Enforcement of employment change rights under a valid single permit and statutory exceptions to the prior employer’s consent requirement

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 20.01.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne-Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcţia Migraţiune-Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, anularea refuzului pârâtului nr. x/30.12.2022 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru B. cetăţean al statului Sri Lanka.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 287 din 18 mai 2023, Curtea a admis acţiunea reclamantei şi a anulat Actul nr. x/30.12.2022 emis de Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin.

A obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei avizul de angajare pentru cetăţeanul din Sri Lanka, B., posesor al permisului unic de şedere valabil până la data de 18.08.2023.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe, recurentul-pârât Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, după rejudecarea cauzei în fond, respingerea contestaţiei formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., inclusiv sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, următoarele:

Motivul pentru care apreciază că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material îl reprezintă interpretarea instanţei de fond cu privire la îndeplinirea de către intimată a condiţiilor generale şi speciale de eliberare a avizelor de angajare, prevăzute la art. art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.

În fapt, contingentul anual pe tipuri de lucrători nou-admişi pe piaţa forţei de muncă stabilit pentru anul 2022 a fost epuizat iar noul angajator, A. S.R.L., nu a prezentat, certificatul de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază teritorială îşi are sediul social sau profesional ori, după caz, domiciliul angajatorul, privind achitarea obligaţiilor către bugetul de stat la sfârşitul trimestrului încheiat anterior depunerii cererii, adeverinţa cu privire la forţa de muncă disponibilă pentru locul de muncă vacant, eliberată cu cel mult 60 de zile anterior depunerii cererii pentru avizul de angajare de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are sediul social sau profesional angajatorul, organigrama angajatorului cu precizarea funcţiilor ocupate şi vacante, dovada publicării prin mijloace de informare în masă din România a unui anunţ pentru ocuparea locului de muncă vacant, copia procesului-verbal întocmit de angajator din care să rezulte efectuarea selecţiei realizată pentru ocuparea locului de muncă vacant, ca urmare a publicării anunţului prevăzut la lit. c), precum şi faptul că străinul pe care angajatorul intenţionează să îl încadreze pe locul de muncă vacant îndeplineşte condiţiile de pregătire profesională şi experienţă în activitate prevăzute de legislaţia în vigoare pentru ocuparea acelui loc de muncă.

Totodată, noul angajator, A. S.R.L., nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior, reprezentat de C. S.R.L, la care străinul figurează cu aviz de muncă nr. x/31.05.2022 şi contract de muncă nr. x/26.07.2022, încetat la data de 31/10/2022, acordul depus fiind eliberat de către societatea D. S.R.L., la care străinul nu figurează cu aviz de muncă sau cu contract individual de muncă cu normă întreagă, ci doar cu contractul individual de muncă cu timp parţial încheiat fără respectarea prevederilor art. 3 alin. (2) lit. m) din O.G.25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România, sau decizia de încetare a contractului individual de muncă cu angajatorul anterior din care să rezulte condiţiile în care acesta a fost încetat.

Având în vedere prevederile art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014, potrivit cărora "Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă, precum şi epuizarea contingentului anual pe tipuri de lucrători nou-admişi pe piaţa forţei de muncă constituie motive de refuz de eliberare a avizului de angajare/detaşare, Biroul pentru Imigrări Caras Severin, în mod temeinic şi legal, a refuzat emiterea avizelor de angajare solicitate de S.C. A. S.R.L., comunicându-i-se refuzul eliberării avizelor de angajare şi motivele care au stat la baza deciziei.

Contestă cele reţinute în sentinţa civilă recurată, în care instanţa de judecată a dat valoare juridică procedurii de încărcare pe portalul instituţiei a documentelor necesare obţinerii avizului de angajare în muncă, data la care această cerere se consideră depusă este cea la care are loc depunerea fizică a documentelor, după cum a arătat în înscrisuri.

În realitate, la data de 27.10.2022, a fost efectuată o operaţiune de încărcare a documentelor pe platforma online în vederea obţinerii unei programări, pentru depunerea fizică a cererii de obţinere a avizului de angajare la ghişeul formaţiunii teritoriale IGI.

Referitor la depunerea online a documentaţiei prin intermediul aplicaţiei pusă la dispoziţia angajatorilor, scopul este acela de a verifica dacă documentaţia încărcată pe platformă este completă, astfel putând fi planificate cererile încărcate pe portal, în vederea depunerii efective la ghişeul cu publicul, odată cu prezentarea documentelor originale, pentru a evita crearea de aglomerări, cu timpi mari de aşteptare şi nicidecum verificarea înscrisurilor în adevăratul sens al cuvântului, aşa cum reiese din cererea de chemare în judecată, astfel că, structura de imigrări prin programarea cererii nu se antepronunţă în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor.

Recurentul a subliniat faptul că instanţa de judecată nu poate dispune obligarea instituţiei la prelungirea dreptului de şedere pentru petent, faţă de înscrisurile depuse la dosar.

Art. 56 şi art. 71 din O.U.G. nr. 194/2002 stabilesc anumite condiţii pentru acordarea sau prelungirea dreptului de şedere al străinilor pe teritoriul României. Or, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care pârâta ar fi obligată la emiterea permisului de şedere pe numele reclamantului, în raport de situaţia actuală a acestuia, s-ar ajunge la încălcarea principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, instanţa de contencios administrativ având căderea, în speţă, doar să analizeze şi să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei actului administrativ contestat de reclamant, raportat la motivele avute în vedere de autoritatea pârâtă la emiterea acestuia, neputându-se substitui în atribuţiile comisiei special constituite conform art. 73 din O.U.G. nr. 194/2002.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 20 din Legea 554/2004, art. 446 C. proc. civ.

4. Apărările formulate

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 C. proc. civ., O.U.G. nr. 194/2002, O.G. nr. 25/2014 modificată prin O.G. nr. 143/2022.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată, actele şi lucrările dosarului, motivele invocate de părţi în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurentul-pârât şi-a întemeiat recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Sub un prim aspect, recurentul-reclamant a contestat cele reţinute în sentinţa civilă recurată, în sensul că, în mod nelegal, instanţa de judecată a dat valoare juridică procedurii de încărcare pe portalul instituţiei a documentelor necesare obţinerii avizului de angajare în muncă, deşi data la care această cerere se consideră depusă este cea la care are loc depunerea fizică a documentelor. A arătat recurenta că, în realitate, la data de 27.10.2022, a fost efectuată o operaţiune de încărcare a documentelor pe platforma online în vederea obţinerii unei programări, pentru depunerea fizică a cererii de obţinere a avizului de angajare la ghişeul formaţiunii teritoriale IGI.

Criticile sunt neîntemeiate. Contrar celor invocate de către recurentul-pârât, din considerentele sentinţei recurate, observă Înalta Curte că, în fapt, instanţa de fond a analizat răspunsul autorităţii recurente de soluţionare nefavorabilă a cererii depuse de intimata-reclamantă la data de 29.11.2022 şi înregistrate la Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcţia Migraţie-Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin în vederea eliberării avizului de angajare, pentru cetăţeanul străin B..

Recurentul-pârât a susţinut că, în mod corect a respins cererea intimatei-reclamante, întrucât, aceasta nu a îndeplinit condiţiile prevăzute de art. 4-8 din O.G. nr. 25/2014, şi prin urmare, soluţia instanţei de fond de admitere a cererii de chemare în judecată este nefondată.

Instanţa de control judiciar constată că sunt nelegale susţinerile invocate de recurent, şi în acord cu judecătorul fondului, care a făcut o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, reţine îndeplinirea condiţiilor impuse de acest text de lege.

În cauză, dispoziţiile legale relevante sunt cele cuprinse la art. 17 din O.G. nr. 25/2014, forma în vigoare în perioada de referinţă, potrivit cărora: "(1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepţia celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la acelaşi angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE"; (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), străinul este încadrat în noul loc de muncă în baza unui nou aviz de angajare obţinut de angajator în condiţiile prezentei ordonanţe; (4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 şi, după caz, cu îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9."

În continuare, la alin. (5) al aceluiaşi articol se prevede că, "În situaţiile prevăzute la alin. (1), cu condiţia să nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior, ocuparea unui nou loc de muncă la un alt angajator se poate realiza doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care este depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări", iar la alin. (6) se stipulează că "Prevederile alin. (5) nu se aplică în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din iniţiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părţilor ori prin demisia străinului dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003-Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Intimata-reclamantă s-a adresat instanţei în temeiul art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 potrivit căruia:

"(5) Refuzul eliberării avizului de angajare/detaşare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a dispus această măsură, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare", solicitând anularea adresei şi obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul din Sri Lanka.

Conform art. 17 alin. (1), (2) şi (4) din O.G. nr. 25/2014, străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare poate ocupa un nou loc de muncă, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic alin. (1), în baza unui nou aviz de angajare obţinut de angajator alin. (2), cu îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 şi, după caz, cu îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9 alin. (4).

Prevederile art. 28 alin. (2)1 din O.G. nr. 25/2014, stabilesc că în cazul în care informaţiile sau documentele furnizate, pe care se întemeiază cererea pentru eliberarea avizului de angajare/detaşare sunt necorespunzătoare, Inspectoratul General pentru Imigrări comunică solicitantului ce informaţii suplimentare sunt necesare şi stabileşte un termen rezonabil pentru trimiterea acestora, dar nu mai mult de 30 de zile.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că actele la care face referire autoritatea pârâtă se regăsesc la dosarul cauzei, respectiv certificatul de atestare fiscală, organigrama angajatorului, adeverinţa cu privire la forţa de muncă disponibilă, dovada publicării anunţului pentru ocuparea locului de muncă vacant, proces-verbal de selecţie, şi a ţinut cont de acestea, câtă vreme, în raport de dispoziţiile legale arătate mai sus, recurentul-pârât nu a făcut dovada că ar fi informat intimata cu privire la necesitatea completării dosarului, şi că aceasta nu s-ar fi conformat.

În ceea ce priveşte condiţia prezentării acordului scris din partea angajatorului anterior sau a deciziei de încetare a contractului de muncă din care să rezulte motivele încetării, instanţa de fond a reţinut că, intimata-reclamantă susţine că acest acord a existat, străinul fiind încadrat cu timp parţial la S.C. D. S.R.L. .

Autoritatea recurentă nu a dat relevanţă acestui acord, dat fiind că străinul a fost încadrat la această societate cu timp parţial şi fără obţinerea unui aviz de muncă.

Este adevărat că acordul angajatorului iniţial nu a fost depus, ci doar cel exprimat de următorul angajator . În lipsa acestui acord, era necesară depunerea deciziei de încetare a contractului de muncă, pentru a se verifica motivele încetării dat fiind că, în anumite cazuri de încetare a raportului de muncă, acordul menţionat nu mai este necesar, potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014 (iniţiativa angajatorului anterior, acordul părţilor ori demisia străinului dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă).

Înalta Curte constată că autoritatea avea posibilitatea cunoaşterii motivelor încetării raportului de muncă încheiat cu primul angajator, existând obligaţia angajatorului iniţial de a comunica încetarea contractului în termen de 10 de zile, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 conform cărora:

"Angajatorul/Beneficiarul prestării de servicii prevăzut la alin. (1) are obligaţia de a comunica Inspectoratului General pentru Imigrări, în termen de 10 zile, modificarea sau încetarea contractului individual de muncă încheiat cu străinul ori, după caz, încetarea detaşării acestuia".

În cauză, străinul este posesor al unui permis unic valabil până la data de 18.08.2023, şederea acestuia pe teritoriul României în scop de angajare fiind legală, existând premisele prelungirii valabilităţii documentului menţionat după încheierea contractului de muncă pentru care s-a solicitat de către societatea reclamantă emiterea avizului, potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (9)1 din O.U.G. nr. 194/2002.

Legiuitorul a înţeles să acorde oportunitatea solicitării unui nou permis chiar şi acelora cărora le-a expirat permisul unic, prin art. II din Legea nr. 382/2022.

Prin urmare, nu se pune problema pierderii valabilităţii permisului iniţial, la data soluţionării cererii de către recurentul-pârât, acesta fiind valabil, dispoziţiile art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 prevăzând în mod expres că:

"străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, ... poate ocupa un nou loc de muncă, la acelaşi angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE."

Astfel fiind, se constată că în mod legal, instanţa de fond a reţinut că refuzul emiterii avizului de muncă solicitat are drept consecinţă ruperea justului echilibru care trebuie să existe între interesul statului român de a se asigura că cetăţenii străini care obţin dreptul de şedere respectă scopul declarat şi interesul privat al cetăţeanului străin de a accede la un loc de muncă pe teritoriul României.

Motivul de casare referitor la faptul că, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care recurentul-pârât ar fi obligat la emiterea permisului de şedere pe numele reclamantului, în raport de situaţia actuală a acestuia, s-ar ajunge la încălcarea principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, ce poate fi încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., este de asemenea nefondat.

Observă Înalta Curte că, instanţa de fond a analizat şi a soluţionat cererea intimatei-reclamante, în sensul obligării recurentului-pârât la emiterea în favoarea reclamantei a avizului de angajare pentru cetăţeanul din Sri Lanka, B., şi nu la emiterea permisului de şedere pe numele acestuia, aşa cum susţine în mod eronat recurentul, reţinând totodată că, cetăţeanul străin era posesor al permisului unic de şedere valabil până la data de 18.08.2023.

Prin urmare, aspectele invocate de recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne- Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcţia Migraţie-Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin împotriva sentinţei nr. 287 din 18 mai 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.