Qualification as Security Sector Worker Under O.U.G. 24/2008 for Restricting Fundamental Rights via State Surveillance

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 28.08.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat constatarea existenţei calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A..

Pârâtul a formulat cerere de chemare în judecată a altei persoane, prin care a solicitat introducerea forţată în cauza a Serviciului Român de Informaţii.

Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Serviciului Român de Informaţii, iar, în subsidiar, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii reconvenţionale. De asemenea, solicităm admiterea acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, astfel cum a fost formulată.

Serviciul Român de Informaţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de introducere în cauză a SRI ca inadmisibilă şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Serviciului Român de Informaţii.

Prin încheierea de şedinţă din data de 05.10.2022, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale şi a cererii de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamant.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 228 din 14 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de către reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâţii A., şi Serviciul Român de Informaţii, şi s-a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 228 din 14 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, pârâtul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt şi al enunţării definiţiilor prevăzute de lege, recurentul a arătat că prin nota de constatare şi acţiunea în constatare formulata de CNSAS s-au reţinut în sarcina sa participarea la unele acţiuni specifice, compatibile cu calitatea si definiţia de lucrator al Securităţii, aşa cum aceasta este definită de prevederile art. 2, lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Astfel, în nota de constatare se precizează ca pârâtul a fost implicat în acţiuni specifice de natura a atrage si poziţiona conduita sa la apartenenţa serviciilor represive, ostile, de asa zisa "poliţia politică" şi se enumera faptul ca ar fi semnat alături de şefii ierarhici un plan de verificări lărgite, o adresa/nota/de înaintare la direcţia de contrainformaţii militare/UM 0632/A SI R, note si observaţii pe materialele informative primite de la surse, MATERIALE. TO. SI DE LA" S", etc. Concret, acesta ar fi incalcat dispoziţiile art. 17 din Pactul International cu privire la repturile civile şi politice-dreptul la libera exprimare - art. 28 din Constituţia României din 1965.

Or, în expunere nu se face nici o dovada clara si concludenta că ar fi desfăşurat alte activităţi concrete, directe, nemijlocite si cu consecinţe imediate prin care pot fi, rezonabil, considerate că pârâtul ar fi suprimat sau ştirbit ilegal si nejustificat drepturi si libertăţi fundamentale ale omului sau a încălcat dreptul la o viata privata familiala sau intima.

Astfel, în opinia sa, se face în mod voit o confuzie - si reclamanta o susţine cu vehementa - intre propunerile făcute pe marginea unor informaţii de prima sesizare venite de la/T.O. SAU,'S" auxiliari pe munca informativă, în procesul de supraveghere generală aspecte de conduită ce încalcau normele de conduita, de atitudine si respect pentru legislaţia vremii de convieţuire socială si morală specifice legislaţiei RSR de la acel moment.

In cazul sau, incidente erau următoarele prevederi: instrucţiuni nr. D - 00190/1987 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii informativ-operativea organelor de Securitate, art. 9. Supravegherea informativă, Secţiunea a II-a, art. 13 - Verificarea informativă, art. 14 - Desfăşurarea activitatii în cadrul mapei de verificare, art. 15 - Modalităţi de închidere a mapei de verificare.

Recurentul a mai susţinut că reclamanta CNSAS nu a avut nici o clipa în vedere faptul ca acesta şi-a desfăşurat întreaga activitate în temeiul unor acte normative care au stat la baza apărării securităţii statului român, între care: Constituţia RSR din anul 1965, Decretul nr. 130/1972, prin care s-a înfiinţat Ministerul de Interne, C. pen. şi C. proc. pen. din 1968, modificate şi completate în 1973, legislaţia internaţională în materie la care a aderat România, ş.a., şi nu a făcut nicio distincţie între acte personale de a propune, a sugera, a analiza oportunitatea unor măsuri de verificare si faza de a dispune, a executa sau îndeplini cu buna ştiinţă în mod direct si cert anumite acte susceptibile a fi abuzive prin interpretare exagerat.

Astfel, i se imputa faptul că a propus măsuri, în scris, dar nu se aduc probe sau susţineri pertinente din care sa rezulte şi că îndeplinirea, executarea, transpunerea în realitate a acelor măsuri erau necesare, erau ordonate si erau de prevenire justificată faţă de potenţialul pericol ce îi reprezenta activitatea subiectului.

Ingerinţa organelor de stat pentru siguranţa statului avea un scop legitim si erau proporţionale asa cum se poate observa din conţinutul legislaţiei în materie prezentate mai sus, în mod gradual, personalizat si analizat de la caz la caz.

În acelaşi context, deşi art. 19 pct. 1 din Pactul (Convenţia) ONU pentru Drepturile Civile si Politice (Adoptata de Adunarea Generala a ONU la 16 decembrie 1966-nn), stipulează la punctul 3 din acelaşi articol ca "Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful doi poate fi supusa anumitor limitări expres prevăzute de lege care sunt necesare: (1) pentru respectarea drepturilor sau reputaţiei altora si (2) pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii publice, a sănătăţii sau a moralităţii publice", prevederi legale de care CNSAS nu a ţinut seama; ori in cazul de fata suspiciunile erau evidente şi confirmate rezultând din verificarile efectuate că avea de-a face cu manifestări clare, dovedite, voit exprese, directe de racolarea si menţinerea unor contacte cu ofiţerii din serviciile britanice.

În aceste condiţii, a solicitat ca, în baza rolului activ al instanţei de recurs, să se efectueze un examen sever de temeinicie si legalitate care, în cadrul deliberării asupra legalitaţii acţiunii, va analiza dacă în raport de înscrisurile cu caracter probator, depuse în susţinere de CNSAS, a relevanţei sau concludentei lor, poate sau nu, sa retina in sarcina sa săvârşirea nejustificată, de fapte, acţiuni concrete si realizate de încălcare, suprimare sau lezare incidentală a unor drepturi civile cum este dreptul la viata privata, sau dimpotrivă a vieţii profesionale în raporturile de disciplina muncii sau regulamentelor profesionale.

Astfel, a înţeles să precizeze următoarele: dosarul s-a aflat în responsabilitatea sa, a propus masuri, toate informaţiile rezultate si masurile propuse fiind avizate pe cale ierarhică, direct de şeful de la serviciul 1 în conformitate cu regulamentele militare si profesionale în vigoare si din câte cunoste nu toate s-au pus in aplicare. A fost si analizat cazul de conducerea direcţiei a III-a, generalul maior B./seful direcţiei a III-a ce a dispus unele masuri ca şef ierarhici; masurile propuse nu s-au realizat în totalitate, iar cele ce ar fi fost întreprinse nu au constituit obiectul intruziunii in viata privata prin urmare nu îi pot fi atribuite; măsurile informative complexe vizate de el în cadrul mapei de verificare si puse în - aplicare parţial, au fost în realitate cu scopul strategic de a-l cunoaşte in profunzimea personalităţii sale, de a-l evalua si atrage la o colaborare sincera si organizata, benefica muncii de informaţii a celei ce devenise obiectivul cu numele de cod "C."; singurul "cap de acuzare" prezentat în motivarea acţiunii de fata este că, prin măsurile întreprinse ar fi îngrădit/nelegitim/drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la o viata privata liberă.

Informaţiile pe care le-a obţinut au fost prezentate pe cale ierarhică într-un mod profesional, corect şi echilibrat, fapt care este total trecut sub tăcere de către Colegiul CNSAS.

Totodată, a solicitat să se constate faptul că a acţionat permanent sub imperiul unui legământ militar (Legea nr. 14/1972), prin care a jurat "credinţă nestrămutată poporului român si ţării, să apare legile statului, să execute întocmai ordinele şi cerinţele regulamentelor militare", cerinţe a căror încălcare ar fi condus la "pedeapsa aspră a legilor R.S.R.", articolul 334 al C. pen. al R.S. R. din 1968, prevăzând că:

"Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedespseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani, iar "Dacă fapta este săvârşită de un ofiţer (...) sau dacă fapta are urmări grave, pedeapsa este închisoare de la unu la 5 ani".

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-reclamant Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute, nefiind susceptibilă de criticile formulate de pârât.

În esenţă, a susţinut că în mod corect a reţinut prima instanţă că pârâtul a participat direct la activităţile de urmărire şi verificare, respectiv de culegere de informaţii derulate asupra persoanei urmărite, simpla deţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la cei urmăriţi de Securitate, fără cunoştinţa şi fără acordul acestora şi pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, constituind o violare a dreptului la viaţă privată.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimat, reiterând, în esenţă argumentele prezentate prin cererea de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 7 decembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Intimatul Serviciul Român de Informaţii a depus la dosar note de şedinţă, susţinând că prin încheierea de şedinţă din 05.10.2021, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată de către pârât, încheiere pe care recurentul nu a înţeles să o recureze, intrând sub autoritate de lucru judecat.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit Notei de constatare nr. x/17.05.2019, reclamanta CNSAS a verificat, la cererea domnului D., calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

În acest context factual, reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere de chemare în judecată în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, prin care, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat constatarea existenţei calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A., având ca scop verificarea de instanţă, în condiţii de contradictorialitate, a tuturor condiţiilor necesare pentru încadrarea în noţiunea de lucrător al Securităţii, care are definiţia legală prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost admisă, pârâtul formulând recurs din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidenţă nu poate fi reţinută în cauză.

2. Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond

Prima instanţă a reţinut că pârâtul A. a fost angajat, al fostei Securităţi, în cadrul Direcţiei a III-a Serviciul 6, iar, în această calitate a participat la supravegherea informativă a dlui D..

Cu privire la motivele urmăririi, pârâtul însuşi recunoaşte prin întâmpinare ca a fost urmarea studiilor efectuate în Anglia. Pârâtul mai menţionează că în perioada cat a fost in Anglia a întreţinut relaţii cu alte persoane, "in afara cadrului oficial", relaţii continuate si după întoarcerea în tara, nu si-a terminat studiile in termenul pentru care fusese trimis la specializare, si-a continuat studiile un an si jumătate fără a-si clarifica situaţia vizei, pentru asigurarea cheltuielilor, a lucrat la un proiect subvenţionat de o firma privata, in aceasta situaţie a fost contactat si chestionat in mai multe rânduri de reprezentanţi ai lui E., cunoscut ca fiind folosit de serviciile de spionaj ca acoperire de către agenţii acestora; frecventa F., vizitat si de agenţi ai serviciilor de spionaj, la revenirea in tara a continuat sa aibe legaturi cu ziarişti străini.

Într-adevăr, aceste elemente reies din Nota privindu-l pe D. aflată la dosar care menţionează că în cursul anului 1972 pârâtul a fost propus de Ministerul educaţiei să plece în Anglia, pentru o perioadă de 10 luni, în cadrul unei burse primite de ONU, iar ulterior la studii. A prelungit de mai multe ori valabilitatea vizei pentru a obţine doctoratul. În afara relaţiilor cu colegii a întreţinut relaţii în afara cadrului oficial, de exemplu legături cu G., cetăţean englez suspectat că ar fi agent al serviciului de spionaj britanic. Relaţiile între cei doi au continuat după întoarcerea în ţară. Pentru stabilirea naturii acestor relaţii, ofiţerul de specialitate arată că se impune urmărirea informativă.

Potrivit Raportului de la fila x, pârâtul a efectuat în 1986 încadrarea informativă la locul de muncă şi în anturajul său extraprofesional cu sursa, a dispus măsuri specifice de verificare asupra legăturilor apropiate ale obiectivului, în lucrare a fost interpusă sursa H. prin care s-a realizat o combinaţie informativă, obţinându-se noi elemente referitoare îndeosebi la activitatea şi legăturile lui C. în Anglia. Discuţiile dintre cei doi au fost controlate prin mijloace speciale mobile.

La data de 24 aprilie 1988 pârâtul aprobă o notă referitoare la stadiul şi completarea planului de măsuri "pentru suspiciuni de trădare în favoarea Angliei".

La mai bine de 10 ani de la călătoria de studii a dlui D. în Anglia, viaţa privată şi profesională a acestuia îi era urmărită în detaliu (la filele x) sunt redate o serie de conversaţii telefonice banale purtate de dumnealui şi de soţia acestuia. Deşi se invocă drept pretext suspiciunea de trădare, nu este menţionat niciun indiciu concret în aceste note, nicio informaţie obţinută în peste 10 ani de supraveghere care să justifice aceste măsuri disproporţionate, de intruziune, denumite "preventive" de către pârât prin întâmpinare.

Dimpotrivă, pe lângă posibilele legături cu G., despre care se menţionează înca de la început în notele Securităţii, sunt dispuse măsuri pentru verificarea anturajului persoanei urmărite, dacă au mai apărut cetăţeni străini, deşi era inerent activităţii acestuia să lucreze cu cetăţeni străini.

De asemenea, se aprobă ca în cooperare cu Serviciul 1 din Direcţie să se stabilească şi să se controleze natura relaţiilor cu I., un cunoscut dizident anticomunist.

3. Analiza motivului de casare invocat de recurent

Înalta Curte constată că este nefondat motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. astfel cum a fost invocat de recurentul-pârât.

Astfel, acest text legal vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Se constată că prin memoriul de recurs, recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că reclamanta CNSAS nu a avut în vedere faptul ca acesta şi-a desfăşurat întreaga activitate în temeiul unor acte normative care au stat la baza apărării securităţii statului român, că i se imputa faptul că a propus măsuri, în scris, dar nu se aduc probe sau susţineri pertinente din care sa rezulte şi că îndeplinirea, executarea, transpunerea în realitate a acelor măsuri erau necesare, erau ordonate si erau de prevenire justificată faţă de potenţialul pericol ce îi reprezenta activitatea subiectului, că ingerinţa organelor de stat pentru siguranţa statului avea un scop legitim si erau proporţionale asa cum se poate observa din conţinutul legislaţiei în materie prezentate mai sus, în mod gradual, personalizat si analizat de la caz la caz, precum şi că în recurs trebuie efectuat un examen sever de temeinicie si legalitate care, în cadrul deliberării asupra legalitaţii acţiunii, va analiza dacă în raport de înscrisurile cu caracter probator, depuse în susţinere de CNSAS, a relevanţei sau concludentei lor, poate sau nu, sa retina in sarcina sa personală a săvârşirii nejustificate, de fapte, acţiuni concrete si realizate de încălcare, suprimare sau lezare incidentala a unor drepturi civile cum este dreptul la viata privata, sau dimpotrivă a vieţii profesionale în raporturile de disciplina muncii sau regulamentelor profesionale, susţineri care vor fi analizate în mod unitar şi li se va răspunde prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Astfel, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noţiunea de lucrător al Securităţii ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

În preambulul O.U.G. nr. 24/2008 se menţionează că "în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securităţii statului, parte a poliţiei politice, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale. Aceasta îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii".

Din textul legal rezultă, aşadar, că pentru a se constata în privinţa unei persoane calitatea de lucrător al Securităţii, este necesară întrunirea a două condiţii cumulative, respectiv să fi fost ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989 şi să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

În ceea ce îl priveşte pe pârât, Înalta Curte reţine că în mod corect a constatat prima instanţă că este îndeplinită prima dintre condiţiile menţionate, acesta fiind ofiţer de Securitate în cursul 1989 semnând în această calitate, rapoarte şi note de măsuri cu privire la notele informative ale informatorilor şi surselor Securităţii.

Cea de-a doua condiţie rezultă din activităţile concrete pe care pârâtul le-a desfăşurat, întrucât a participat activ şi efectiv la urmărirea informativă a dlui D., sens în care a recurs la culegerea de informaţii prin dirijarea şi instruirea unor informatori şi surse ale securităţii, în vederea verificării informative şi a cunoaşterii opiniilor şi ideilor persoanei urmărite. De asemenea, a dispus măsuri de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de persoana urmărită şi de cercetare a corespondenţei.

Din înscrisurile existente nu rezultă fapte, intenţii sau preocupări ale persoanei urmărite care să fi avut caracter ilegal sau să fi prezentat vreun indiciu de trădare, iar directiva de cercetare a relaţiilor dintre persoana urmărită şi I., care era cunoscut că a făcut afirmaţii critice faţă de conducerea ţării, se înscrie în categoria activităţilor prin care se urmăreşte suprimarea sau îngrădirea drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Astfel, pârâtul a propus măsuri complexe, total disproporţionate care nu pot fi justificate în mod obiectiv, de raţiuni de securitate naţională, ci au doar scopul cunoaşterii, în scopul reprimării, a activităţii şi convingerilor persoanelor urmărite.

În acest context, în mod judicios judecătorul fondului a concluzionat că activitatea pârâtului a fost de natură a îngrădi dreptul la viaţă privată aşa cum a fost recunoscut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, text care interzice imixtiunile arbitrare în viaţa personală şi familială. Protecţia dreptului la viaţă privată este menită să asigure dezvoltarea, fără interferenţe exterioare, a personalităţii fiecărui individ, inclusiv în relaţie cu alte fiinţe umane.

De asemenea, a fost încălcat secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice, garantat de art. 33 din Constituţia României din 1865, dreptul la inviolabilitatea domiciliului (art. 32 din Constituţia României din 1865) şi dreptul la libertatea cuvântului (art. 28 din Constituţia României din 1865).

În aceste condiţii, se constată că este lipsită de relevanţă pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii împrejurarea că pârâtul şi-a îndeplinit, prin activităţile menţionate, sarcinile profesionale, astfel cum susţine recurentul prin memoriul de recurs şi cum, de altfel, s-a apărat şi în faţa primei instanţe.

Voinţa legiuitorului este de a fi calificată ca fiind lucrător al Securităţii şi persoana care, acţionând în limitele profesiei şi cu respectarea atribuţiilor ce îi reveneau în epocă, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, din formularea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 reieşind concluzia că este suficient ca prin activităţile derulate angajatul Securităţii să se producă o îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, cum în mod judicios a concluzionat judecătorul fondului.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului cu privire la necesitatea unui examen sever de temeinicie si legalitate ce trebuie efectuat de instanţa de recurs, în cadrul deliberării asupra legalitaţii acţiunii, de a analiza dacă în raport de înscrisurile cu caracter probator, depuse în susţinere de CNSAS, a relevanţei sau concludentei lor, poate sau nu, să retină în sarcina sa săvârşirea nejustificată, de fapte, acţiuni concrete si realizate de încălcare, suprimare sau lezare incidentală a unor drepturi civile cum este dreptul la viaţă privată, sau dimpotrivă a vieţii profesionale în raporturile de disciplina muncii sau regulamentelor profesionale, Înalta Curte constată că se încearcă o efectuare a unei reaprecieri de către instanţa de control judiciar, vizând temeinicia sentinţei recurate, neconstituind, aşadar, veritabile critici de nelegalitate aduse hotărârii atacate.

În aceste condiţii, instanţa de recurs nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate de către recurentul-pârât.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 228 din 14 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.