Recreational vessel certificate exchange after expiration of statutory transition deadlines and mandatory re-examination requirements

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Galaţi la 26.08.2021, sub numărul x/2021, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Navală Română - prin Căpitănia Zonală Galaţi la preschimbarea certificatului de capacitate pentru conducerea de ambarcaţiuni de agrement nr. 2926/01.07.2000, eliberat de Căpitănia Portului Giurgiu cu unul nou, fără a parcurge etapele prevăzute în art. 7 din Regulamentul privind cerinţele minime de pregătire precum şi condiţiile de obţinere a certificatelor internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement aprobat prin Ordinul nr. 534/2007.

Prin sentinţa civilă nr. 559/11.10.2022, Tribunalul Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 169/2022 din 21 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Navală Română - Căpitănia Zonală Galaţi.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unor aspecte şi că a motivat în contradictoriu mai multe dintre aspectele invocate.

Recurentul a susţinut că, prin art. 8 alin. (2) din Ordinul MLPAT nr. 417/2002 se prevede că posesorii documentelor menţionate la alin. (1) pot obţine din oficiu certificatele corespunzătoare, cu condiţia să facă dovada că îndeplinesc condiţiile din ordin. Ordinul menţionat nu anulează certificatul de capacitate pentru conducerea de ambarcaţiuni de agrement. Totodată, toate celelalte ordine de ministru nu prevăd anularea formularelor ce vor fi preschimbate, ci posibilitatea preschimbării acestora din oficiu.

Recurentul a menţionat că instanţa de fond a prezentat trunchiat obligaţiile părţilor faţă de respectarea ordinelor de ministru citate, argumentând în motivarea sentinţei că acestea au fost publicate în Monitorul Oficial, iar recurentul trebuia să urmărească această publicaţie.

A arătat recurentul că cele trei ordine de ministru nu respectă prevederile art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2002. Intimata nu a indicat legea care constituie temeiul legal al emiterii respectivelor ordine. Nefiind arătat actul normativ superior, contrar prevederilor art. 78 menţionat, acele ordine nu pot produce efecte şi nici nu pot afecta drepturi deja dobândite, în mod legal.

A mai susţinut recurentul că nu există nicio reglementare în legislaţia română care să prevadă anularea dreptului de a conduce ambarcaţiuni de agrement fără să fie motivată de o încălcare a reglementărilor privind navigaţia cu aceste ambarcaţiuni ori de comiterea unor infracţiuni sau contravenţii grave expres prevăzute de lege.

Recurentul a concluzionat că, din cele arătate anterior, rezultă că instanţa de fond a pronunţat sentinţa cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Cât priveşte incidenţa în prezenta cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, că instanţa de fond a procedat la analiza cauzei, indicând aspectele de fapt şi temeiurile de drept pe baza cărora şi-a format opinia juridică.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, obligaţia instanţelor naţionale de a-şi motiva hotărârile judecătoreşti nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument. Acestea pot fi analizate grupat, iar răspunsul poate fi şi implicit, rezultând din considerentele exprimate în legătură cu chestiunile aflate în legătură directă.

Hotărârea prin care instanţa a soluţionat cauza în fond răspunde argumentelor decisive care conduc la o soluţie în acord cu considerentele, astfel încât să rezulte construcţia logico-juridică care a stat la baza formării convingerii instanţei.

Sentinţa civilă recurată pronunţată de prima instanţă în prezentul dosar nu a fost dată cu nesocotirea obligaţiei legale a judecătorului de a proceda la motivarea hotărârii, dispozitivul hotărârii fiind concluzia logică a considerentelor avute în vedere de instanţa de judecată.

Instanţa de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt şi de drept invocat de parte, ci să analizeze chestiunea litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial - ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menţionate în cererea părţii în sprijinul aceluiaşi motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a unei părţi nu deschide calea recursului, pentru nemotivare.

Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanţă nu concordă modului în care apreciază partea recurentă că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidenţa motivului de casare în discuţie, după cum acesta nu trebuie confundat nici cu motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin intermediul căruia se poate critica aplicarea de către prima instanţă a dreptului material.

Altfel spus, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. implică o nelegalitate a hotărârii recurate fie prin prisma faptului că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fie că acele motive sunt contradictorii sau străine de natura cauzei.

Lecturând hotărârea recurată, Înalta Curte constată expunerea raţionamentului logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată; în plus, din considerentele dezvoltate de prima instanţă nu rezultă a cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Pe cale de consecinţă, pretinsa deficienţă în motivare imputată de partea recurentă sentinţei recurate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu poate fi reţinută ca fiind fondată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 din Ordinul MLPAT nr. 417/2002 pentru aprobarea Regulamentului privind obţinerea certificatelor internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement:

"(1) Brevetele de căpitan şi secund de cuter de croazieră, certificatele de capacitate pentru timonier de cuter de croazieră, certificatele de capacitate pentru conducător de şalupă pentru agrement maritim, fluvial şi de ape interioare navigabile şi certificatele de capacitate pentru conducător de ambarcaţiune cu motor pentru agrement fluvial şi de ape interioare navigabile, precum şi certificatele de capacitate pentru conducător de ambarcaţiune cu vele pentru agrement maritim, eliberate înaintea intrării în vigoare a prezentului ordin, îşi păstrează valabilitatea până la data de 31 decembrie 2003, urmând ca până la această dată să fie preschimbate cu certificatele internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement, al căror model este aprobat prin prezentul ordin.

(2) Posesorii documentelor menţionate la alin. (1) pot obţine din oficiu certificatele corespunzătoare, cu condiţia să facă dovada că îndeplinesc condiţiile prevăzute în prezentul ordin."

Astfel, potrivit dispoziţiilor alin. (2) despre care susţine recurentul că nu au fost avute în vedere, obţinerea din oficiu a noului certificat se putea realiza doar până la expirarea termenului de 31 decembrie 2003.

Totodată, potrivit art. 4 pct. 4.5. şi pct. 4.6 din Anexa 1 la acest Regulament:

"4.5. Perioada de valabilitate a unui certificat internaţional de conducător de ambarcaţiune de agrement este de 5 ani şi se prelungeşte din 5 în 5 ani, la cererea titularului, cu condiţia îndeplinirii prevederilor prezentului regulament.

4.6. Deţinătorii certificatelor internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement care nu şi-au prelungit valabilitatea certificatelor internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement în perioada menţionată la pct. 4.5 trebuie să facă dovada competenţei lor profesionale prin examen."

Prin urmare, chiar dacă s-ar fi solicitat preschimbarea certificatului până la data de 31 decembrie 2003, noul certificat internaţional de conducător de ambarcaţiune de agrement urma să fie valabil pentru o perioadă de 5 ani, iar în cazul în care nu se proceda la prelungirea valabilităţii titularul era obligat să facă dovada competenţei sale profesionale prin examen.

Potrivit Ordinului nr. 534 din 26 iunie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile minime de pregătire şi perfecţionare, precum şi condiţiile de obţinere a certificatelor internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement, care a abrogat Ordinul anterior, recurentul trebuia să solicite preschimbarea vechiului certificat în certificat internaţional de conducător de ambarcaţiune de agrement clasa D, termenul limită fiind 31.12.2008, conform art. 4 alin. (4) din Regulamentul aprobat prin OMT 534/2007. ("(4) Certificatele internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement clasa B pentru ape interioare, emise până la data intrării în vigoare a prezentului ordin, se vor preschimba până la data de 31 decembrie 2008 în certificate internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement clasa D.")

Potrivit art. 7 din Ordinul nr. 527/2016 din 29 iunie 2016 pentru aprobarea Regulamentului privind cerinţele minime de pregătire, precum şi condiţiile de obţinere a certificatelor internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement, "certificatele internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement, indiferent de clasa acestuia, emise anterior intrării în vigoare a prezentului ordin se vor preschimba cu prezentarea certificatelor, eliberate conform prevederilor art. 3 alin. (2) lit. b)."

Recurentul nu posedă un certificat internaţional de conducător de ambarcaţiune de agrement care să fie încadrat într-o clasă, întrucât nu a respectat niciunul dintre termenele anterioare de preschimbare, astfel că are posibilitatea de a obţine un nou document în condiţiile reglementate de cadrul legal aplicabil în momentul solicitării, respectiv conform prevederilor art. 3 alin. (2) din Regulamentul privind cerinţele minime de pregătire, precum şi condiţiile de obţinere a certificatelor internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement aprobat prin OMT nr. 527/2016, pentru obţinerea prin examen a unui certificat internaţional de conducător de ambarcaţiune de agrement.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului referitoare la faptul că cele trei ordine de ministru nu respectă prevederile Legii nr. 24/2000, instanţa de control judiciar reţine că acestea nu se regăsesc în cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, acestea nu pot fi examinate cu ocazia soluţionării recursului, întrucât nu au făcut obiectul analizei primei instanţe, ci au fost invocate direct în calea de atac a recursului.

Or, în stadiul procesual al recursului nu pot fi invocate motive noi, care nu au fost supuse dezbaterilor în faţa instanţei de fond, neputând face astfel obiectul căii de atac formulate, faţă de dispoziţiile art. 478 raportat la art. 494 din C. proc. civ.

În condiţiile în care în faţa primei instanţe reclamantul nu a invocat aceste argumente în susţinerea nelegalităţii actelor contestate, nu le poate invoca direct în faţa instanţei de control judiciar, astfel că nu pot fi examinate cu ocazia soluţionării prezentului recurs.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 169/2022 din 21 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 169/2022 din 21 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 14 decembrie 2023.