Judicial transfer refusal: balancing institutional staffing needs against personal interests under statutory balance-of-interests criteria

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii. Hotărârea contestată

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii în cadrul sesiunii de transfer a judecătorilor, organizată în perioada ianuarie- martie 2023, domnul judecător A. a solicitat transferul de la Judecătoria Caransebeş la Judecătoria Timişoara.

Prin Hotărârea nr. 1008 din 30 martie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a respins cererea de transfer.

În motivarea hotărârii, secţia pentru judecători a avut în vedere, în esenţă, prevederile art. 192 din Legea nr. 303/2022, situaţia posturilor vacante la Judecătoria Caransebeş, volumul de activitate la instanţele implicate şi motivele de ordin personal invocate prin cererea de transfer.

2. Contestaţia formulată

Împotriva acestor hotărâri, domnul judecător A. a formulat contestaţie prin care a solicitat anularea hotărârii şi obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună transferul său de la Judecătoria Caransebeş la Judecătoria Timişoara, apreciind că hotărârea a fost emisă cu greşita aplicare a legii şi cu exces de putere.

În motivarea contestaţiei, referindu-se la cele arătate în susţinerea cererii de transfer, a precizat contestatorul că nu ar fi afectată activitatea Judecătoriei Caransebeş, pentru că la 02.03.2023 se va finaliza examenul de admitere în magistratură organizat în perioada 12.07.2022-02.03.2023, Judecătoriei Caransebeş fiindu-i repartizat un post de judecător, care se va ocupa cu certitudine. De asemenea, la examenul de admitere în magistratură organizat în perioada 14.10.2022-15.06.2023 a fost repartizat judecătoriei un post de judecător pe lista posturilor de judecător din care se dispune reîntregirea listei principale, astfel încât în luna iunie 2023 se va mai ocupa încă un post de judecător la instanţa de la care provin. Aceste aspecte nu au fost analizate cu ocazia soluţionării cererii sale de transfer, intimatul raportându-se la o situaţie a personalului care nu corespundea situaţiei faptice de la momentul soluţionării cererii, 30.03.2023.

De asemenea, deficitul de personal invocat este acelaşi de aproximativ 10 ani, intimatul având prerogativa declanşării concursurilor de admiterea în magistratură precum şi stabilirea numărului de locuri vacante pentru fiecare instanţă.

Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 79/18.05.2023, s-a hotărât indisponibilizarea unui număr de 76 de posturi de judecători pentru repartiţia candidaţilor admişi la concursul de admitere în magistratură organizat în perioada octombrie 2022- iunie 2023, fiind indisponibilizate 2 posturi de judecător la Judecătoria Timişoara şi 1 post la Judecătoria Caransebeş. Aşa fiind, intimatul CSM a considerat că există un deficit mai mare de personal în cadrul Judecătoriei Timişoara faţă de Judecătoria Caransebeş, iar posturile alocate Judecătoriei Timişoara sunt poziţionate înaintea postului alocat Judecătoriei Caransebeş.

Astfel, respingerea cererii de transfer a fost făcută cu exces de putere, iar faptul că nu sunt ocupate locurile vacante din cadrul instanţei nu-i poate fi imputat, intimatul invocându-şi propria culpă.

A mai apreciat contestatorul că nu a fost analizat în concret criteriul prevăzut de art. 192 din Legea nr. 303/2022, motivarea respingerii cererii de transfer fiind una pur formală. În plus, de vreme ce au fost alocate 2 posturi Judecătoriei Timişoara, intimatul a apreciat că există o dificultate mai mare de ocupare a posturilor la Judecătoria Timişoara faţă de Judecătoria Caransebeş, însă, cu toate acestea, i-a respins cererea de transfer.

De asemenea, Judecătoria Timişoara funcţiona cu un deficit de personal de 33,33% din schema de 54 de posturi, dovada situaţiei cu care se confrunta insatnţa la data cererii de transfer rezultând şi din Adresa CSM nr. x/31.01.2023 privind solicitarea Judecătoriei Timişoara referitoare la posibilitatea delegării la această instanţă a judecătorilor de la alte instanţe.

În etapa a II-a, cu ocazia soluţionării cererilor de transfer pentru posturile care ar putea deveni vacante la Judecătoria Caransebeş ca urmare a admiterii unei cereri de transfer formulate, s-au admis cererile formulate de doamnele judecător B. şi C., fiind respinsă cererea sa. secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a acordat prioritate la transfer doamenlor B. şi C., în considerarea faptului că acestea fie se aflau delegate la Judecătoria Timişoara, fie se afla în procedura delegării.

Hotărârea atacată este nelegală întrucât, în fapt, la soluţionarea cererilor de transfer s-a acordat prioritate judecătorilor care erau deja delegaţi sau aflaţi în procedura delegării la Judecătoria Timişoara, încălcându-se art. 192 lit. a) din Legea nr. 303/2022. Simplul fapt că anumite cereri de transfer au fost avizate favorabil nu poate reprezenta un criteriu de diferenţiere, fiind necesar a se analiza motivele cuprinse în avize şi nu doar caracterul favorabil/nefavorabil transferului.

În ceea ce priveşte pe doamna judecător B. avizul pozitiv al Curţii de Apel Timişoara a fost acordat tocmai în considerarea delegării doamnei judecător de la Judecătoria Arad la Judecătoria Timişoara, în vreme ce în cazul său avizul a fost nefavorabil.

Secţia pentru judecători a avut în vedere faptul că doamnele judecător B. şi C. erau delegate sau în procedura de delegare, aspect de natură să asigure continuitatea completurilor de judecată şi să diminueze efectele negative ale fluctuaţiei de personal. Or, acest criteriu nu se găseşte în enumerarea limitativă prevăzută de art. 192 din Legea nr. 303/2022, prin luarea în considerare a unui asemenea criteriu intimatul adăugând la lege.

Secţia pentru judecători a decis transferul doamnei judecător B., care avea o vechime în profesie şi la instanţă mai mică decât a sa. Mai mult, doamna judecător B. a optat pentru un post la Judecătoria Arad în condiţiile în care la Judecătoria Timişoara erau posturi vacante, nefiind respectat criteriul prevăzut de art. 192 lit. d) din Legea nr. 303/2022 privind vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul.

Astfel, trebuie înlăturat din analiza cererilor de transfer criteriul faptic avut în vedere de CSM referitor la existenţa delegării la Judecătoria Timişoara precum şi cel referitor la avizul negativ al Curţii de Apel Timişoara, care s-a bazat, în principal, tot pe argumentul delegării, cererea sa întrunind mai multe criterii de admitere a transferului faţă de cea a solicitantei B..

3. Apărarea formulată de intimat

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Analizând contestaţia formulată şi apărările intimatului, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Pentru respingerea cererii contestatorului A. de transfer prin Hotărârea nr. 1008/30.03.2023, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a avut în vedere dispoziţiile art. 188 alin. (1)-(3), art. 189 alin. (1) şi art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, respectiv situaţia posturilor, încărcătura cauzelor/judecător, avizele instanţelor implicate, necesitatea asigurării bunei funcţionări a Judecătoriei Caransebeş, faţă de gradul de ocupare a schemei de personal şi de volumul de activitate, dar şi motivele personale invocate, evidenţiindu-se date relevante privind traseul profesional al domnului judecător.

Astfel, raportat la necesitatea asigurării bunei funcţionări a Judecătoriei Caransebeş, faţă de gradul de ocupare a schemei de personal şi de volumul de activitate, s-a reţinut că instanţa de la care s-a solicitat transferul se confrunta cu un deficit mare de personal, cauzat de numărul posturilor vacante sau temporar vacante, precum şi cu efectele negative ale fluctuaţiei de personal şi cu dificultatea ocupării posturilor vacante. Totodată, secţia a reţinut faptul că Judecătoria Caransebeş funcţiona cu un deficit de personal reprezentând 37,5% din schemă, în contextul în care încărcătura cauzelor/judecător depăşise semnificativ media naţională, fiind mai mare faţă de instanţa la care s-a solicitat transferul.

În aceste condiţii, aprobarea transferului domnului judecător A. ar fi amplificat deficitul de personal cu care se confrunta la acel moment instanţa la care acesta funcţiona, activitatea fiind grav perturbată prin supraîncărcarea judecătorilor rămaşi în funcţie şi ar fi dus la o scădere a eficienţei instanţei, ca urmare a majorării termenelor acordate ori ca urmare a creşterii duratei de soluţionare a cauzelor, de pronunţare şi de redactare a hotărârilor judecătoreşti.

Art. 192 din Legea nr. 303/2022 stabileşte următoarele criterii de soluţionare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatorul A., Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele Hotărârii nr. 1008/30.03.2023 evidenţiind analiza completă şi motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susţin cererea de transfer formulată de contestator.

Astfel, este nefondată critica referitoare la motivarea formală a hotărârii atacate. Fără a se mai relua datele statistice reţinute prin hotărârea contestată, se constată că intimatul a avut în vedere informaţiile şi datele referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedura de transfer care constituie criterii legale, a indicat argumentele pentru care a dat prevalenţă unor criterii şi a argumentat aplicarea acestora la soluţionarea cererii de transfer, având în vedere inclusiv vechimea contestatorului şi motivele familiale invocate. Motivele expuse în susţinerea soluţiei de respingere sunt clare, lipsite de ambiguitate şi confirmă o analiză efectivă şi completă a cererii formulate de contestator.

Referitor la alegaţiile contestatorului privind cererile de transfer formulate de doamnele judecător B. şi C., delegate sau în curs de delegare la instanţa unde contestatorul a solicitat transferul şi ale căror cereri de transfer ar fi fost admise, Înalta Curte reţine că existenţa delegărilor produce efecte asupra situaţiei personalului dintr-o instanţă/parchet, însă trebuie privită doar din această perspectivă, a ocupării sau nu a locurilor vacante, iar nu din perspectiva priorităţii la transfer a judecătorilor care au fost delegaţi să desfăşoare activitatea la instanţa unde doresc să se transfere.

Or, în cauză, nu se poate reţine că intimatul CSM ar fi dat prioritate doamnelor judecător menţionate de contestator, B. şi C., motivat de faptul că acestea erau delegate/se aflau în procedura delegării la Judecătoria Timişoara pentru că, din cuprinsul hotărârii contestate şi a înscrisurilor avute în vedere la emiterea sa, nu rezultă că secţia pentru judecători ar fi avut în analiză două sau mai multe cereri concurente de transfer la aceeaşi instanţă, respectiv că cererea contestatorului venea în concurs cu cererile doamnelor judecător.

De altfel, judecătorii menţionaţi nu au solicitat transferul de la Judecătoria Caransebeş, la fel ca şi contestatorul, ci de la Judecătoria Arad şi, respectiv, Galaţi, oportunitatea transferurilor fiind apreciată prin raportare la vechimea la instanţa de la care s-a solicitat transferul, situaţia instanţelor implicate în procedură, avizele şi punctele de vedere ale acestora, precum şi motivele de ordin personal ale celor două doamne judecător.

Înalta Curte reţine că fiecare cerere de transfer se analizează în funcţie de împrejurările existente la data formulării şi soluţionării acesteia, de situaţia instanţelor implicate în procedura transferului la acea dată, de existenţa altor cereri formulate de alţi magistraţi în aceeaşi sesiune de transfer şi de motivele personale şi profesionale ale fiecărui solicitant de transfer în aceeaşi sesiune de transfer, prevederile legale în materia transferurilor conferind doar o vocaţie la transfer, şi nu un drept.

Totodată, contrar susţinerilor contestatorului, situaţia posturilor vacante şi dificultăţile de ocupare a acestora reprezintă criterii legale, prevăzute la art. 192 lit. b) din Legea nr. 303/2022, iar analiza acestui criteriu presupunea inclusiv luarea în considerare a ocupării posturilor temporar vacante prin delegare.

Avându-se în vedere volumul de activitate şi situaţia de personal de la Judecătoria Caransebeş, coroborat cu motivele expuse în avizele nefavorabile emise de Judecătoria Caransebeş şi Curtea de Apel Timişoara, în cadrul cărora s-a reţinut că Judecătoria Caransebeş se confrunta cu un deficit de personal ce îngreuna desfăşurarea activităţii, în mod corect a apreciat intimatul că, la acel moment, nu era oportună admiterea cererii de transfer formulate de contestator, motivele personale invocate de acesta neputând prevala faţă de interesele instanţei de la care provenea.

Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, motivele de ordin personal invocate de acesta pentru admiterea cererii de transfer nu au aptitudinea de a prevala în faţa interesului public al asigurării unei activităţi corespunzătoare instanţei de unde se solicită transferul, neavând caracter excepţional. Acestea nu sunt suficiente pentru a da preeminenţă interesului său privat în faţa interesului public al instanţei la care activează.

În raport cu cele reţinute, nu pot fi avute în vedere nici argumentele referitoare la situaţia concursurilor de admitere în magistratură şi la indisponibilizarea a 2 posturi pentru Judecătoria Timişoara şi 1 post pentru Judecătoria Caransebeş, intimatul CSM având prerogativa organizării şi administrării resurselor umane în raport cu nevoile sistemului judiciar.

Nu în ultimul rând, contrar criticilor contestatorului, se reţine că actul administrativ atacat nu a fost emis cu exces de putere şi nu a vătămat drepturile şi interesele legitime ale acestuia.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, excesul de putere este definit ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

Or, hotărârea a cărei anulare se solicită în cauză a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea legii, normele care reglementează instituţia transferului având caracter supletiv şi de natură să confere doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, solicitarea acestuia urmând a fi în continuare supusă inclusiv unei analize de oportunitate, ce intră, potrivit legii, în atribuţiile secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

În cauză, a fost respectat justul echilibru între interesul individual al solicitantului şi interesul general al instanţelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatorului nu reflectă o încălcare a principiului proporţionalităţii între interesul public şi interesul privat.

În condiţiile în care respingerea cererii de transfer s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, iar situaţia expusă de contestator nu putea duce prin ea însăşi la inversarea raportului de preeminenţă al interesului public faţă de drepturi şi interese private, nu se poate reţine ca fiind îndeplinite condiţiile excesului de putere.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Faţă de considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor coroborate cu cele ale art. 29 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 1008 din 30 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.