Judicial transfer rejected: CSM discretion upheld and challenge dismissed

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra cererii de chemare în judecată de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.05.2023, sub nr. x/2023, contestatoarea, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat contestaţie împotriva Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători nr. 486 din 28 martie 2023, prin care s-a respins cererea de transfer la Curtea de Apel Bucureşti, solicitând anularea acestei hotărâri şi admiterea cererii de transfer la Curtea de Apel Bucureşti, în opinia sa, aceasta fiind emisă cu aplicarea greşită a criteriilor reglementate de Legea nr. 303/2022, fără nicio previzibilitate în aplicarea textului art. 192.

În motivarea contestaţiei, a susţinut că la data formulării cererii de transfer, avea o vechime de 17 ani şi 4 luni în funcţia de judecător (inclusiv perioada de auditor de justiţie), din care 11 ani şi 2 luni la Tribunalul Bucureşti, şi 2 ani şi o lună în grad profesional de curte de apel.

Spre comparaţie, a fost admis transferul d-nei judecător A., prin Hotărârea CSM, secţia pentru judecători nr. 475/28 martie 2023, aceasta având, la data cererii de transfer, o vechime de 16 ani şi 4 luni în funcţia de judecător (inclusiv perioada de auditor de justiţie), din care 10 ani şi 3 luni la Tribunalul Bucureşti, şi 2 ani şi o lună în grad profesional de curte de apel.

Or, potrivit criteriilor reglementate de art. 192 din Legea nr. 303/2022, contestatoarea ar fi îndeplinit criteriile profesionale de transfer, prioritar faţă de d-na judecător A., având vechimi superioare, totuşi, CSM, secţia pentru judecători a apreciat că, doar în virtutea aspectului că aceasta era delegată la Curtea de Apel Bucureşti din luna mai 2022, aceasta poate fi transferată cu prioritate.

În cazul acesteia, a fost exprimat un aviz pozitiv din partea ambelor instanţe implicate - curte şi tribunal - deşi numărul de locuri vacante la tribunal era la fel de mult comparativ cu instanţa la care s-a solicitat transferul, dar "prin transferul acesteia se reduce deficitul de personal la Curtea de Apel Bucuresti, fără a fi afectată activitatea tribunalului, instanţă la care, în chiar şedinţa de transferuri din 28 martie, s-a dispus transferul a 39 judecători".

A mai arătat că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători are sarcina să deceleze asupra acestor aspecte şi să aplice previzibil criteriile reglementate de art. 192 din Legea nr. 303/2022 în situaţia analizei cererilor de transfer, deoarece textului de lege trebuie să i se dea o aplicare efectivă, previzibilă şi accesibilă. Este necesar a se asigura de CSM, secţia pentru judecători că judecătorii au cunoştinţă de aplicarea în mod corect a criteriilor de transfer şi că acestea nu rămân la aprecierea discreţionară a unui singur judecător, respectiv cel care ocupă, temporar, fie şi prin delegare, postul de Preşedinte al Curţii de Apel Bucureşti.

Se mai notează aprecierea repetitivă a CSM în cuprinsul tuturor hotărârilor emise asupra transferurilor din 28 martie 2023 că respectivele criterii prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 "nu au o ordine de prioritate" şi reclamă o "evaluare comparativă şi cumulativă".

În aceste condiţii, a înţeles să critice o astfel de apreciere care a condus la o aplicare nelegală a art. 192 din Legea nr. 303/2022, text de lege care este clar şi care trebuie aplicat în mod previzibil şi accesibil, astfel încât judecătorii să aibă cunoştinţă de modalitatea în care pot opta pentru transfer la o anumită instanţă. În analiza cererilor de transfer, este necesar aşadar să fie aplicate corect criteriile şi să se acorde ordinea de prioritate în raport de acestea, respectiv să se acorde eficienţă vechimii acestora în profesie, vechimii la instanţa de unde solicită transferul şi respectiv în gradul instanţei unde solicită transferul.

Niciunul din criteriile din art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu menţionează "funcţionarea deja" la instanţa unde se solicită transferul pentru ca acesta să stea la baza emiterii avizului pentru transfer de preşedintele acesteia. De altfel, un astfel de criteriu trebuia respins de plano de CSM, secţia pentru judecători, fapt care nu s-a întâmplat în privinţa d-nei judecător A., care a avut prioritate la transfer deşi, potrivit criteriilor reglementate de art. 192 din Legea nr. 303/2022, aceasta avea vechime în profesie şi la Tribunalul Bucureşti inferioară contestatoarei.

Deşi CSM, secţia pentru judecători ar putea pretinde că a analizat criteriile legale din art. 192 din Legea nr. 303/2022, totuşi, conţinutul Hotărârii nr. 486/28 martie 2023 de respingere a cererii contestatoarei de transfer nu cuprinde o analiză comparativă între criteriile îndeplinite de aceasta şi criteriile îndeplinite de alţi semnatari ai cererilor de transfer din aceeaşi sesiune. Totodată, prin cererea de transfer a arătat că doreste transferul la una din secţiile civile al Curţii de Apel Bucureşti, având specializarea necesară pe care a şi detaliat-o, iar vechimea sa în profesie şi de funcţionare efectivă la Tribunalul Bucureşti îi acordau prioritate faţă de d-na judecător A., cu titlu de practică judiciară indicând decizia nr. 4731/18 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022.

2. Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

A susţinut, în esenţă, că hotărârea contestată este legală, în considerentele actului administrativ fiind expuse informatii privind traseul profesional al solicitantului, vechimea în funcţie de judecător şi cea de la instanţa de unde se solicită transferul, date referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedură de transfer, dar şi argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii.

Astfel, gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, aşa încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.

Dispoziţiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilesc o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secţiei pentru judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

Contrar criticilor contestatoarei, au fost analizate criteriile în discuţie în mod obiectiv şi coroborat, raportat la situaţia celor două instanţe implicate în procedura de transfer.

A mai arătat intimatul că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost adoptată în limitele competenţelor sale legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, iar normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

În egală măsură, toate cererile de transfer au fost analizate prin raportare la aceleaşi criterii legale, iar stabilirea caracterului determinant al anumitor criterii în soluţionarea cererilor de către CSM este consecinţa faptului că fiecare cerere se analizează în funcţie de circumstanţele sale concrete, în scopul gestionării corecte a resurselor umane. Mai mult, că nu se poate reţine aplicarea unui tratament diferenţiat reclamantei, soluţionarea cererilor de transfer presupunând o analiză a situaţiei fiecărui solicitant, precum şi o analiză a specificului distinct al fiecărei instanţe implicate în procedură, la momentul soluţionării unor astfel de cereri.

A concluzionat intimatul că instanţa de judecată nu poate cenzura actele administrative emise de autoritatea publică în exercitarea dreptului său de apreciere decât dacă actul a fost adoptat cu exces de putere, situaţie neregăsită în speţă, întrucât respingerea cererii de transfer a contestatoarei s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor privind transferul prevăzute de Legea nr. 303/2022, iar actul administrativ contestat este temeinic motivat. Soluţionarea cererii de transfer s-a realizat cu respectarea justului echilibru între interesul individual al solicitanţilor şi interesul general al instanţelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatorului nu reflectă o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi şi nici al proporţionalităţii între interesul public şi interesul privat, în cauză neregăsindu-se nici o situaţie de discriminare.

3. Răspunsul la întâmpinare şi precizarea contestaţiei

Prin răspunsul la întâmpinare şi precizarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că înţelege să solicite, ca urmare a admiterii contestaţiei, dispunerea transferului la secţia a IV-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti, conform specializării civil fond funciar solicitate, începând cu data pronunţării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În esenţă, în motivare au fost reiterate argumentele expuse în contestaţie, susţinând că din perspectiva vechimii la tribunal şi a vechimii gradului de curte de apel, criteriile legale reglementate de art. 192 din Legea nr. 303/2022 îi asigurau preferinţa unui transfer faţă de doamna judecător A..

Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 06.12.2023, contestatoarea a solicitat cu prioritate dispunerea transferului la secţia a IV-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti, conform specializării civil fond funciar solicitate, începând cu data pronunţării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, menţinând cererea de dispunere a transferului la Curtea de Apel Bucureşti, Secţiile civile a III-a sau a IV-a civilă, conform specializării drept civil.

4. Procedura de soluţionare a contestaţiei

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 194-200 coroborat cu art. 201 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 201 alin. (3) - (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 26 octombrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, cauza fiind amânată la data de 7 decembrie 2023.

Prin încheierea din data de 25 octombrie 2023, s-a admis declaraţia de abţinere a unuia dintre membrii titulari ai completului de judecată învestit cu soluţionarea contestaţiei.

S-au depus la dosar înscrisuri de către ambele părţi litigante.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea contestată, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârea nr. 486 din 28 martie 2023 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, contestatoarea solicitând anularea acestei hotărâri şi admiterea cererii de transfer la Curtea de Apel Bucureşti, Secţiile Civile a III-a sau a IV-a, potrivit specializării drept civil, pentru care a optat la data depunerii cererii de transfer, începând cu data pronunţării deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea precizatoare, contestatoarea a solicitat cu prioritate dispunerea transferului la secţia a IV-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti, conform specializării civil fond funciar solicitate, începând cu data pronunţării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, menţinând cererea de dispunere a transferului la Curtea de Apel Bucureşti, Secţiile civile a III-a sau a IV-a civilă, conform specializării drept civil.

În primul rând, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 190 din Legea nr. 303/2022 (1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile ori compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau acestui parchet o impun.(…)

Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că prin cererea de transfer formulată, titularul acestuia îşi exprimă şi disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile ori compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau acestui parchet o impun, astfel că este neîntemeiată cererea contestatoarei prin care aceasta solicită transferul la o anumită secţie a Curţii de Apel Bucureşti, indiferent de motivele invocate de aceasta.

În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 486 din 28 martie 2023 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, raportat la conţinutul actului atacat, Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 188-192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Astfel, conform cu dispoziţiile art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şî procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.(…)."

Potrivit art. 190:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile ori compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau acestui parchet o impun. (…)".

Totodată, art. 192 din acelaşi act normativ prevede că "La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 486/2023 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 188-192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În acest context, criticile contestatoarei referitoare la pretinsa contradicţie în raţionamentul intimatului raportat la conceptele de utilitate, oportunitate şi legalitate, apar ca nefondate.

Astfel, noţiunea de utilitate se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanţe sau parchete şi vizează, în esenţă, îndeplinirea de către acestea a tuturor condiţiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speţă transferul şi constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Aşadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, criticată de asemenea de contestatoare, existând o marjă de libertate lăsată pentru aprecierea efectuată de o autoritate, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale.

În consecinţă, în condiţiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noţiuni, eventuala existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a petentului, solicitarea acestuia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuţiile secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, corelând şi avizele emise în temeiul art. 188 din aceeaşi lege, de instanţele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru Judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale şi profesionale invocate de petent, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor unităţilor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe procuror şi pe schemă, la acel moment, precum şi cu avizele emise în cauză.

Astfel, s-a reţinut că din analiza traseului profesional, rezultă că doamna judecător doamna B. are o vechime de 17 ani şi 4 luni în funcţia de judecător (inclusiv perioada de auditor de justiţie), dintre care 11 ani şi 2 luni la Tribunalul Bucureşti şi 2 ani şi o lună în grad profesional de curte de apel.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, la Tribunalul Bucureşti, instanţa de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 262 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt vacante 45 de posturi, dintre care pentru 2 posturi s-a aprobat ocuparea pe perioadă nedeterminată, în condiţiile legii şi există un post temporar vacant neocupat. Se mai reţine că funcţiile vacante de preşedinte al secţiei I penală, preşedinte ai secţiei a IV-a civilă şi preşedinte al secţiei a VI-a civilă sunt ocupate prin delegare.

În anul 2022, la Tribunalul Bucureşti, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 634, comparativ cu media naţionala de 515, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 512, comparativ cu media naţională de 389.

Conform evidenţelor aceleiaşi direcţii, la Curtea de Apel Bucureşti, instanţa la care s-a solicitat transferul, dintre cele 218 posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 198 de posturi, fiind vacante 20 de posturi şi există 9 posturi temporar vacante neocupate. Se mai reţine că funcţiile vacante de preşedinte al secţiei a II-a penală, preşedinte al secţiei a V-a civilă şi preşedinte al secţiei a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal sunt ocupate prin delegare, iar prin Hotărârea nr. 3207/22.12.2022 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii s-a înfiinţat secţia a X-a de contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice, căreia i-a fost alocat un post vacant.

La Curtea de Apel Bucureşti, în anul 2022, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 336, comparativ cu media naţională de 258, iar încărcătura cauzelor/schema a fost de 321, comparativ cu media naţională de 227.

Se mai constată că secţia pentru Judecători a reţinut faptul că Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti au exprimat avize nefavorabile transferului doamnei judecător B., având în vedere numărul mare al posturilor vacante la Tribunalul Bucureşti, vulnerabilitatea extremă pe care acest deficit o exercită asupra bunei funcţionări a instanţei, precum şi volumul ridicat de activitate al tribunalului menţionat, apreciindu-se că este necesară prezenţa doamnei judecător B. în activitate la Tribunalul Bucureşti.

Din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.

De altfel, art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secţiei pentru Judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

Astfel, contrar susţinerilor contestatoarei, se constată că, la soluţionarea cererii de transfer formulate, secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal şi profesional invocate în cerere.

Aspectele menţionate în avizele consultative exprimate de instanţele implicate în procedura de transfer au fost analizate prin coroborare şi cu alte criterii relevante, respectiv numărul posturilor vacante şi temporar vacante la aceste instanţe, precum şi gradul de încărcare al lor.

De altfel, soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal şi familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a instanţelor implicate în procedura transferului.

Prin urmare, la soluţionarea cererilor de transfer prevalează interesele instanţelor în discuţie, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanţei la care se solicită transferul şi interesele private ale solicitantului.

Astfel, în cauză, soluţia de respingere a cererii de transfer a contestatoarei dispusă de secţia pentru Judecători este justificată şi se încadrează în limitele competenţei şi dreptului de apreciere conferit de lege.

În fine, Înalta Curte arată că nu pot fi primite drept argumente în soluţionarea favorabilă a contestaţiei nici susţinerile contestatoarei referitoare la comportamentul intimatului, care a soluţionat în mod favorabil alte cereri de transfer analizate în aceeaşi sesiune, întrucât la verificarea legalităţii hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii petentului, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speţă, funcţionarea optimă a instanţelor implicate în analiză, având în vedere date statistice şi criterii concrete relevante obiective, iar nu scoase din context şi interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Astfel, intimatul a analizat toate cererile de transfer prin raportare la aceleaşi criterii legale, iar stabilirea caracterului determinant al anumitor criterii este consecinţa faptului că fiecare se analizează în funcţie de circumstanţele sale concrete, în scopul gestionării corecte a resurselor umane.

În acest context, contrar susţinerilor contestatoarei, în speţă nu sunt întrunite nici condiţiile existenţei unei discriminări aşa cum este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, întrucât pe de o parte nu a existat o restrângere, o înlăturare a recunoaşterii folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale contestatoarei, în condiţiile în care nu este reglementat niciun drept al acesteia de transfer, iar, pe de altă parte, din cuprinsul hotărârii contestate rezultă motivele determinante care au condus la respingerea cererii de transfer.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 486 din 28 martie 2023 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum au fost invocate de contestatoare, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a 191 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestaţia, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea B. în contradictoriu cu intimatul Consiliului Superior al Magistraturii, împotriva Hotărârii nr. 486 din 28 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.