Inadmissibility of appeal against non-appealable jurisdiction declination in public information dispute

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 02.06.2022 sub nr. x/2022, reclamanta A. şi reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României Prin Premier Ciucă Nicolae Ionel şi pârâtul Ministerul Finanţelor prin Ministru Câciu Adrian arătat că obiectul cererii este cel al comunicării de informaţii de interes public de către pârâţi.

2. Hotărârile instanţei de fond

Prin încheierea din data de 14 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia nulităţii şi a anulat cererea de recuzare formulată de petenţii B. şi A. faţă de preşedintele completului C 19 fond, dna jud. C..

Prin sentinţa civilă nr. 289 din data de 15 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

A admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Premier Ciucă Nicolae Ionel şi pârâtul Ministerul Finanţelor prin Ministru Câciu Adrian, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii şi sentinţei menţionate la pct. 2 au declarat recurs reclamanţii A. şi B..

4. Apărările formulate în cauză

Legal citaţi, intimaţii-pârâţi Guvernul României prin Premier Ciucă Nicolae Ionel şi Ministerul Finanţelor nu au formulat întâmpinare în dosarul de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 289 din data de 15 februarie 2023 pentru motivele în continuare arătate:

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menţionat, fiind o hotărâre prin care instanţa de judecată şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti în raport de prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.

În situaţia hotărârilor de declinare a competenţei sunt incidente dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia "Dacă insatanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".

Aşadar, recurenţii au formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu are cale de atac este inadmisibil.

Cât priveşte recursul formulat împotriva încheierii din 14 februarie 2023, prin care curtea de apel a anulat cererea de recuzare, acesta este nefondat.

Astfel, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. întrucât motivul de casare referitor la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti priveşte nerespectarea unor competenţe jurisdicţionale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, respectiv săvârşirea, de către instanţa de judecată, a unor acte aflate în sfera de competenţă a organelor puterii executive sau legislative, situaţie care nu se regăseşte în speţă. Recurenţii au invocat, subsumat acestui caz de casare, argumente referitoare la încălcarea art. 396 alin. (1) C. proc. civ., din perspectiva depăşirii termenului stabilit pentru amânarea pronunţării, critici care se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Totodată, motivele de nelegalitate crcumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care sancţionează pronunţarea hotărârii cu încălcarea regulilor de procedură sunt neîntemeiate.

Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei se constată că pentru soluţionarea cererii de recuzare formulată de către reclamanţi au fost emise adrese de către instanţa de judecată în cuprinsul cărora li s-a pus în vedere părţilor, sub sancţiunea anulării, că au de îndeplinit următoarele obligaţii:

- de a depune un exemplat semnat în original al cererii de recuzare şi de a achita taxă judiciară de timbru potrivit dispoziţiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, cu drept de reexaminare în trei zile de la comunicare şi drept de ajutor public judiciar în 5 zile de la comunicare, sub sancţiunea anulării cererii.

Adresele au fost primite de recurenţii reclamanţi la data de 06.12.2022, dosar fond.

Prin încheierea de şedinţă din data de 15.12.2022 instanţa a amânat soluţionarea cererii de recuzare pentru termenul de judecată din data de 17.01.2023 ân vederea soluţionării cererii de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17.01.2023 instanţa a amânat soluţionarea cererii de recuzare pentru termenul de judecată din data de 14.02.2023 pentru când s-a dispus citarea părţilor cu menţiunea de a achita taxă judiciară de timbru de 100 RON în ce priveşte cererea de recuzare şi de a depune cererea de recuzare semnată în original, sub sancţiunea anulării.

Părţile reclamante au fost citate cu aceste menţiuni, la dosar existând dovezile de comunicare primite în data de 23.01.2023.

Prin încheierea din data de 14 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia nulităţii şi a anulat cererea de recuzare formulată de petenţii B. şi A. constatând neîndeplinirea condiţiilor impuse de instanţa de judecată.

Referitor la susţinerile reclamanţilor precum că nu au fost legal citaţi pentru termenul de judecată stabilit în vederea soluţionăruii cererii de recuzare, Înalta Curte arată că potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa hotărăşte de îndată, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine, numai dacă apreciază că este necesar. În aceleaşi condiţii, instanţa va putea asculta şi părţile.".

Or, este evident că citarea părţilor în vederea soluţionării cererii de recuzare nu este obligatorie.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat judicios prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii din data de 14 februarie 2023, ca nefondat şi ca inadmisibil, recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 289 din data de 15 februarie 2023 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii din data de 14 februarie 2023, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 289 din data de 15 februarie 2023 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.