Prosecutor's public comments on unverified election fraud: disciplinary violation for breach of investigation confidentiality

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursurilor de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea instanţei de fond

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 20.08.2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, desfiinţarea Rezoluţiei de clasare nr. 2185/A/14.07.2021 emise de Inspecţia Judiciară-Direcţia de inspecţie pentru procurori în lucrarea nr. 21-2134 şi a Rezoluţiei din 11.08.2021 emise de Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare în lucrarea nr. C21-1286 şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 332 din 22 februarie 2022, Curtea a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată.

După ce a prezentat situaţia de fapt, a susţinut recurentul-reclamant că instanţa a interpretat şi aplicat greşit art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru că faptele cu privire la care nu s-a dispus începerea cercetării disciplinare întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare.

Textul legal nu distinge cu privire la natura informaţiilor cu privire la care există obligaţia de păstrare a confidenţialităţii, neputându-se susţine cu temei că obligaţia de păstrare a confidenţialităţii vizează doar informaţiile certe, ci se referă la respectarea confidenţialităţii în ansamblu, respectiv orice informaţie, indiciu sau etapă dintr-o lucrare de urmărire penală.

Ceea ce a făcut procurorul prin acordarea interviului nu este altceva decât devansarea momentului comunicării rezultatului final al anchetei penale şi inducerea în eroare a opiniei publice prin lansarea unor ipoteze neverificate de probe.

A accepta motivarea Inspecţiei Judiciare şi a instanţei de fond înseamnă a fi de acord că procurorul anchetator poate încălca obligaţia de a respecta caracterul nepublic al urmăririi penale, dacă acesta spune neadevăruri în legătură cu propria anchetă penală. Obligaţia impusă de lege subzistă indiferent de realitatea/caracterul cert al informaţiilor divulgate.

Instanţa de fond şi inspectorul judiciar au reţinut greşit că noţiunea de "fraudă" trebuie înţeleasă prin prisma unui rezultat cert al numărării voturilor în cadrul investigaţiilor. Noţiunea de "fraudă" se fundamentează tocmai pe afirmaţiile procurorului A..

În privinţa afirmaţiilor procurorului se impune precizarea că sesizarea s-a bazat doar pe promo-ul interviului, acesta nemaifiind difuzat. La pct. 4 din Rezoluţia nr. 2185/A/14.07.2021, s-a reţinut că în cadrul verificărilor prealabile s-a stabilit că interviul în integralitatea lui nu a mai fost difuzat, promo-ul rămânând postat pe site-ul postului de televiziune B..

În condiţiile în care, la data acordării interviului, activitatea de renumărare a voturilor era în desfăşurare, obligaţia de păstrare a confidenţialităţii implică rezultatele parţiale ale anumitor procedee probatorii.

Există o legătură indisolubilă între abaterea prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 şi abatarea prevăzută de art. 99 lit. j) din acelaşi act normativ, atât timp cât procurorul s-a referit la concluziile unor procedee probatorii nefinalizate şi în raport de limitele art. 285 C. proc. pen.

Întrucât aceste procedee probatorii nu au fost finalizate, afirmaţiile procurorului privind condiţiile de intrare într-o anumită încăpere, procedura de votare şi existenţa unor fraude reprezintă o încălcare a obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii.

În cauză, nu este vorba de anticiparea unor neconcordanţe între rezultatul votului real şi rezultatul consemnat în documentele oficiale, deoarece procurorul a folosit în mod neechivoc cuvântul fraudă, ceea ce arată că acesta avea cunoştinţă de existenţa unor aspecte concrete, deja probate sau aflate în curs de dovedire.

Totodată, prin afirmaţiile făcute în cadrul interviului, procurorul a conferit o valoarea probantă crescută depoziţiei persoanei vătămate, afirmând că "aceste suspiciuni au întărit plângerea părţii vătămate", ceea ce este de natură a afecta şi imparţialitatea sa. Expunerea incompletă, în sesizare, a afirmaţiilor procurorului nu schimbă natură informaţiilor prezentate în urma verificărilor efectuate de Inspecţia Judiciară, raţionamentul care stă la baza soluţiei de clasare, motivat numai sub acest aspect, fiind netemeinic, nesusţinut.

A mai susţinut recurentul că, încălcând dispoziţiile art. 285 alin. (2) C. proc. pen., procurorul a prezentat informaţii nepublice dintr-un dosar pe care îl instrumenta, depăşind cadrul legal privind comunicarea publică.

Conform art. 62 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "Procurorii trebuie să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la un proces echitabil, principiul egalităţii de arme, independenţa instanţelor şi forţa executorie a hotărârilor judecătoreşti definitive. În comunicarea publică, parchetele trebuie să respecte prezumţia de nevinovăţie, caracterul nepublic al urmăririi penale şi dreptul nediscriminatoriu la informare".

În considerentele Deciziei nr. 611 din 3 octombrie 2017, Curtea Constituţională a reţinut că dosarul de urmărire penală cade sub incidenţa dispoziţiilor art. 285 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora procedura în cursul urmăririi penale este nepublică.

Caracterul nepublic al informaţiilor conţinute într-un dosar de urmărire penală este confirmat de prevederile art. 12 alin. (1) lit. e) şi f) din Legea nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

În consecinţă, persoanele şi autorităţile publice care deţin astfel de informaţii răspund pentru protejarea acestora, sunt ţinute să respecte cadrul legislativ în vigoare, care le impune măsuri de protecţie a informaţiilor aparţinând categoriilor menţionate, furnizarea de informaţii în alt cadru decât cel legal fiind de natură a prejudicia înfăptuirea justiţiei şi drepturile persoanelor implicate în orice modalitate într-o procedură penală, precum şi de a pune în discuţie imparţialitatea cu care se derulează anchetele penale.

Dosarul privind alegerile locale din Sectorul 1 Bucureşti se afla în faza urmăririi penale in rem, etapă în care, conform art. 28 alin. (1) din Ghidul de bune practici privind relaţia sistemului judiciar cu mass-media, puteau fi comunicate informaţii despre începerea urmăriri penale cu privire la faptă şi măsurile dispuse în cauză pentru identificarea făptuitorului sau strângerea probelor, cu excepţia situaţiei în care prin transmiterea acestor informaţii s-ar periclita rezultatul anchetei, informaţii ce puteau fi comunicate doar prin intermediul Biroului de informare şi relaţii publice.

3. Apărările formulate

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A apreciat intimata că nu se poate reţine legătura indisolubilă între abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 şi art. 99 lit. j) din aceeaşi lege, atât timp cât acestea sunt reglementate distinct.

A precizat că secţia disciplinară pentru procurori a admis acţiunea exercitată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtului A., fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza I din Legea nr. 303/2004, în dosarul nr. x/2022, acţiune disciplinară care, în prezent, este în stadiul procesual al recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2023, procedura de filtru.

A susţinut, în esenţă, că nu s-a putut identifica vreo conduită imputabilă magistratului din perspectiva art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, iar soluţia de clasare este legală şi temeinică, raportat la documentaţia aflată la dosarul cauzei.

De asemenea, raportat la alin. (5) al art. 451 din Legea nr. 317/2004 şi la art. 1 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, controlul de legalitate al rezoluţiilor emise de inspectorul judiciar va fi unul specific (dacă rezoluţiile sunt clare şi complete) şi general (dacă au vicii externe sau interne de neregularitate comune, verificabile conform Legii contenciosului administrativ).

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Contrar criticilor recurentului-reclamant, care a reiterat, în mare, aceleaşi argumente din cuprinsul acţiunii, în aprecierea Înaltei Curţi prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente.

Abaterea prevăzută de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, constă în "nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter, precum şi a altor informaţii de aceeaşi natură de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei, cu excepţia celor de interes public, în condiţiile legii, dacă fapta nu constituie infracţiunea".

Reglementarea acestei abateri disciplinare este în strânsă legătură cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege, potrivit cărora "Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi să participe la formarea profesională continuă."

Conform art. 15 alin. (1) din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 328 din 24 august 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, la care fac trimitere dispoziţiile legale citate, "Judecătorii şi procurorii au obligaţia de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informaţiile pe care le-au obţinut în această calitate".

De asemenea, art. 98 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 prevede că procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei.

Din lecturarea acestor prevederi, rezultă că abaterea disciplinară în discuţie reprezintă o aplicaţie a acestora, constituind o încălcare a obligaţiei de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informaţiile pe care le-au obţinut în această calitate.

Încălcarea acestei obligaţii se realizează prin aducerea la cunoştinţa persoanelor care nu sunt îndreptăţite sau la cunoştinţa publicului a datelor sau informaţiilor din cuprinsul lucrărilor confidenţiale, cu consecinţa deteriorării încrederii şi respectului opiniei publice faţă de funcţia de magistrat, având ca rezultat afectarea imaginii şi prestigiului justiţiei în ansamblul său.

Reţine Înalta Curte că obiectul juridic al acestei abateri îl constituie relaţiile sociale protejate prin normele juridice referitoare la realizarea activităţii de justiţie, în special la păstrarea secretului deliberării, la respectarea confidenţialităţii lucrărilor care au acces acest caracter, precum şi la respectarea caracterului secret sau confidenţial al altor informaţii de care magistratul a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei.

Încălcarea dispoziţiilor privind respectarea confidenţialităţii poate atrage răspunderea disciplinară a magistraţilor numai în condiţiile determinate de dispoziţiile legale citate pentru angajarea răspunderii disciplinare iar, pentru a se stabili dacă o faptă poate fi calificată ca abatere disciplinară, se impune a se verifica dacă întruneşte elementele constitutive ale acesteia şi anume: obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă.

Însă, recurentul-reclamant a apreciat în mod greşit că fapta reţinută în sarcina procurorului în cauză este de natură a atrage răspunderea sa disciplinară, pentru abaterea disciplinară prevăzută de aceste dispoziţii legale.

Latura obiectivă a acestei abateri disciplinare constă într-o acţiune neconformă cu îndatoririle profesionale, respectiv nerespectarea de către procuror a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter. Sub aspectul elementului material al laturii obiective, este necesar să se constate, pe de o parte, existenţa unor informaţii de care magistratul a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei şi, pe de altă parte, nerespectarea caracterului secret sau confidenţial al acestor informaţii.

Nu sunt fondate alegaţiile recurentului în sensul că textul legal nu ar distinge cu privire la natura informaţiilor şi că s-ar fi prezentat informaţii nepublice dintr-un dosar în curs, depăşindu-se cadrul legal privind comunicare publică.

Afirmaţiile magistratului din cursul interviului la care face trimitere recurentul-reclamant nu întrunesc aceste condiţii, neputându-se reţine nerespectarea confidenţialităţii unor informaţii care nu sunt confidenţiale.

Astfel, Înalta Curte validează considerentele instanţei de fond, în sensul că elementul material al laturii obiective a acestei abateri disciplinare nu a fost identificat, respectiv că procurorul de caz ar fi divulgat unele informaţii care nu sunt destinate publicităţii din dosarul penal, afirmaţiile magistratului referitoare la existenţa unei fraude nefiind fundamentate în raport de un rezultat cert al numărării voturilor în cadrul investigaţiei.

De asemenea, nu pot fi reţinute nici aprecierile recurentului că ar exista o legătură indisolubilă cu abaterea prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, neavând nicio relevanţă în analiza din prezentul dosar.

De altfel, după cum a evidenţiat şi intimata-pârâtă prin întâmpinare, secţia disciplinară pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acţiunea exercitată de Inspecţia Judiciară împotriva procurorului A. pentru abaterea prevăzută de lit. m) a art. 99 din legea menţionată, acţiune care face obiectul dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Un alt aspect demn de reţinut referitor la finalitatea demersului judiciar al recurentului-reclamant, în raport cu circumstanţele cauzei, priveşte faptul că, după demararea acţiunii disciplinare împotriva procurorului A., acesta a demisionat, secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii hotărând, în şedinţa din 24 mai 2022, înaintarea către Preşedintele României a propunerii privind eliberarea din funcţia de procuror, prin demisie, începând cu data de 01.06.2022. Astfel, au devenit aplicabile dispoziţiile art. 521 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, în vigoare în perioada de referinţă, conform cărora sancţiunea disciplinară nu se mai execută.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, criticile recurentului-pârât neputând duce la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei nr. 332 din 22 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.