speţă referitoare la caracterul nelegal al determinării cuantumului daunelor morale la Ghid, în condiţiile în care de principiu, jurisprudenţa nu este un izvor de drept, iar considerentele respective nu precizează în mod explicit dispoziţiile legale şi principiile de drept pretins încălcate.

În raport cu cele mai sus arătate, Înalta Curte îşi însuşeşte argumentaţia judecătorului fondului potrivit căreia dreptul de apreciere al autorităţii pârâte nu a fost exercitat discreţionar ori prin exces de putere, ci în baza unor reguli clare, ce asigură respectarea unui tratament egal şi nediscriminatoriu faţă de victimele accidentelor rutiere. Recurgerea la o procedură internă standardizată nu contravine vreunei prevederi legale şi nici nu este de natură a leza dreptul persoanelor îndreptăţite de a primi daune morale

Astfel, în mod corect s-a reţinut că stabilirea cuantumului daunelor morale nu poate fi realizată prin raportare la parametri exacţi, astfel că determinarea acestui cuantum implică o marjă de apreciere a autorităţii învestite cu cererea petenţilor, ce poate fi analizată în concret prin prisma consecinţelor negative suferite de cel vătămat în plan fizic şi/sau psihic, precum şi de importanţa valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, iar în lipsa unor criterii şi limite legale, intimatul-pârât a stabilit corect cuantumul daunelor morale, raportându-se la un criteriu obiectiv şi rezonabil (gradul de rudenie al reclamanţilor cu persoana decedată).

Cât priveşte cuantumul daunelor morale acordate, pe care recurenţii-reclamanţi îl consideră insuficient, Înalta Curte reţine că, spre deosebire de prejudiciul material, a cărui întindere nu poate fi stabilită decât pe baza unui suport probator, în privinţa daunelor morale nu pot fi produse probe materiale în vederea cuantificării pierderii suferite. De aceea, judecătorul are dreptul să aprecieze, în raport cu toate circumstanţele cauzei, asupra unei sume globale, care să constituie o reparaţie echitabilă în raport cu efectele faptei generatoare de prejudicii. Daunele morale corespund atingerii aduse cinstei, onoarei, imaginii publice ori prestigiului profesional al persoanei, scopul lor fiind unul compensatoriu, care să nu constituie însă o penalitate excesivă pentru cel care a produs dauna.

În mod evident, nu se poate pretinde că acordarea de despăgubiri morale, oricare ar fi cuantumul acestora, este în măsură să conducă la înlăturarea suferinţei produse recurenţilor-reclamanţi prin pierderea fiului, respectiv fratelui, o astfel de pierdere neputând fi cuantificată în bani. Ceea ce se intenţionează prin acordarea daunelor morale este în primul rând recunoaşterea caracterului vătămător al faptei, precum şi recunoaşterea faptului că aceasta a fost de natură a produce persoanelor vătămate, rude ale victimei, suferinţe psihice/emoţionale imposibil de cuantificat.

Aşadar, scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensaţie persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenţia însă ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, acesta fiind motivul pentru care regulile de evaluare a cuantumului acestora este diferit de modalitatea de stabilire a daunelor materiale.

Rezultă aşadar, din textul legii, că în aplicarea dispoziţiilor legale, intimatul-pârât FGA are dreptul de a stabili proceduri interne privind modul de cuantificare a daunelor morale şi, dat fiind că aceste proceduri reprezintă rezultatul cercetării jurisprudenţei în materie, Înalta Curte observă că Ghidul emis de F.P.V.S. reprezintă un criteriu obiectiv în stabilirea cuantumului daunelor morale.

La toate acestea se adaugă şi faptul că, în concret, stabilirea de către autoritatea publică şi de instanţa de fond a cuantumului despăgubirilor reprezintă o operaţiune de apreciere subiectivă, ce nu poate fi verificată de instanţa de control judiciar, deoarece nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., reprezentând o chestiune de temeinicie a sentinţei, iar nu de nelegalitate. Aceasta în condiţiile în care afrt. 483 alin. (3) C. proc. civ. prevede că recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

Nu sunt întemeiate nici criticile formulate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în condiţiile în care, chiar acceptând că sentinţa atacată ar fi parţial o reproducere fidelă a unei alte sentinţe, soluţia de respingere a acţiunii este pe deplin reflectată în considerentele sentinţei şi argumentată de acestea. Hotărârea judecătorească nu este o operă artistică ori ştiinţifică şi, ca atare, nu trebuie să îndeplinească exigenţa unei originalităţi absolute. Mai mult, dezideratul unei jurisprudenţe unitare impune ca litigii similare să fie soluţionate prin hotărâri judecătoreşti similare.

În opinia Înaltei Curţi, în raport cu ansamblul considerentelor sentinţei atacate referirile la daunele pentru vătămarea corporală reprezintă o simplă eroare materială, aceste referiri neavând nici caracter decizoriu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de E., C., G., B., F., A., D. împotriva sentinţei civile nr. 81 din 27 ianuarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de E., C., Moldovan

G., B., F., A., D. împotriva sentinţei civile nr. 81 din 27 ianuarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 09 februarie 2023.