Judicial limits on reviewing prosecutorial promotion scores and procedural incompatibility of rapporteurs

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 30.09.2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, anularea Hotărârii nr. 820/17.05.2022, anularea în parte a Hotărârii nr. 843/24.05.2022, în ceea ce priveşte validarea rezultatului obţinut de la concursul de promovare efectivă a procurorilor în funcţii de execuţie organizat în temeiul Hotărârii nr. 94/18.01.2022 a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, şi anularea ca nelegal a Raportului comisiei de evaluare ce a examinat activitatea reclamantei, precum şi obligarea secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii să dispună reevaluarea activităţii şi promovarea sa pe un post de execuţie la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea de şedinţă din 18 ianuarie 2023, Curtea a respins excepţia nulităţii întâmpinării, invocată de reclamantă. Totodată, a amânat pronunţarea asupra fondului acţiunii la data de 01.02.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 20 din 1 februarie 2023, Curtea a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe şi împotriva încheierii de amânare a pronunţării, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii şi sentinţei recurate şi, rejudecând, admiterea excepţiei nulităţii întâmpinării la cererea de chemare în judecată, anularea în parte a Hotărârii nr. 843/2022 emise de pârât, respectiv în ceea ce priveşte validarea rezultatului obţinut la concursul de promovarea efectivă a procurorilor în funcţii de execuţie organizat în temeiul Hotărârii nr. 94/18.01.2022 a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, anularea în tot a Hotărârii nr. 820/2022 emise de pârât, anularea Raportului comisiei de evaluare ce a examinat activitatea sa şi obligarea pârâtului să dispună reevaluarea activităţii sale profesionale cu respectarea cerinţelor legale şi promovarea sa pe un post de execuţie la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat în esenţă următoarele:

Cu privire la încheierea atacată, recurenta-reclamantă a susţinut că, prima instanţă a făcut o greşită aplicare a art. 24 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004, cu consecinţa omisiunii aplicării art. 40 alin. (1) fraza a doua C. proc. civ. - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Recurenta a mai arătat că, la fond, prin răspunsul la întâmpinare, a susţinut că aceasta a fost formulată de o persoană care nu are calitate în proces, respectiv de către Consiliul Superior al Magistraturii, parte în proces fiind secţia pentru procurori a C.S.M., şi că întâmpinarea a fost semnată de către o persoană care nu a avut calitatea de reprezentant al pârâtei secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Cum stabilirea corectă a calităţii procesuale pasive şi a calităţii de reprezentant al părţii sunt supuse legii de procedură, iar prin aplicarea greşită a dreptului material s-a ajuns la încălcarea legii de procedură, criticile se subsumează punctului 5 de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Secţia pentru procurori fiind o autoritate publică de sine stătătoare, nesubordonată Plenului Consiliului, atributele sale nu pot fi exercitate nici de Plenul Consiliului şi nici de Preşedintele Consiliului, iar calitatea procesuală pasivă în materia contenciosului administrativ aparţine exclusiv autorităţii publice care a emis actul atacat.

Prima instanţă a respins în mod nelegal, prin greşita aplicare a art. 38 din Regulament, critica privind omisiunea analizei de către comisia de evaluare a actelor depuse - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Actul administrativ, fie şi cel pregătitor, trebuie - sub sancţiunea nulităţii - să fie motivat. Motivarea este legală, în ceea ce priveşte raportul comisiei de evaluare, dacă destinatarul actului administrativ cunoaşte motivele concrete ale emiterii acestuia. Aşadar, comisia de evaluare trebuie să prezinte, fie şi succint, concluziile pentru evaluarea fiecăruia dintre actele supuse evaluării.

Omisiunea evaluării fie şi numai a unui act întocmit de recurenta-reclamantă conduce la concluzia că această comisie a făcut o selecţie discreţionară a actelor pe care le-a evaluat. Este contrară sensului legii constatarea primei instanţe că modul în care sunt prezentate rezultatele evaluării contestate intră în marja de apreciere a comisiei. Marja de apreciere este aplicabilă doar cu privire la opţiunea între adoptarea unei modalităţi de analiză exhaustivă sau doar sintetică a fiecărui act, iar nu cu privire la opţiunea între prezentarea concluziilor cu privire la fiecare act, ori prezentarea concluziilor generale referitoare la ansamblul actelor. Practic, comisia a pus recurenta în situaţia de a nu şti, ce a contravenit opiniilor membrilor ei cu privire la modul de elaborare a actelor care nu sunt enunţate în raportul de evaluare - deficienţă majoră a actului administrativ pregătitor. Iar această deficienţă îşi răsfrânge consecinţele asupra actelor administrative subsecvente.

De asemenea, nici scăderea unui punct din maximul punctajului pentru criteriul respectarea termenelor rezonabile de soluţionare a lucrărilor nu intră în marja de apreciere a comisiei de evaluare în sensul reţinut de către prima instanţă. Această scădere trebuia să fie motivată. Iar din conţinutul raportului întocmit de comisia de evaluare nu reiese motivul pentru care a scăzut un punct, ceea ce denotă că scăderea respectivă constituie un act arbitrar, discreţionar, interzis de lege - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Este nelegală şi constatarea primei instanţe, în sensul că depunctarea la criteriul privind evaluarea conduitei a avut la bază un element obiectiv, respectiv existenţa unei sesizări a unui grefier cu privire la o conduită nedeontologică - bază factuală care ar exclude arbitrariul - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Curtea de apel reţine că sesizarea nu a fost confirmată. Un judecător, însă, trebuie să se pronunţe pe bază de dovezi, fără a ţine seama de alegaţii nedovedite.

Se poate face analogia cu criteriile de apreciere a conduitei din cadrul evaluărilor periodice - evaluări care nu ţin seama decât de sesizările întemeiate, iar nu de orice sesizare neconfirmată.

Recurenta-reclamantă a mai invocat că, interpretarea art. 42 din Regulamentul concursului este contrară intenţiei legiuitorului.

Reglementarea din art. 42 al Regulamentului de concurs este similară cu reglementarea din procedura recursului în casaţie şi nu numai. Adică, scopul raportului este de a sintetiza conţinutul criticilor şi de a identifica locul unde se situează - în actul verificat de raportor -punctele de sprijin pentru admiterea ori respingerea căii de atac.

Referitor la incompatibilitate, recurenta-reclamantă a arătat că, deşi aceasta nu este consacrată într-un text din regulament, constituie un principiu al dreptului în orice ramură: cel ce decide nu este compatibil să se pronunţe, ulterior, cu privire la legalitatea şi temeinicia propriei decizii emisă într-o chestiune litigioasă. Desigur, dacă rolul raportorului ar fi fost acela de a sintetiza contestaţia şi de a semnala problemele ridicate, nu s-ar pune problema incompatibilităţii. Chiar dacă raportorul asupra contestaţiei s-ar considera a fi o propunere de soluţionare, numai în organismele politice şi asociative non- guvernamentale, cel ce face propunerea este compatibil să se pronunţe prin vot asupra propriei propuneri (consilii locale, societăţi comerciale, asociaţii non-profit, etc).

În opinia recurentei, textul art. 42 din Regulament reglementează întocmirea unui raport de către un membru al secţiei pentru procurori a C.S.M., iar acest membru - care şi-a exprimat opinia deja - este incompatibil să voteze.

Totodată, recurenta susţine că neluarea la cunoştinţă a motivelor pentru care s-a respins contestaţia, reprezenta un impediment pentru emiterea hotărârii de validare a rezultatelor concursului de promovare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esenţă, că niciunul dintre aspectele invocate de recurenta-reclamantă nu poate fi încadrat în conceptul de nerespectare a condiţiilor legale sau regulamentare de desfăşurare a concursului, pentru considerentele expuse pe larg în cele ce preced, în contextul analizei legalităţii Hotărârilor secţiei pentru procurori nr. 820/2022 şi nr. 843/2022.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 indice 1 alin. (3) din C. proc. civ., precum şi toate celelalte prevederi legale menţionate în cuprinsul întâmpinării.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată, actele şi lucrările dosarului, motivele invocate de părţi, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, atât în ceea ce priveşte sentinţa recurată, cât şi încheierea din data de 18.01.2023, atacată odată cu sentinţa.

Cu privire la criticile recurentei-reclamante întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, Înalta Curte constată că sunt nefondate, urmând a fi respinse.

În esenţă, subsumat acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă a susţinut că, prima instanţă a făcut o greşită aplicare a art. 24 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004, cu consecinţa omisiunii aplicării art. 40 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a arătat că în faţa instanţei de fond, prin răspunsul la întâmpinare a invocat că, întâmpinarea a fost formulată de o persoană care nu are calitate în proces, respectiv de către Consiliul Superior al Magistraturii, parte în proces fiind secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. Totodată, recurenta a arătat că, întâmpinarea a fost semnată de către o persoană care nu a avut calitatea de reprezentant al pârâtei secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Recurenta-reclamantă a mai susţinut că, prin valorificarea apărărilor făcute de o persoană fără calitate procesuală pasivă, şi prin acceptarea argumentelor din întâmpinarea semnată de o persoană fără calitate de reprezentant al pârâtei, prima instanţă a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate deoarece a încălcat prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând argumentele subsumate motivului de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată ca fiind neîntemeiată critica recurentei din perspectiva încălcării normelor de procedură referitoare la sancţiunea încălcării condiţiilor de exercitare a acţiunii civile.

Reprezentarea Consiliului Superior al Magistraturii de către Preşedintele acestuia este reglementată de prevederile art. 24 alin. (1) şi (3) lit. a) din Legea nr. 317/2004, forma în vigoare la momentul analizat.

Constată Înalta Curte că, Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii avea dreptul să reprezinte instituţia şi să semneze acte de procedură în dosare care vizează acte administrative emise de secţiile acestuia.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 317/2004 "Consiliul Superior al Magistraturii are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti", iar hotărârile acestuia se iau în plen sau în secţii, potrivit atribuţiilor care revin acestora în acord cu principiul separării carierei, competenţele conferite fiecăreia dintre cele două Secţii ale Consiliului, respectiv Plenului, fiind enumerate la art. 30-53 din Legea nr. 317/2004.

Prin urmare, autoritatea publică titulară de drepturi şi obligaţii în plan procesual este Consiliul Superior al Magistraturii, iar exercitarea atribuţiilor Consiliului prin partajarea acestora între plen şi secţii se referă la modalitatea de funcţionare a acestei instituţii, guvernată de principiile separării carierelor între judecători şi procurori.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că, autoritatea care are personalitate juridică şi care justifică calitate procesuală în prezenta cauză este Consiliul Superior al Magistraturii.

Referitor la critica vizând semnarea întâmpinării de către Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, observă instanţa de control judiciar că, acesta are atribuţia de a reprezenta Consiliul în relaţiile interne şi internaţionale conform art. 24 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 317/2004 în vigoare la momentul de referinţă, iar potrivit art. 10 alin. (8) lit. e) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1073/2018 "Preşedintele Consiliului are următoarele atribuţii principale: semnează actele emise de Consiliu."

Faţă de considerentele expuse anterior, reiese că, soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei nulităţii întâmpinării intimatului-pârât este legală, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În cauză, nu se poate reţine nici incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, avându-se în vedere următoarele considerente:

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că, prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Înalta Curte reţine că sunt nefondate criticile recurentei ce vizează nelegalitatea Hotărârii secţiei pentru procurori nr. 820/2022, din perspectiva neanalizării tuturor actelor depuse sau selectate pentru evaluare.

Potrivit art. 46 indice 1 din Legea nr. 303/2004

"(1) Promovarea efectivă a judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita locurilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.

(2) Data, locul, modul de desfăşurare a concursului şi posturile vacante pentru care se organizează concurs se comunică tuturor judecătorilor şi procurorilor, prin curţile de apel şi parchete, şi se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, a Institutului Naţional al Magistraturii şi a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu cel puţin 30 de zile înainte de data de la care se pot depune cererile de înscriere la concurs."

În conformitate cu prevederile art. 46 indice 3 din acelaşi act normativ "(1) Concursul de promovare efectivă constă în susţinerea unei probe având ca obiect evaluarea activităţii şi conduitei candidaţilor din ultimii 3 ani.

(2) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului, inclusiv comisiile de concurs şi constituirea acestora, aspectele supuse verificării în cadrul probei prevăzute la alin. (1) şi modalitatea de stabilire şi contestare a rezultatelor se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 46 alin. (2)".

Observă Înalta Curte că, promovarea efectivă a procurorilor se realiza la momentul de referinţă potrivit dispoziţiilor art. 46 indice 1 - 47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în baza Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a procurorilor în funcţii de execuţie, aprobat prin Hotărârea nr. 681/2019 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Recurenta-reclamantă a susţinut că prima instanţă a respins în mod nelegal, prin greşita aplicare a art. 38 din Regulament, critica sa privind omisiunea analizei de către comisia de evaluare a actelor pe care le-a depus.

Arată recurenta că, actul administrativ, fie şi cel pregătitor, trebuie, sub sancţiunea nulităţii, să fie motivat. Motivarea este legală, în ceea ce priveşte raportul comisiei de evaluare, doar dacă destinatarul actului administrativ cunoaşte motivele concrete ale emiterii acestuia.

Criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.

Prin Hotărârea nr. 820 din data de 17.05.2021 emisă de secţia pentru procurori din cadrul Consiliului Superior ai Magistraturii a fost respinsă contestaţia formulată de recurenta-reclamantă împotriva punctajului acordat de comisia de evaluare în cadrul concursului de promovare efectivă în funcţii de execuţie a procurorilor, organizat în perioada ianuarie - mai 2022, fiind menţinut punctajul Comisiei de evaluare.

La adoptarea hotărârii atacate secţia pentru procurori a reţinut că evaluarea conduitei candidaţilor s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 39 - 40 din Regulament, iar pentru a fi declarată admisă, recurenta-reclamantă ar fi trebuit să obţină minimum 70 de puncte, dar nu mai puţin de 65 de puncte la evaluarea activităţii şi 5 puncte la evaluarea conduitei.

Potrivit art. 38 din Regulament

"(1) Comisiile prevăzute la art. 32 efectuează evaluarea actelor întocmite de candidaţi sau care privesc activitatea acestora, prin notarea, cu respectarea punctajului maxim indicat, a următoarelor aspecte:

a) capacitate de analiză şi sinteză - 25 de puncte;

b) coerenţă în exprimare - 25 de puncte;

c) argumentaţie din punctul de vedere al clarităţii şi logicii - 25 de puncte;

d) verificarea respectării termenelor rezonabile de soluţionare a lucrărilor -15 puncte.

(2) Punctajul maxim total ce poate fi atribuit ca urmare a evaluării este de 90 de puncte.

Pentru fiecare criteriu se acordă obligatoriu un punctaj situat între 0 şi punctajul maxim alocat.

(3) Comisia acordă un singur punctaj pentru fiecare criteriu, preşedintele comisiei asigurând medierea în caz de divergenţe între membrii comisiei.

Actele depuse de candidat sunt avute în vedere la evaluare, pe baza criteriilor prevăzute de alin. (1). Dacă apreciază necesar, comisia de evaluare poate solicita informaţii suplimentare cu privire la acestea, dispoziţiile art. 36 aplicându-se în mod corespunzător."

Contrar celor susţinute de către recurenta-reclamantă, actele emise de intimatul-pârât, contestate de aceasta, cuprind motivele de fapt şi de drept avute în vedere la emitere, argumentele prezentate sunt coerente, clare şi lipsite de ambiguităţi sau de contradicţii, fiind în măsură să permită urmărirea raţionamentului care a condus la adoptarea acestora.

Prin urmare, observă Înalta Curte că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că, deşi în cuprinsul raportului de evaluare se face referire la 5 acte supuse evaluării, nu se putea trage concluzia că, nu au fost avute în vedere de către comisie toate actele depuse sau selectate pentru evaluare, fiind evident că trimiterile la anumite acte au fost făcute cu titlu de exemplu, cu atât mai mult cu cât concluziile evaluării sunt unele generale, iar dispoziţiile Regulamentului nu impuneau o analiză a fiecărui act în parte, pentru care să se precizeze deficienţele şi aspectele pozitive.

Totodată, se reţine că în raportul întocmit de Comisia de evaluare s-a menţionat în mod expres că, la evaluarea activităţii recurentei-reclamante au fost avute în vedere 5 rechizitorii selectate, 10 acte depuse de aceasta şi situaţiile statistice întocmite de unitatea de parchet la care şi-a desfăşurat activitatea în ultimii 3 ani, astfel că sunt neîntemeiate susţinerile recurentei privind presupusa neanalizare a tuturor actelor depuse de aceasta.

Potrivit art. 38 alin. (4) din Regulament "Actele depuse de candidat sunt avute în vedere la evaluare, pe baza criteriilor prevăzute de alin. (1). Dacă apreciază necesar, comisia de evaluare poate solicita informaţii suplimentare cu privire la acestea, dispoziţiile art. 36 aplicându-se în mod corespunzător."

Aşadar, în raport de dispoziţiile legale enunţate, candidatul are posibilitatea de a depune la dosarul de concurs maximum 10 acte pe care le consideră relevante pentru activitatea sa, iar aceste acte vor fi avute în vedere de comisia de evaluare, deopotrivă cu cele solicitate expres de către aceasta.

În exercitarea acestui drept, recurenta-reclamantă a depus la dosarul de concurs 10 acte procesuale, care, contrar celor susţinute de aceasta, au fost avute în vedere de către Comisia de evaluare, punctajul acordat pentru fiecare dintre criteriile de evaluare fiind stabilit prin raportare la toate actele existente la dosarul de concurs, respectiv cele 5 acte selectate conform art. 36 alin. (3) din Regulament şi cele 10 acte depuse de candidat conform art. 6 alin. (7) şi art. 38 alin. (4) din Regulament, după cum rezultă din raportul de evaluare întocmit în temeiul dispoziţiilor art. 41 din Regulament.

Recurenta-reclamantă a invocat că, scăderea unui punct din maximul punctajului pentru criteriul "respectarea termenelor rezonabile de soluţionare a lucrărilor" nu intră în marja de apreciere a comisiei de evaluare, în sensul reţinut de către prima instanţă. Această scădere trebuia să fie motivată, iar din conţinutul raportului întocmit de comisia de evaluare nu reiese motivul pentru care a fost scăzut un punct.

Recurenta a mai susţinut că este nelegală constatarea primei instanţe, în sensul că, depunctarea la criteriul privind evaluarea conduitei a avut la bază un element obiectiv, respectiv existenţa unei sesizări a unui grefier cu privire la o conduită nedeontologică - bază factuală care ar exclude arbitrariul.

Observă Înalta Curte că, deşi recurenta-reclamantă invocă pretinse aspecte de nelegalitate determinate de încălcări în desfăşurarea probei constând în evaluarea activităţii şi conduitei, în realitate nemulţumirea acesteia vizează modul de notare al comisiei de evaluare a concursului în etapa reglementată prin prevederile art. 46 indice 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările ulterioare şi modul de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva punctajului obţinut la evaluare.

Criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.

Instanţa de control judiciar constată legalitatea sentinţei recurate, în ceea ce priveşte punctajul stabilit de comisia de evaluare, instanţa de fond reţinând, în mod corect că, scăderea unui punct pentru criteriul privind respectarea termenelor rezonabile era circumscrisă marjei de apreciere a comisiei de evaluare, şi că depunctarea în ceea ce priveşte criteriul privind evaluarea conduitei a avut la bază un element obiectiv, respectiv existenţa unei sesizări a unui grefier cu privire la o conduită nedeontologică.

Totodată, constată Înalta Curte că, în cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită, instanţa de contencios administrativ nu poate verifica decât respectarea prevederilor legale referitoare la procedura de evaluare profesională a magistraţilor şi la atribuţiile comisiei de evaluare, iar nu aspectele privind punctajul acordat persoanei evaluate.

Altfel spus, instanţa de contencios administrativ nu se poate substitui comisiei de evaluare, respectiv nu poate realiza evaluarea activităţii profesionale a magistratului.

Această abordare se regăseşte şi în jurisprudenţa CEDO, care a decis că în situaţia când litigiul priveşte verificarea legalităţii procedurii în faţa comisiei de admitere, precum şi examinarea îndeplinirii de către candidaţi a condiţiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, pot fi cenzurate pe cale jurisdicţională doar viciile de procedură şi deturnarea de putere.

Evaluarea cunoştinţelor şi a experienţei profesionale sunt, însă, elemente similare unui examen de tip şcolar sau universitar, ce se îndepărtează atât de mult de la sarcina unui judecător, încât garanţiile prevăzute de art. 6 din CEDO nu ar putea viza litigii într-o asemenea materie (cauza Van Marle şi alţii c. Olandei, Hotărârea din 26 iunie 1986).

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în acest sens fiind decizia nr. 3289/27.06.2007, decizia nr. 3784/14.10.2014.

Prin urmare, reţine Înalta Curte că, instanţele judecătoreşti nu pot cenzura modul în care comisia de evaluare şi secţia pentru procurori au evaluat candidaţii care au susţinut un concurs, instanţele neputându-se substitui acestora, care au competenţa exclusivă de a evalua cunoştinţele, respectiv calităţile necesare pentru promovarea concursului.

Sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse criticile recurentei-reclamante, în sensul că, interpretarea instanţei de fond a art. 42 din Regulamentul concursului este contrară intenţiei legiuitorului, Înalta Curte reţinând că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat corespunzător această prevedere legală.

Potrivit art. 42 din Hotărârea nr. 681/2019 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a procurorilor în funcţii de execuţie:

"(1) Împotriva punctajului obţinut la evaluare candidatul poate face contestaţie în termen 2 zile de la publicare, expunând argumentele pentru care critică punctajul acordat, pe criterii de notare. Contestaţia se transmite prin fax la Consiliul Superior al Magistraturii.

(2) secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii se pronunţă asupra contestaţiilor în termenul prevăzut de calendarul concursului.

(3) Se întocmeşte un raport motivat pentru fiecare contestaţie, cu indicarea argumentelor pentru care s-a modificat punctajul, separat pentru fiecare criteriu, respectiv a argumentelor pentru care s-au înlăturat susţinerile candidatului, în cazul în care se menţine punctajul comisiei de evaluare.

(4) Punctajul astfel acordat este definitiv.

(5) Rapoartele întocmite în procedura soluţionare a contestaţiilor se publică pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii cu codurile candidaţilor.

(6) Dispoziţiile art. 19 alin. (9) şi (10) se aplică în mod corespunzător şi membrilor comisiei prevăzute la art. 32".

Referitor la pretinsa nelegalitate a sentinţei recurate ce ar decurge din faptul că raportul motivat, emis în baza art. 42 alin. (3) din Regulament, ar fi fost întocmit ulterior sau concomitent emiterii hotărârii prin care s-a respins contestaţia recurentei-reclamante, reţine Înalta Curte că, această critică este neîntemeiată, în raport de conţinutul dispoziţiilor legale arătate mai sus.

Observă Înalta Curte că, secţia pentru procurori a respectat prevederile regulamentare în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiilor la punctaj şi întocmirea raportului motivat, cu atât mai mult în contextul în care Regulamentul de concurs nu stabileşte obligativitatea existenţei raportului motivat anterior soluţionării contestaţiei.

Prin urmare, în mod legal, a reţinut instanţa de fond că Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare nu stabilea ca raportul motivat pentru fiecare contestaţie să fie întocmit anterior sau concomitent adoptării hotărârii de soluţionare a contestaţiei, ci dimpotrivă, din succesiunea prevederilor legale relevante rezultă că secţia pentru procurori se pronunţă asupra contestaţiilor, iar ulterior se întocmeşte un raport motivat, document care are rolul de a argumenta modul de soluţionare a contestaţiei.

Este nefondată critica recurentei-reclamante în sensul că Hotărârea nr. 820/17.05.2022 ar fi fost adoptată cu votul unui membru al secţiei pentru procurori care a întocmit raportul asupra contestaţiei sale.

În raport de dispoziţiile art. 42 alin. (3) din Regulament, reiese că textul de lege nu stabileşte în mod expres persoana care întocmeşte raportul cu privire la contestaţie, iar pe de altă parte, regimul incompatibilităţilor trebuie stipulat expres de lege.

Concluzionând, reţine Înalta Curte că susţinerile recurentei-reclamante referitoare la nelegalitatea Hotărârii nr. 820 din 17 mai 2022 sunt nefondate, astfel că, sub acest aspect, sentinţa recurată este legală, instanţa de fond analizând şi interpretând corespunzător toate dispoziţiile legale incidente.

În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 843 din 24 mai 2022 emisă de secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte observă că acest act administrativ este atacat prin prisma unor aspecte de nelegalitate în adoptarea Hotărârii nr. 820/2022, însă recurenta-reclamantă nu a răsturnat prezumţia de legalitate a actului administrativ arătatv mai sus, astfel că, hotărârea de validare a concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcţii de execuţie este, de asemenea, legală.

Recurenta-reclamantă a mai susţinut că, neluarea la cunoştinţă a motivelor pentru care s-a respins contestaţia sa, reprezenta un impediment pentru emiterea hotărârii de validare a rezultatelor concursului de promovare.

Potrivit art. 47 din Legea nr. 303/2004 "în termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor, secţia pentru judecători sau, după caz, secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii dispune, prin hotărâre, promovarea judecătorilor şi procurorilor declaraţi admişi."

În raport de conţinutul normei de drept menţionate anterior, Înalta Curte constată că, mod corect instanţa de fond a reţinut că Hotărârea secţiei pentru procurori nr. 843/24.05.2022 nu este prematură, motivat de faptul că validarea concursului de promovare s-ar fi realizat fără a se aduce la cunoştinţa recurentei-reclamante motivele de respingere a contestaţiei sale, aşa cum susţine recurenta, câtă vreme au fost respectate etapele concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcţii de execuţie, potrivit Regulamentului de concurs.

Mai mult, potrivit art. 44 alin. (1) - (3) din Regulament, invalidarea totală sau parţială a rezultatelor concursului putea fi dispusă doar în două situaţii, şi anume: în cazul nerespectării condiţiilor prevăzute de lege ori de Regulament, cu privire la organizarea concursului sau în cazul existenţei dovezii săvârşirii unei fraude.

În cauza de faţă, secţia pentru procurori a validat în mod corect rezultatele concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcţii de execuţie, în contextul în care au fost respectate toate condiţiile privind organizarea concursului şi nici nu a fost semnalată vreo fraudă.

Prin urmare, aspectele invocate de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2023 şi sentinţei nr. 20 din 1 februarie 2023 ale Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.