Valuation of civilian prosecutor tenure for military rank allocation and rejection of discrimination claim

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 20 octombrie 2021, sub nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării naţionale şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării:

- anularea în parte, în ceea ce priveşte gradul militar acordat, a următoarelor ordine emise de Ministrul Apărării Naţionale: Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M.P. 680 din 24.06.2021, prin care, la data de 01.07.2021, reclamanta A. a fost chemată în activitate cu gradul de căpitan şi a fost pusă la dispoziţia secţiei Parchetelor Militare, în vederea încadrării ca procuror militar la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M.P. 754 din 09.07.2021, prin care, la data de 01.07.2021, reclamanta B. a fost chemată în activitate cu gradul de locotenent şi a fost pusă la dispoziţia secţiei Parchetelor Militare, în vederea încadrării ca procuror militar Ia Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M.P. 681 din 24.06.2021, prin care, la data de 01.07.2021, reclamanta C. a fost chemată în activitate cu gradul de locotenent şi a fost pusă la dispoziţia secţiei Parchetelor Militare. în vederea încadrării ca procuror militar Ia Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti.

- obligarea pârâtei la emiterea unor ordine în vederea acordării următoarelor grade militare: gradul de Maior pentru A., gradul de Căpitan pentru B., gradul de Căpitan pentru C., începând cu data transferului, 01.07.2021. corespunzător criteriilor enunţate de art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare şi de art. 8 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea nr. 176 din 06 februarie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi prin Ordinul nr. 47 din 22 aprilie 2014 al Ministrului Apărării Naţionale şi obligarea pârâtei la recunoaşterea tuturor drepturilor ce derivă din aceste grade militare împreună cu aducerea Ia îndeplinire a tuturor obligaţiilor aferente, începând cu data de 01.07.2021.

- constatarea situaţiei de discriminare în care au fost plasate de către pârâtul Ministerul Apărării Naţionale cu prilejul emiterii ordinelor de chemare în activitate ca militar a reclamantelor, prin care le-au fost stabilite în mod nelegal gradele militare, inferioare celor ce ar fi trebuit acordate şi prin care au fost puse la dispoziţia secţiei Parchetelor Militare, în vederea încadrării ca procuror militar la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin hotărârea nr. 25 pronunţată la 10 februarie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii nr. 25 pronunţată la 10 februarie 2022 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs B. şi C., care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost motivată.

După expunerea istoricului speţei, recurentele au susţinut că instanţa de fond nu a respectat solicitarea lor, aplicând în mod greşit normele de drept material cu consecinţa devoalării unui raţionament juridic greşit, astfel cum este expus în continuare.

- instanţa de fond a apreciat că, faţă de situaţia de fapt cu care a fost sesizată, sunt incidente prevederile art. 54 din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare, deşi aceasta face referire la instituţia promovării în grad şi nu la instituţia acordării gradelor la momentul activării.

Prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat promovarea în gradul următor, ca operaţiune ulterioară activării, ci chiar modul de stabilire a gradelor militare din momentul activării, pe care l-au apreciat ca nelegal.

În motivarea instanţei de fond se observă cum, prin evidenţierea cerinţelor, judecătorul are în vedere două condiţii legale ce nu se aplica situaţiei de fapt avută în vedere în cadrul cererii de chemare în judecată şi cu care a fost învestită.

Totodată, din lectura dispoziţiilor Legii 80/1995 privind statutul cadrelor militare, rezultă că acordarea gradelor militare este un proces diferit de cel al înaintării în grad, având reglementări legale diferite, precum art. 52 pentru prima situaţie, respectiv art. 53 - art. 56 pentru cea de-a doua.

Această diferenţă rezultă în mod evident şi din dispoziţiile cuprinse în art. 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

În situaţia de faţă, art. 52 şi art. 54 din Legea nr. 80/1995 vizează două ipoteze normative diferite şi două instituţii substanţiale distincte, neavând natură complementară, context în care art. 54 nu poate fi aplicat în completarea normei stipulate de art. 52 din acelaşi act normativ, incidentă în cauză întrucât este indicată în mod expres de art. 8 alin. (2) din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 313/29.04.2014.

Aceste aspecte au fost învederate instanţei de fond, dar aceasta s-a pronunţat cu privire la un alt aspect al statului profesional, pe care reclamantele nu l-au solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Instanţa de fond a observat şi sintetizează în mod corect faptul că ele au solicită valorificarea vechimii deţinute în magistratura civilă, prin raportare la data transferului.

Împrejurare firească având în vedere că serviciul în care au fost confirmate este cel de magistratură militară, ceea ce prezintă continuitate, atribuţiile exercitate de facto sunt de aceeaşi natură, iar, în activitatea propriu-zisă, calitatea de militar a magistratului este de natura specializării şi nu de esenţa acesteia, motiv pentru care structuri pur civile precum DIICOT şi chiar instanţele civile pot soluţiona şi cauze care privesc cadrele militare active.

Prin urmare, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile următoarele norme de drept material: art. 36 alin. (1) lit. g), art. 52 alin. (1), art. 48 alin. (3), art. 94 lit. A) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, art. 32 alin. (2) şi art. 74 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, art. 8 alin. (2) din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea nr. 176 din 06 februarie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi prin Ordinul nr. 47 din 22 aprilie 2014 al Ministrului Apărării Naţionale.

Nu este aplicabil art. 54 din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare, care vizează înaintarea în grad, instituţie de drept substanţial străină faţă de limitele învestirii instanţei în prezenta cauză.

În concluzie, instanţa de fond a aplicat alte dispoziţii de drept material decât cele incidente în cauză, impunând totodată îndeplinirea unor condiţii suplimentare, respectiv împlinirea unui stagiu minim militar şi aprecierea profesională, contrar legii. Deşi reclamante nu contestă că pentru promovarea în grad se impune şi o astfel de evaluare, obiectul acestei acţiuni nu s-a referit la promovare, ci la acordarea, la momentul activării, a unor grade militare în acord cu dispoziţiile legale şi nu pe baza unor aprecieri subiective şi discriminatorii.

- instanţa de fond a reţinut că soluţia de respingere decurge din soluţia dată primului capăt de cerere, continuând astfel raţionamentul greşit aplicat, dar şi faptul că nu ar putea să oblige pârâta la acordarea unui anumit grad militar întrucât s-ar substitui autorităţii publice, atrăgând incidenţa motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin această motivare este lesne de observat că instanţa de fond face o confuzie gravă a obiectului acţiunii reclamantelor prin raportare la unele din prerogativele instituţiilor puterii executive, respectiv legalitate, oportunitate.

Astfel, au solicitat obligarea pârâtei la acordarea gradelor militare rezultate în urma aplicării în mod corect a dispoziţiilor legale şi nu la acordarea unor grade militare în mod discreţionar, mai favorabile faţă de cele ce ar fi trebuit acordate.

Astfel cum au precizat în motivarea acţiunii, Curtea Constituţională a statuat că art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie cuprinde toată sfera de relaţii sociale privitoare la justiţie, respectiv organizare, funcţionare, statut. Curtea a arătat că, prin textul constituţional menţionat, legiuitorul constituant derivat nu s-a îndepărtat de la unitatea de procedură şi reglementare care trebuie să caracterizeze relaţiile sociale care privesc justiţia, (...). Prin urmare, rezultă că sfera art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie acoperă şi statutul judecătorilor şi procurorilor.

Ceea ce instanţa trebuia să aibă în vedere este modul de aplicare a normelor legale de către pârâtă şi obligarea pârâtei la respectarea acestora, împrejurare care nu doar că se regăseşte în atribuţiile puterii judecătoreşti, ci reprezintă esenţa acestora. O altă interpretare, conformă celei din hotărârea recurată, constituie o încălcare a dreptului de acces la o instanţă în accepţiunea art. 6 C.E.D.O. şi art. 21 din Constituţia României, recurentele fiind private de posibilitatea de a supune controlului jurisdicţional maniera discreţionară şi discriminatorie în care intimata a înţeles să aplice normele juridice incidente.

- sub aspectul celui de-al treilea capăt de cerere, referitor la existenţa unei pretinse discriminări a reclamantelor prin raportare la alţi colegi, instanţa de fond, din nou, a aplicat în mod greşit normele de drept substanţial incidente.

În esenţă, pe fond s-a reţinut că au fost date soluţii diferite pentru situaţii diferite şi că reclamatele nu au făcut dovada acordării unor grade superioare altor colegi, fără a îndeplini cerinţa stagiului minim în grad.

Situaţia de discriminare pe care au constatat-o este că, celorlalţi colegi li s-au acordat grade corespunzătoare normelor legale incidente, dar lor, în analiza aceloraşi norme legale, li s-au acordat grade mai mici, aceasta fiind o situaţie de fapt dovedită, astfel cum au învederat prin cererea introductivă.

În plus, sarcina probei revenea intimatei, conform art. 20, alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, cât timp recurentele au probat existenţa unor fapte, pe baza cărora poate fi prezumată existenţa unei discriminări.

Interpretarea dată de instanţa de fond în privinţa sarcinii probei şi a existenţei stării de discriminare este eronată şi încalcă norma anterior menţionată, anihilând însăşi substanţa dreptului dedus judecăţii prin cel de-al treilea petit.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, în limitele şi pentru următoarele considerente:

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de recurente, Înalta Curte apreciază necesar a puncta aspectele de ordin factual care au condus la formularea cererii de faţă.

Reclamantele B., C. şi A. au fost numite în funcţia de procuror militar la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti începând cu data de 01.07.2021, dar prin acţiune acestea au contestat ordinele de numire apreciind că nu le-a fost recunoscută vechimea anterioară, astfel că au fost încadrate în grade mai mici.

Astfel, reclamanta B. a ocupat funcţia de procuror cu grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi are o vechime de 8 ani şi 7 luni în funcţia de procuror, dar prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.P. 754 din 09.07.2021, a fost chemată în activitate cu gradul de locotenent, deşi ar fi trebuit să i se acorde, la activare în armată, gradul militar de căpitan.

Reclamanta C. i s-a acordat gradul de locotenent, dar prin emiterea ordinului contestat, nu s-a avut în vedere perioada de 10 ani şi 7 luni vechime în specialitate (procuror civil), iar prin raportare la stagiile minime în grad prevăzute de art. 94 alin. (1) lit. A) din Legea nr. 80/1995, ar fi trebuit să i se acorde, la activare în armată, gradul militar de căpitan.

Reclamanta A. a fost chemată în activitate cu gradul de căpitan, dar a apreciat că ar fi trebuit să i se acorde gradul militar de maior, conform art. 94 lit. A) din Legea nr. 80/1995 privind stagiile minime în grad.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, dată cu greşita interpretare a normelor de drept incidente cauzei în ceea ce le priveşte pe reclamantele C. şi B., care vor fi redate în cele ce urmează.

În conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, "Persoanelor prevăzute la art. 36 alin. (1) lit. e), g) şi h), art. 36 alin. (2), art. 37 lit. e), art. 39 lit. c), art. 40 alin. (1) lit. g) şi la art. 41 lit. e), g) şi h) li se acordă grade militare în funcţie de pregătirea lor, vechimea în specialitatea dobândită pe timpul studiilor, raportată la stagiile minime în grad, precum şi de vârsta acestora.".

Dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 80/1995 stipulează că:

"Ofiţerii în activitate provin din: (...) g) persoane care au vârsta de cel mult 45 de ani, sunt absolvente cu diplomă de licenţă ale unei instituţii de învăţământ superior, cu profil corespunzător specialităţilor militare, au promovat testele de aptitudini şi îndeplinesc celelalte condiţii stabilite prin ordin al miniştrilor sau şefilor instituţiilor componente ale sistemului apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale."

Totodată, art. 48 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 prevede că:

"(...) gradele se acordă celor prevăzuţi la art. 36 alin 1 lit. e), g) şi i) - k) în raport cu nivelul structurii şi specificul funcţiei vacante, precum şi vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării acesteia, potrivit normelor stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale."

Este de observat şi că stagiile minime în grad pentru înaintarea în gradul următor al ofiţerilor, până la gradul de locotenent colonel, sunt, conform art. 94 lit. a) din Legea nr. 80/1995, următoarele: stagiul minim în gradul de sublocotenent pentru a deveni locotenent este de 3 ani; stagiul minim în gradul de locotenent pentru a deveni căpitan este de 5 ani. Prin însumarea stagiilor obligatorii pentru acordarea gradului de căpitan, se obţine un stagiu total de 5 ani, pe care reclamantele a susţinut că l-a îndeplinit, în timp ce pârâtul MAPN susţine contrariul, nerecunoscând drept vechime în specialitate perioada în care acestea au derulat activitatea de procuror civil.

Nu în ultimul rând, instanţa de control judiciar are în vedere şi dispoziţiile art. 8 din Regulamentul comun, de care s-a prevalat autoritatea ministerială, care prevede că:

"Gradele militare propuse ministrului apărării naţionale de către secţia parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie spre acordare procurorilor civili numiţi în funcţia de procuror militar se stabilesc în funcţie de pregătirea, vechimea în specialitatea raportată la stagiile minime în grad, precum şi de vârsta acestora, potrivit dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare."

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că reclamantele îndeplineau, la data chemării în activitate în corpul ofiţerilor, condiţiile prevăzute de art. 52 alin. (1) coroborat cu art. 36 alin. (1) lit. g) şi art. 48 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, raportat la stagiile minime de grad prevăzute de art. 94 lit. a) din aceeaşi lege, pentru a le fi acordat gradul de căpitan. Astfel, la momentul numirii în funcţia de procuror militar (25 mai 2021), reclamantele deţineau diplomă de licenţă emisă de o instituţie de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţii militare (magistratură militară) şi aveau vechime în specialitate juridică, astfel:

- recurenta-reclamantă B. a ocupat funcţia de procuror cu grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi având o vechime de 8 ani şi 7 luni în funcţia de procuror.

- recurenta-reclamantă C., Curtea a ocupat funcţia de procuror cu grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi având o vechime de 10 ani şi 7 luni în funcţia de procuror.

Aceste aspecte nu au fost contestate de către intimaţii-pârâţi, astfel că, raportând, conform dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, vechimea în specialitatea dobândită pe timpul studiilor la stagiile minime în grad, Înalta Curte constată că reclamantele au dreptul la acordarea gradului militar de căpitan, nu a celui de locotenent, cum în mod greşit s-a dispus prin ordinele atacate. Gradul militar de locotenent se acordă persoanelor care au o vechime de minim 3 ani în specialitatea dobândită, or durata vechimii reclamantelor în specialitatea dobândită este de peste 5 ani, corespunzătoare gradului militar de căpitan.

Nu poate fi reţinută teza potrivit căreia vechimea dobândită nu face parte din vechimea eligibilă pentru acordarea gradului militar, câtă vreme art. 48 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 face trimitere la "vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării acesteia", iar art. 52 alin. (1) se referă la "vechimea în specialitatea dobândită pe timpul studiilor", categorie căreia i se subsumează şi activitatea de procuror civil. Această profesie nu poate fi exercitată decât în condiţiile absolvirii unei facultăţi de drept, specialitatea necesară ocupării funcţiei de procuror civil fiind, evident, cea juridică, dobândită prin urmarea unei instituţii de învăţământ superior cu acest profil.

Instanţa de fond a considerat în mod eronat că vechimea dobândită în profesia de procuror civil nu poate fi asimilată specialităţii militare menţionate în cuprinsul Legii nr. 80/1995. Specialitatea militară în care se încadrează reclamantele este magistratura militară, din cadrul serviciului justiţie militară, iar potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, poate fi numită judecător sau procuror militar persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru intrarea în magistratură, cu avizul conform al Ministerului Apărării Naţionale privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer activ în cadrul acestui minister. Aşadar, perioada îndeplinirii profesiei de procuror civil este luată în considerare ca vechime eligibilă pentru numirea ca procuror militar, fiind considerată vechime în specialitate.

Prin urmare, rezultă că, în cazul magistraturii militare, trimiterea la specialitatea militară nu poate fi interpretată decât ca referindu-se la vechimea în specialitate juridică care îi conferă solicitantului posibilitatea intrării în magistratură şi, ulterior, ocupării funcţiei de procuror militar, astfel că perioada în care reclamantele au fost procurori civili trebuie luată în considerare la acordarea gradului militar.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte constată că pentru a dezlega chestiunea de drept dedusă judecăţii, prezintă relevanţă doar dispoziţiile art. 32 şi 33 din Legea nr. 303/2004, care se referă la condiţiile de admitere în magistratură şi de numire în funcţia de judecător sau procuror militar, conform raţionamentului expus anterior.

În speţă nu pot fi primite nici apărările intimatului-pârât, potrivit cu care dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 nu sunt aplicabile reclamantelor deoarece art. 109 alin. (13) din aceeaşi lege exclude din sfera destinatarilor art. 52 alin. (1) cadrele militare din Ministerul Apărării Naţionale.

Înalta Curte reţine că art. 109 alin. (13) prevede că dispoziţiile art. 52 alin. (1) nu se aplică ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor din structurile Ministerului Apărării Naţionale, însă acest text de lege nu este incident în speţă întrucât actul atacat se referă la persoane care nu făceau parte din structurile Ministerului Apărării Naţionale atunci când au dobândit calitatea de procuror militar. Actele atacate de reclamante conţin o măsură luată pentru acordarea gradului militar unui procuror care a activat la un parchet din cadrul Ministerului Public înainte de a fi transferat la o unitate de parchet militară, astfel că nu există temei pentru a se reţine că nu li se aplică prevederile textului de lege menţionat.

Nu este fondată însă critica privind existenţa unei pretinse discriminări a reclamantelor prin raportare la modul de încadrare în grad a altor colegi procurori, Înalta Curte constată că este nefondat.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 137/2000 (...) "prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice."

Rezultă din definiţia legală citată anterior, că diferenţa de tratament devine discriminare dacă se bazează pe o caracteristică sau un criteriu interzis. Înalta Curte a statuat în jurisprudenţa sa că sintagma "orice alt criteriu" nu înseamnă lipsa criteriului, fiind de neconceput existenţa unei fapte de discriminare fără un anumit criteriu identificabil.

În cauză recurentele reclamante au invocat discriminarea în raport cu situaţia altor colegi, dar Înalta Curte constată că nu se poate reţine un atare tratament, câtă vreme nu s-au adus nici un fel de probe care să conducă la concluzia existenţei vreunui criteriu de discriminare pe baza căruia reclamantelor le-a fost refuzată acordarea gradului de căpitan.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 52 alin. (1), art. 36 alin. (1), art. 48 alin. (3), art. 94 lit. a) şi art. 109 alin. (13) din Legea nr. 80/1995, art. 32 alin. (2) şi art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sens în care, în condiţiile art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de reclamantele C. şi B. şi va casa în parte sentinţa recurată.

În rejudecare, constatând că actele atacate a fost emise cu încălcarea prevederilor art. 52 alin. (1) coroborat cu art. 94 lit. a) din Legea nr. 80/1995 pentru motivele expuse în cuprinsul prezentei decizii, Înalta Curte va admite în parte acţiunea formulată de reclamantele C. şi B., va anula în parte Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M.P. 754/09.07.2021 în ceea ce priveşte acordarea gradului militar de locotenent reclamantei B., precum şi Ordinul nr. M.P. 681/24.06.2021, în ceea ce priveşte acordarea gradului militar de locotenent reclamantei C., va obliga pârâtul Ministerul Apărării Naţionale la emiterea unor noi ordine, prin care să acorde reclamantelor C. şi B. gradul militar de căpitan şi va menţine în rest sentinţa atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C. şi B. împotriva hotărârii nr. 25 pronunţată la 10 februarie 2022 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantele C. şi B..

Anulează în parte Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M.P. 754/09.07.2021 în ceea ce priveşte acordarea gradului militar de locotenent reclamantei B., precum şi Ordinul nr. M.P. 681/24.06.2021, în ceea ce priveşte acordarea gradului militar de locotenent reclamantei C..

Obligă pârâtul Ministerul Apărării Naţionale la emiterea unor noi ordine, prin care să acorde reclamantelor C. şi B. gradul militar de căpitan.

Menţine în rest sentinţa atacată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 13 decembrie 2023.