Cumulative salary supplements for judicial staff and the statutory cap under Article 25 of Law 153/2017
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's judgment that rejected the plaintiffs' claims and validating the Ministry of Justice's Order No. 566/C/06.02.2018. The dispute centered on a class of judicial personnel challenging the administration's determination of salary supplements for hazardous working conditions, neuropsychic overload, and confidentiality, arguing that the cumulative maximum allowed by Law No. 153/2017 (45%) should be applied individually without regard to broader budgetary constraints. The Court held that the provisions in Annex V of the Law, which set individual maximum percentages for specific supplements, must be read in conjunction with the general cap established by Article 25(1), which limits the total sum of all supplements to 30% of the total basic salaries for each budgetary authority. Citing the binding interpretive decision in Case No. 15/2021, the Court ruled that the 30% aggregate ceiling is a mandatory limitation that takes precedence over the individual maximums, meaning the administration was legally correct in capping the combined supplements below the sum of the individual statutory maxima to comply with the overall budgetary limit.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 38 din Legea nr. 153/2017, art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, art. 25 din Legea nr. 153/2017, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Cumulative salary supplements for judicial staff and the statutory cap under Article 25 of Law 153/2017: 566/C/06.02.2018. The dispute centered on a class of judicial personnel challenging the administration's determination of salary supplements for hazardous working conditions, neuropsychic overload, and confidentiality, arguing that the cumulative maximum allowed by Law No. 153/2017 (45%) should be applied individually without regard to broader budgetary constraints. The Court held that the provisions in Annex V of the Law, which set individual maximum percentages for specific supplements, must be read in conjunction with the general cap established by Article 25(1), which limits the total sum of all supplements to 30% of the total basic salaries for each budgetary authority. Citing the binding interpretive decision in Case No. 15/2021, the Court ruled that the 30% aggregate ceiling is a mandatory limitation that takes precedence over the individual maximums, meaning the administration was legally correct in capping the combined supplements below the sum of the individual statutory maxima to comply with the overall budgetary limit.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the final decision to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 08.05.2018 sub nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL. Şi MM. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, modificarea ordinului nr. 566/C/06.02.2018, emis de Ministrul Justiţiei în sensul modificării acestuia în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor pentru condiţii grele, vătămătoare şi periculoase, respectiv al celor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii, astfel cum acestea au fost acordate potrivit Anexei nr. 3.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 2528 din data de 13 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-veche a respins cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL. şi MM., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 2528 pronunţate la 13 noiembrie 2019 de Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-veche au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL. şi MM., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii.
In motivare, au arătat că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material incidente cauzei atunci când a concluzionat că nu le este recunoscut necondiţionat dreptul la acordarea cumulată a celor trei sporuri în cuantumul maxim, ci doar dreptul la acordarea sporurilor, cuantumul acestora urmând a fi determinat de aplicarea unei duble condiţionări: încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute în Anexa V şi totodată interdicţia depăşirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. I din legea 153/2017, de 30% din suma indemnizaţiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite.
Este adevărat că, disp. art. 25 din cap. III secţiunea III a Legii nr. 153/2017 prevede limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi, însă această dispoziţie reprezintă norma generală în materia drepturilor salariale.
Mai mult, suma totală a sporurilor nu este prevăzută pentru fiecare salariat în parte, ci per total ordonator principal de credite, raportat la fondul de salarii.
Anexa V prevede în domeniul de activitate "Justiţie", sporuri în cuantum maxim total de 45%, aceasta fiind o normă juridică civilă specială, aplicabilă acestei familii ocupaţionale.
Norma de drept civil generală reprezintă acea normă care se aplică în toate cazurile şi în orice materie, dacă o dispoziţie legală nu prevede altfel, dar în cauză are prioritate norma specială.
Aşadar, trebuia admisă acţiunea, având în vedere că, potrivit anexei nr. 3 din ordinul contestat:
- sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică este acordat în procent de aproximativ 14%, în loc de 25% cum era corect, potrivit noii legi de salarizare;
- sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, în cuantum de până la 5% nu a fost acordat, iar:
a) potrivit dispoziţiilor art. 4, Capitolul VIII, Secţiunea I, din Anexa V a legii 153/2017:
"Art. 4 - (l) Pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizatia de încadrare, corespunzător timpului lucrat.
(2) Condiţiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritătile abilitate în acest sens.
Potrivit anexei nr. 3, acest spor a fost acordat în procent de aproximativ 15%, în mod corect în raport de dispoziţiile legale sus-citate.
b) potrivit disp.art. 5, Capitolul VIII, Secţiunea I, din Anexa V a legii 153/2017:
"Art. 5 - Judecătorii de la Înalta Curte de Casatie şi Justitie, de la curtile de apel, tribunale, tribunalele specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistralilor, magistratii-asistenti de la Înalta Curte de Casatie şi Justitie, asistentii judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiterii şi agentii de politie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcliei Nationale Anticoruptie, Direcliei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, personalul de probatiune beneficiază de un spor pentru risc si suprasolicitare neuropsihică de până la 25% respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%. aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizatia lunară de încadrare.
În raport de dispoziţiile speciale aplicabile personalului din Familia Ocupaţională "Justiţie", prevăzute de Anexa nr. V a legii 153/2017 se constată că soluţia primei instanţe este rezultatul unei aplicări greşite a normelor de drept material, astfel că în temeiul art. 488 alin. I pct. 8 se impune admiterea recursului şi în urma rejudecării după casare admiterea acţiunii.
4. Apărări formulate în cauză
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus o adresă prin care precizează că se subrogă în drepturi Ministerului Justiţiei în procesele privind bugetul instanţelor, având în vedere că intrarea în vigoare a Legii nr. 304/2022.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurenţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea deciziei prin care au fost limitate sporurile acordate şi obligarea autorităţii pârâte la emiterea unei noi decizii de salarizare care să dispună calcularea sporurilor în cuantum de 45%, (15% pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi 5% pentru confidenţialitate) prevăzute de art. 4 şi art. 5 din Cap. VIII al Anexei V din Legea cadru nr. 153/2017, privind personalul plătit din fondurile publice, începând cu data de 01.01.2018, la zi şi pentru viitor.
Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiie invocate şi acţiunea formulată de reclamanţi, ca neîntemeiate, reţinând că diferenţele salariale existente sunt rezultatul aplicării legii, şi nu al încălcării acesteia.
Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.
Instanţa de control judiciar reţine că la emiterea deciziilor contestate au fost avute în vedere prevederile art. 38 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 153/2007, recurenţii susţinând că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material incidente cauzei atunci când a concluzionat că nu le este recunoscut necondiţionat dreptul la acordarea cumulată a celor trei sporuri în cuantumul maxim, ci doar dreptul la acordarea sporurilor, cuantumul acestora urmând a fi determinat de aplicarea unei duble condiţionări: încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute în Anexa V şi totodată interdicţia depăşirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. I din legea 153/2017, de 30% din suma indemnizaţiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite.
Din această perspectivă sunt relevante prevederile Legii nr. 153/2017 şi, stabilindu-se principiul aplicării etapizate a acesteia, legiuitorul a prevăzut că începând cu data de 1 iulie 2017 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
Începând cu data de 01.01.2018 (potrivit dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 153/2017), legiuitorul a prevăzut acordarea unor creşteri salariale şi, particularizat cauzei de faţă, în privinţa judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată, devin aplicabile dispoziţiile art. 38 din lege, potrivit cărora cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
Aşa fiind, cum în mod corect a stabilit Ministerul Justiţiei, aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017 presupune o majorare cu 25% a drepturilor salariale faţă de cuantumul aceloraşi drepturi, aflat în plată la 31 decembrie 2017.
În măsura în care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare, aflate în plată la 31 decembrie 2017, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022, conform art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.
Numai în această din ultimă ipoteză poate fi supusă discuţiei întinderea sporurilor cuvenite personalului plătit din fondurile publice şi aplicarea dispoziţiilor art. 25 din lege, pentru că în prima ipoteză, aşa cum s-a arătat mai sus, operează o simplă majorare de 25% atât în privinţa salariului de bază cât şi în privinţa sporurilor, nefiind posibilă nicio analiză pe marginea aplicării acestor sporuri în procent minim sau maxim.
În ipoteza vizată de art. 38 alin(.6) din Legea nr. 153/2017 devin aplicabile dispoziţiile art. 25 din lege, potrivit cărora suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.
Dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 au fost corect interpretate şi coroborate cu art. 24 din acelaşi act normativ şi art. 5 din Anexa V, capitolul VIII, în sensul că suma sporurilor cuvenite reclamanţilor nu ar fi de 45% (25%+15%+5%), cum eronat s-a apreciat în cererea de chemare în judecată, în condiţiile în care legiuitorul nu a prevăzut acordarea de sporuri în procent fix din indemnizaţie, ci o limită maximă în care trebuie să se încadreze fiecare spor în parte.
Or, această limită a fost avută în vedere de Ministerul Justiţiei la emiterea ordinului 566/C.
Prin urmare, contrar susţinerilor recurenţilor, potrivit cărora se impunea acordarea sporurilor la nivelul maxim prevăzut de lege, prevederile Legii nr. 53/2017 nu conţin o astfel de dispoziţie ci, dimpotrivă, stabilesc un cuantum maximal al sporurilor şi nu unul fix.
Dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017, prevăd că pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizaţia de încadrare, corespunzător timpului lucrat.
(2) Condiţiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.
De asemenea, art. 5 din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017, arată că judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunalele specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, personalul de probaţiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare.
Aşadar, legiuitorul a recunoscut personalului din sfera de referinţă a dispoziţiilor art. 4 şi art. 5 din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017 dreptul la un spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizaţia de încadrare; un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare, ceea ce conduce la concluzia că aceste sporuri, privite în mod cumulate, pot ajunge până la procentul de 45%, nefiind, însă, obligatoriu a fi acordate la nivelul maxim şi nici posibil, atunci când s-ar depăşi limita impusă de art. 25 din lege.
Contrar susţinerilor recurenţilor, Înalta Curte apreciază că între dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 153/2017 şi cele reprezentate de art. 4 şi 5 din Anexa V a aceleiaşi legi nu există un raport de genul celui menţionat de recurenţii reclamanţi ci, dimpotrivă, normele cuprinse în anexele legii se completează cu cele edictate la articolele 1-45.
În acest sens, se observă că dacă prevederile art. 1-45 din Legea nr. 153/2017 stabilesc regulile general valabile tuturor ordonatorilor de credite din sfera de referinţă a legii, anexele I-IX ale acestei legi stabilesc, în detaliu, drepturile salariale cuvenite în cadrul fiecărei familii ocupaţionale, fără a se putea considera că normele juridice înscrise în anexe au un caracter derogatoriu şi, prin urmare, aplicarea lor presupune înlăturarea principiilor prevăzute în cuprinsul dispoziţiilor art. 1- 45 din Legea nr. 153/2017.
Se reţine că regula generală instituită de legiuitor prin norma prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, aceea a plafonării sumei sporurilor acordate cumulat pe total buget la un procent maxim de 30% din suma salariilor de bază, cunoaşte şi excepţii, acestea fiind stabilite de legiuitor în cadrul aceluiaşi articol 25, la aliniatele 2 indice 1, 4) şi 6) şi nu în anexe, ceea ce conduce la concluzia că aceste dispoziţii au caracter de normă specială, derogatorie de la regula stabilită prin art. 25 alin. (1) din lege şi nu normele înscrise în anexele aceleiaşi legi.
Cu alte cuvinte, nu poate fi reţinut caracterul contradictoriu al reglementării cuprinse în dispoziţiile art. 4 şi art. 5 din Anexa V a Legii nr. 153/2017 faţă de reglementarea cuprinsă la art. 25 alin. (1) din aceeaşi lege, întrucât primele texte de lege au ca obiect de reglementare cuantumul sporurilor care pot fi acordate unor categorii concrete de salariaţi, în timp ce prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, fără a reglementa dreptul la unul sau mai multe sporuri, în concret şi cu atât mai puţin cuantumul acestor sporuri, cuprind o limitare, în toate cazurile, a sumei sporurilor şi altor adaosuri prevăzute în anexele legii la nivelul maxim de 30% respectiv 35% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.
Înalta Curte precizează că prin Decizia nr. 15/2021 din 28 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi publicată în Monitorul Oficial nr. 921 din 27 septembrie 2021 s-a statuat că:
"În interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la art. 4 şi 5 din capitolul VIII secţiunea I din anexa nr. V la aceeaşi lege, suma sporurilor acordate personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea nu trebuie să depăşească limita prevăzută de art. 25 din aceeaşi lege, raportată la ordonatorul de credite care stabileşte drepturile salariale."
Prin această decizie obligatorie pentru toată familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie", s-a stabilit în mod definitiv şi dincolo de orice dubiu că prin sintagma "fără a depăşi limita prevăzută la art. 25", care se regăseşte în cuprinsul art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, se instituie interdicţia stabilirii şi acordării unui cuantum al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, peste limita de 30 % din suma salariilor de bază, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
S-a mai statuat de asemenea că indicarea nivelului maxim nu exclude posibilitatea ca nivelul sporurilor, stabilite şi acordate de fiecare ordonator de credite, să fie inferior nivelului maxim prevăzut de art. 4 şi 5 din capitolul VIII secţiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, ca urmare a aplicării limitei prevăzute de art. 25 alin. (1) din legea-cadru.
Prin urmare, toate criticile recurenţilor sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanţa de fond reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de NN., R., U., Y., CC., GG., KK., C., G., K., O., S., V., Z., DD., HH., LL., W., AA., EE., II., MM., A., E., I., M., Q., T., X., BB., FF., JJ., D., H., L., P., B., F., J., N. împotriva sentinţei civile nr. 2528 din 13 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 09 februarie 2023.