Automatic operation of statutory office-holding ban after incompatibility finding vs. prescription of administrative sanction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appellant's appeal, ruling in favor of the respondent integrity agency and leaving in force the first-instance judgment that rejected the petition for the removal of a public ban. The case involved a former local mayor who challenged the agency's maintenance of a three-year prohibition on holding public office, arguing that the sanction was prescribed and thus illegal, and demanding the deletion of the entry from the agency's public website. The Court held that the prohibition arises automatically by law under Article 25 of Law No. 176/2010 upon the final finding of incompatibility and does not require a separate administrative sanction order to take effect; specifically, the ban commenced on November 1, 2020, upon the expiration of the term of office, meaning it was not prescribed at the time of the dispute. Consequently, the Court determined that the agency lawfully retained the reference to the ban in its electronic records, as the automatic legal consequence of the definitive incompatibility ruling precluded the applicant's claim of nullity. </think> The Supreme Court of Romania dismissed the appellant's appeal, upholding the first-instance judgment that rejected the former mayor's request to compel the National Integrity Agency to remove a three-year ban on holding public office from its public records. The dispute centered on whether the statutory prohibition resulting from a definitive finding of incompatibility was legally effective or void due to the statute of limitations, with the appellant arguing that the absence of a specific administrative sanction order rendered the ban inoperative and prescribed. The Court held that under Article 25 of Law No. 176/2010, the prohibition on holding eligible functions for three years following the cessation of a mandate operates automatically as a legal consequence of the final incompatibility decision, without requiring a separate act of authority to trigger its effect; since the ban was established to commence upon the expiration of the mandate in November 2020, it had not yet expired or become prescribed at the time of the litigation, rendering the agency's maintenance of the data on its website lawful.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 26 din Legea nr. 176/2010, art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2020, art. 1 din Legea nr. 84/2000, art. 1 din Legea nr. 176/2010, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004; Automatic operation of statutory office-holding ban after incompatibility finding vs. prescription of administrative sanction: The case involved a former local mayor who challenged the agency's maintenance of a three-year prohibition on holding public office, arguing that the sanction was prescribed and thus illegal, and demanding the deletion of the entry from the agency's public website. The Court held that the prohibition arises automatically by law under Article 25 of Law No. 176/2010 upon the final finding of incompatibility and does not require a separate administrative sanction order to take effect; specifically, the ban commenced on November 1, 2020, upon the expiration of the term of office, meaning it was not prescribed at the time of the dispute. Consequently, the Court determined that the agency lawfully retained the reference to the ban in its electronic records, as the automatic legal consequence of the definitive incompatibility ruling precluded the applicant's claim of nullity. </think> The Supreme Court of Romania dismissed the appellant's appeal, upholding the first-instance judgment that rejected the former mayor's request to compel the National Integrity Agency to remove a three-year ban on holding public office from its public records. The dispute centered on whether the statutory prohibition resulting from a definitive finding of incompatibility was legally effective or void due to the statute of limitations, with the appellant arguing that the absence of a specific administrative sanction order rendered the ban inoperative and prescribed. The Court held that under Article 25 of Law No. 176/2010, the prohibition on holding eligible functions for three years following the cessation of a mandate operates automatically as a legal consequence of the final incompatibility decision, without requiring a separate act of authority to trigger its effect; since the ban was established to commence upon the expiration of the mandate in November 2020, it had not yet expired or become prescribed at the time of the litigation, rendering the agency's maintenance of the data on its website lawful.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal as unfounded and for rendering the final order.
Substantive legal basis governing the review of administrative acts in administrative litigation, applied in the final order.
Full text
Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 21 septembrie 2020, sub nr. x/2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionala d0e Integritate, să se dispună:
- Obligarea instituţiei pârâte la radierea din evidentele acesteia şi de pe site-ul "integritate.eu" a menţiunii potrivit căreia reclamantul, A., în calitate de primar al oraşului Fundulea, judeţ Călăraşi are o interdicţie de 3 ani de la încetarea mandatului 2016-2020, de a exercita funcţii/demnităţi publice;
- Obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor ocazionate de prezentele proceduri judiciare.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1150/2021 pronunţată la 20 iulie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civilă nr. 1150/2021 pronunţată la 20 iulie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea cererii introductivă de instanţă, astfel cum a fost enunţată în petiţie.
După expunerea istoricului speţei, recurentul a susţinut că, deşi printr-o serie întreaga de hotărâri judecătoreşti cu caracter definitiv si executoriu s-a statuat cu putere de lucru judecat ca reclamantul nu are o interdicţie de a candida la alegerile din 27.09.2020, aplicarea sancţiunii dispuse de A.N.I. fiind prescrisă, pe site-ul "integritate.eu", pe care îl administrează pârâta ANI apare mentiunea ca A., în calitate de primar al oraşului Fundulea, judeţ Călăraşi are o perioada de interdicţie de 3 ani de la încetarea mandatului 2016-2020, de a exercita funcţii/demnităţi publice, lucru în mod evident abuziv si nelegal.
Constatările instanţei de fond - în sensul ca "interdicţia de a mai ocupa aceeaşi funcţie eligibilă pe o perioada de 3 ani de la încetarea mandatului, operează automat în temeiul dispoziţiilor art. 25 din Legea 176/2010 - sunt in mod vădit eronate, absolut toate dispoziţiile legali incidente în cauza fiind in sensul ca orice sancţiune ce ar putea fi aplicabila este PRESCRISĂ, nemaiputând fi dispusă după împlinirea termenului de 3 ani.
Contrar susţinerilor instanţei de fond, orice sancţiune trebuie aplicată printr-un act/decizie/dispoziţie, etc., pentru a-i oferi posibilitatea de a formula o contestaţie în vederea efectuării controlului de legalitate de către organele judiciare, neputând opera de drept, in mod automat, fără a fi constatata printr-un act sancţionator.
În speţă, sancţiunea fost aplicata deja prin Ordinul nr. 8/09.01.2019 emis de Instituţia Prefectului Judeţului Călăraşi, care a fost anulat in mod definitiv de către Tribunalul Călăraşi, care a stabilit cu putere de lucru judecat ca orice sancţiune este nelegală, după împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani.
Rezultă, aşadar, ca instanţa de fond a procedat la aplicarea în mod greşit a unei norme de drept material - art. 25 din Legea 176/2010, interpretarea dată de aceasta nefiind în concordanţă nici cu voinţa legiuitorului si nici cu dispoziţiile celorlalte hotărâri judecătoreşti cu caracter definitiv pronunţate in spetele în care este implicat reclamantul, art. 25 fiind necesar a fi coroborat cu art. 26 alin. (3) teza finala din Legea 176/2010, care statuează ca acţiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate.
Pe cale de consecinţă, solicită obligarea instituţiei intimate sa corecteze datele inserate pe site-ul "integritate.eu" si sa radieze menţiunile potrivit cărora are o interdicţie de a ocupa funcţii sau demnităţi publice timp de 3 ani de la finalizarea mandatului 2016-2020, din moment ce instanţele de judecată au statuat exact contrariul.
Prin faptele sale, Agentia Nationatala de Integritate a încălcat în mod flagrant aceste dispoziţii legale, neînţelegând să dea curs hotărârii Tribunalului Călăraşi, prin care s-a constatat dincolo de orice tăgada că orice sancţiune dispusă împotriva reclamantului în baza raportului de control emis de aceasta este prescrisă - în acord cu dispoziţiile art. 25 alin. (5) din Legea 176/2010, menţinând in mod nelegal interdicţia pe site-ul "integritate.eu".
Pe cale de consecinta, prin fapta ilicită săvârşita de pârâtă - refuzul total nejustificat de a radia menţiunile i s-au adus (si i se aduc in continuarea) grave si iremediabile prejudicii, motiv pentru care solicit Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa admită recursul si sa dispuna obligarea acesteia la radierea acestor mentiuni, in vedere prevenirii unei pagube si mai mari in sarcina recurentului.
4. Apărări formulate în cauză
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se susţine că în cauza dedusă judecăţii sunt îndeplinite condiţiile legale pentru radierea din evidenţele intimatei A.N.I. şi de pe site-ul "integritate.eu" a menţiunii potrivit căreia în calitate de primar al oraşului Fundulea, judeţ Călăraşi reclamantul are o interdicţie de 3 ani de la încetarea mandatului 2016-2020, de a exercita funcţii/demnităţi publice.
Cu privire la motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că potrivit acestuia, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt incidente, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor art. 25 din Legea 176/20120 este legală.
Înalta Curte precizează că nu există autoritate sau putere de lucru judecat în ceea ce priveşte interdicţia aplicată reclamantului de a candida pentru o perioadă de 3 ani după terminarea mandatului din perioada 2016-2020, întrucât prin sentinţa nr. 492/2019 a Tribunalului Călăraşi s-a stabilit doar că ordinul de sancţionare nr. 8/2019 a fost emis de Perfectul Judeţului Călăraşi cu depăşirea termenului prevăzut de art. 26 din Legea nr. 176/2010.
Există însă o autoritate de lucru judecat stabilită prin decizia nr. 467/2020 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, hotărâre pronunţată în contestaţia electorală formulată de B.. Astfel, Înalta Curte reţine că, în cuprinsul deciziei s-a stabilit definitiv că, art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2020 îşi producea efectele de la data 01 noiembrie 2020 când îi înceta mandatul de primar al oraşului Fundulea recurentului A. (până la acea dată fuseseră prelungite mandatele aleşilor locali, conform art. 1 din Legea nr. 84/2000).
În acest context este nefondată susţinerea recurentului-reclamant în sensul că aplicarea sancţiunii dispuse de A.N.I., este prescrisă, întrucât interdicţia intra în vigoare după expirarea mandatului 2016-2020 respectiv din data de 1 noiembrie 2020.
Instanţa de recurs precizează că menţiunea inserată pe site-ul "integritate.eu", pe care îl administrează instituţia intimată, vizând faptul că A., în calitate de primar al orasului Fundulea, judet Călăraşi are o perioada de interdicţie de 3 ani de la încetarea mandatului 2016-2020, de a exercita funcţii/demnităţi publice, respectă dispoziţiile legale.
În acord cu judecătorul fondului, instanţa de recurs constată că interdicţia de ocupare a oricărei funcţii eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la data încetării de drept a mandatului operează automat, fără a fi necesar un act de autoritate prin care să se constate că intervenit sancţiunea.
Este nefondată susţinerea recurentului vizând faptul că orice sancţiune trebuie aplicată printr-un act/decizie/dispoziţie, etc., pentru a avea posibilitatea de a formula o contestaţie în vederea efectuării controlului de legalitate de către organele judiciare, neputând opera de drept, în mod automat, fără a fi constatată printr-un act sancţionator.
Sub acest aspect, Înalta Curte menţionează că recurentul-reclamant are cunoştinţă de interdicţie, din data de 14 august 2020 când Tribunalul Călăraşi a precizat în considerentele deciziei civile nr. 467/2000 faptul că incompatibilitatea îşi produce efectele după data de 01 noiembrie 2020, decizie invocată, de altfel, prin acţiunea dedusă judecăţii şi în cuprinsul motivelor de recurs. Incompatibilitatea constată de A.N.I. prin Raportul nr. x/22.01.2016 a fost contestată de către recurentul-reclamant din prezenta cauză, acţiunea fiind respinsă şi raportul a rămas definitiv la 27 noiembrie 2018, în urma deciziei nr. 415/2018 pronunţată de instanţa supremă.
În mod legal instanţa de fond a precizat că odată constatată definitiv existenţa unei stări de incompatibilitate sau conflict de interese, persoana în sarcina căreia s-a reţinut o astfel de stare, nu mai poate ocupa orice altă funcţie eligibilă prevăzută de art. 1 din Lg. nr. 176/2010 pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică sau a încetării de drept a mandatului.
Astfel, în cauză este incidentă situaţia de încetare de drept a mandatului la data de 01 noiembrie 2020, reclamantul nefiind eliberat sau destituit din funcţia eligibilă prevăzută de art. 1 din Legea nr. 176/2010.
Critica vizând faptul că, în speţă, sancţiunea fost aplicata deja prin Ordinul nr. 8/09.01.2019 emis de Instituţia Prefectului Judeţului Călăraşi, nu are suport, întrucât interdicţia intră în vigoare după rămânerea definitivă a Raportului nr. x/22.01.2016. Fiind vorba de două acte diferite, recurentul este în eroare atunci când susţine că actul din care curge interdicţia este ordinul nr. 8 şi nu raportul ANI din anul 2016.
Pe cale de consecinţă, instituţia intimată corect a postat datele pe site-ul "integritate.eu", aceasta neavând de ce să radieze menţiunile potrivit cărora recurentul reclamant are o interdicţie de a ocupa funcţii sau demnităţi publice timp de 3 ani de la finalizarea mandatului 2016-2020, instanţele de judecată statuând definitiv şi cu putere de lucru judecat că interdicţia stabilită prin Raportul nr. x/22.01.2016 intra în vigoare de la data de 01 noiembrie 2020 (decizia civilă nr. 467/2020 a Tribunalului Călăraşi).
Pentru argumentele expuse, nefiind întrunite motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1150/2021 pronunţate la 20 iulie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1150/2021 pronunţate la 20 iulie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 29 noiembrie 2023.