Funding score minutes need no reasons; denial upheld on annulment appeal.

Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02 august 2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. ("Asociaţia"), în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului-Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, a solicitat anularea deciziei de respingere a cererii de finanţare a proiectului "C.".

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1968 din 17 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată;

(ii) a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului-Departamentul pentru Românii de Pretutindeni;

(iii) a anulat Procesul-verbal nr. x/11.06.2021 şi Procesul-verbal nr. x/02.07.2021, emise de pârât cu privire la cererea de finanţare formulată de reclamantă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1968 din 17 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, se arată că în mod eronat a reţinut instanţa de fond că recurentul-pârât avea obligaţia de a motiva decizia de respingere a cererii de finanţare şi decizia de soluţionare a contestaţiei, în condiţiile în care decizia motivată, ca act administrativ, nu există potrivit prevederilor legale, evaluarea făcându-se potrivit fişei de evaluare, care cuprinde criteriile din art. 10 din Legea nr. 321/2006. Evaluarea fiecărui proiect este făcută de către o comisie de evaluare a programelor, proiectelor sau acţiunilor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 321/2006 şi cu principiile liberei concurenţe, eficacităţii utilizării fondurilor publice, transparenţei şi tratamentului egal şi cu priorităţile tematice. Criteriile de evaluare se regăsesc în Ghidul de finanţare nerambursabilă 2021 şi în formularul de evaluare a proiectului prevăzut de regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei de evaluare a programelor, proiectelor sau acţiunilor privind sprijinirea activităţilor de pretutindeni şi al Comisie de soluţionare a contestaţiilor pentru anul 2021, iar Legea nr. 321/2006 nu reglementează obligativitatea prezentării motivelor respingerii proiectului evaluat. Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de evaluare nu cuprinde obligaţia de a întocmi o decizie de motivare a punctajelor acordate, iar neacordarea în întregime a punctajului are semnificaţia neîndeplinirii criteriului supus analizei.

Susţine că instanţa de fond nu a avut în vedere împrejurarea că intimata-reclamantă nu a solicitat fişa de evaluare cu punctajul acordat, care se comunică doar la cerere, astfel că a apreciat eronat că pârâtul avea obligaţia de a motiva decizia de respingere a cererii de finanţare. Câtă vreme nicio prevedere legală nu obligă pârâtul să facă o motivare în acest sens, iar procesul-verbal de evaluare care atestă punctajul obţinut nu este un document emis în exercitarea prerogativei de putere publică, atunci în cauză nu există exces de putere potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Consideră recurentul-pârât că instanţa de fond nu a cercetat cauza sub toate aspectele, preluând apărările reclamantei, fără a indica motivele pentru care a înlăturat argumentele pârâtului. Au fost astfel încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Printr-un ultim rând de critici, recurentul-pârât susţine că instanţa de fond a pronunţat soluţia cu încălcarea art. 397 alin. (1) raportat la art. 9 C. proc. civ., referitor la principiul disponibilităţii, întrucât a dispus anularea Proceselor-verbale nr. x/11.06.2021 şi nr. y/02.07.2021, deşi reclamanta nu a formulat o astfel de solicitare prin cererea de chemare în judecată. Totodată, instanţa de fond nu a analizat proiectul şi nici nu a verificat punctajul acordat în raport cu prevederile proiectului, rezumându-se la a concluziona asupra existenţei unui exces de putere.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă reclamanta A. nu a depus întâmpinare faţă de recursul declarat de pârâtul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

5. Alte aspecte procesuale

La termenul de judecată din 29 noiembrie 2023, Înalta Curte a constatat că Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, structură cu personalitate juridică în aparatul de lucru al Guvernului, are calitatea de recurent-pârât în calea de atac, conform prevederilor O.U.G. nr. 52/2021.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile de nelegalitate formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deşi pârâtul a încadrat criticile din recurs în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., motivele prin care se susţine încălcarea principiul disponibilităţii, respectiv a art. 397 alin. (1) raportat la art. 9 C. proc. civ., se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Astfel fiind, recursul va fi analizat din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază necesar a analiza, cu prioritate, motivul de recurs privitor la nemotivarea sentinţei recurate, circumscris art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pe care îl consideră a fi nefondat.

Din lecturarea considerentelor sentinţei recurate rezultă, contrar susţinerilor recurentului-pârât, că sunt îndeplinite exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) C. proc. civ., motivarea sentinţei recurate cuprinzând argumente suficiente în sprijinul soluţiei date. Nu se poate susţine că judecătorul cauzei s-a limitat la a-şi însuşi argumentele reclamantei, Înalta Curte constatând că prima instanţă a analizat în mod complet argumentele şi apărările formulate de părţi, inclusiv cele ale pârâtului şi a expus în mod corespunzător raţionamentul care a condus la formarea convingerii sale, prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii. Împrejurarea că argumentele expuse în considerentele sentinţei recurate corespund poziţiei procesuale exprimate de Asociaţia reclamantă nu reprezintă o necercetare a cauzei în sensul neanalizării susţinerilor pârâtului, în condiţiile în care argumentele proprii judecătorului pot fi decelate cu uşurinţă din lecturarea hotărârii.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile formulate de recurentul-pârât, subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut încălcarea principiului disponibilităţii părţilor, întrucât prima instanţă a dispus anularea Proceselor-verbale nr. x/11.06.2021 şi nr. y/02.07.2021, deşi reclamanta nu a formulat o astfel de solicitare prin acţiune.

Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată, Asociaţia reclamantă a solicitat anularea deciziei de respingere a cererii de finanţare a proiectului "C.", fără a preciza care este înscrisul pe care îl apreciază a conţine această soluţie, învederând că, deşi proiectul a fost respins la finanţare, nu cunoaşte motivele respingerii şi, totodată, deşi a formulat contestaţie împotriva soluţiei Comisiei de evaluare, aceasta a fost la rândul său respinsă şi nu i-au fost aduse la cunoştinţă motivele acestei soluţii.

Instanţa de recurs mai reţine că la dosarul cauzei au fost depuse Procesul-verbal nr. x/11.06.2021 al Comisiei de evaluare a programelor, proiectelor sau acţiunilor pentru anul 2021, întocmit sub formă tabelară, din care rezultă că cererea de finanţare formulată de reclamantă a fost propusă spre respingere, precum şi Procesul-verbal nr. x/02.07.2021 al Comisiei de soluţionare a contestaţiilor pentru anul 2021, de asemenea întocmit sub formă tabelară, din care rezultă că a fost propusă spre respingere şi contestaţia formulată de reclamantă.

Instanţa de fond, analizând motivele de fapt şi de drept ale cererii şi înscrisurile depuse în dosar, a dispus anularea celor două procese-verbale. Înalta Curte constată că, deşi solicitarea de anulare a acestor două înscrisuri nu este expusă într-un mod riguros formal în cuprinsul cererii reclamantei, cu indicarea datelor de identificare a actelor (denumire, număr, dată, organ emitent), din motivarea sentinţei recurate rezultă că prima instanţă a avut în vedere că, în raport de conţinutul măsurilor dispuse în privinţa reclamantei, cele două procese-verbale cuprind propunerile de respingere a cererii de finanţare şi a contestaţiei, care, odată aprobate prin viza ordonatorului principal de credite, au produs efectul respingerii definitive a cererii de finanţare, soluţie care face obiectul acţiunii în anulare.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate susţinerile recurentului-pârât în sensul încălcării principiului disponibilităţii şi depăşirii limitelor învestirii instanţei, câtă vreme, raportat la petitul şi motivele cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamanta a urmărit anularea actelor autorităţii prin care i-a fost respinsă cererea de finanţare, iar cele două procese-verbale sunt înscrisurile care conţin manifestarea de voinţă ale autorităţii în acest sens. Cum prima instanţă a apreciat că sunt întemeiate alegaţiile reclamantei în sensul nelegalităţii deciziei de respingere a cererii de finanţare şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei ca urmare a omisiunii prezentării motivelor concrete care au condus la acordarea punctajelor respective, soluţia de anulare a proceselor-verbale reprezintă o consecinţă firească şi logică a raţionamentului juridic al instanţei de fond, care nu depăşeşte limitele cererii reclamantei.

Prin urmare, nefiind decelată încălcarea dispoziţiilor art. 397 alin. (1) raportat la art. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge criticile formulate de pârât în referire la principiul disponibilităţii, circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca nefondate.

O cu totul altă concluzie se impune cu privire la criticile încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care Înalta Curte le apreciază a fi fondate.

În esenţă, recurentul-pârât a susţinut că în sarcina sa nu poate fi reţinută existenţa unei obligaţii legale de motivare a deciziei de respingere a cererii de finanţare şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei, din perspectiva punctajelor acordate de comisia de evaluare a proiectelor şi de comisia de soluţionare a contestaţiilor.

Reclamanta A. a solicitat pârâtului la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni acordarea finanţării nerambursabile, conform cererii înregistrată cu nr. DRP/464, pentru proiectul "C.", în cadrul programului "Educaţie". Regimul acordării finanţării nerambursabile este reglementat de Legea nr. 321/2006 privind regimul acordării finanţărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acţiunile privind sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora, precum şi a modului de repartizare şi de utilizare a sumei prevăzute în bugetul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni pentru această activitate, criteriile pentru admiterea cererilor de finanţare fiind prevăzute de art. 10 din acest act normativ. Totodată, pentru programul în discuţie, sunt incidente şi Ghidul de finanţare nerambursabilă 2021, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei de evaluare a programelor, proiectelor sau acţiunilor şi al Comisiei de soluţionare a contestaţiilor pentru anul 2021, care cuprinde şi formularele de evaluare aferente.

Înalta Curte constată că niciunul dintre actele amintite nu prevăd obligativitatea prezentării motivelor de respingere a proiectului propus spre finanţare, respectiv a contestaţiei, astfel cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond; mai exact, prevederile legale nu prevăd obligaţia membrilor comisiei de evaluare/comisiei de soluţionare a contestaţiilor de a justifica punctajul acordat cererii de finanţare/contestaţiei formulate de reclamantă conform criteriilor de evaluare prevăzute de lege.

Potrivit pct. 4 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei de evaluare a programelor, proiectelor sau acţiunilor şi al Comisiei de soluţionare a contestaţiilor pentru anul 2021, aprobat prin Ordinul nr. 825/14.05.2021 şi, ulterior, nr. 91/11.11.2021, "Fiecare membru al Comisiei de evaluare, în urma analizei şi evaluării documentelor depuse pentru fiecare proiect în parte, va acorda un punctaj corespunzător, conform criteriilor stabilite în Formularul de evaluare proiect (Anexa 14 la Ghidul de finanţare nerambursabilă 2021). (...) Deciziile, propunerile şi concluziile Comisiei de evaluare, precum şi punctajul general obţinut pentru fiecare proiect se consemnează în procesul-verbal al Comisiei de evaluare a programelor, proiectelor sau acţiunilor (anexa 2), redactat, datat şi înregistrat de reprezentantul Secretariatului tehnic.", iar potrivit pct. 7 din acelaşi regulament, "Formularul de (re)evaluare este identic cu cel folosit de membrii Comisiei de evaluare, respectiv Formularul anexa 14 la Ghidul de finanţare nerambursabilă. În urma reevaluării, membrii Comisiei de soluţionare a contestaţiilor vor întocmi şi semna un Proces-verbal al comisiei de soluţionare c contestaţiilor (anexa 3) care va cuprinde punctajul general acordat în urma analizării contestaţiilor şi reevaluării proiectelor."

În acord cu aceste prevederi, membrii comisiilor care au analizat cererea de finanţare şi, respectiv, contestaţia intimatei-reclamante, au completat formularul de evaluare prevăzut de regulament, stabilind punctajul total final prin însumarea punctajului acordat fiecărui criteriu legal analizat. Ca urmare a neîntrunirii unui minim de 60 de puncte, prin Procesul-verbal nr. x/11.06.2021 al Comisiei de evaluare a programelor, proiectelor sau acţiunilor pentru anul 2021 s-a propus respingerea cererii de finanţare a reclamantei, iar pentru acelaşi motiv, prin Procesul-verbal nr. x/02.07.2021 al Comisiei de soluţionare a contestaţiilor pentru anul 2021 s-a propus respingerea contestaţiei, ambele propuneri din cuprinsul proceselor-verbale fiind aprobate prin viza reprezentantului ordonatorului principal de credite (la acea dată Secretariatul General al Guvernului).

Înalta Curte constată că formularul de evaluare, completat de fiecare din cele două comisii, are conţinutul stabilit de prevederile Regulamentului sus-amintit, având o formă tabelară, cu indicarea defalcată a punctajului acordat de fiecare din cei trei evaluatori pentru fiecare criteriu de evaluare, fără a cuprinde rubrici care să detalieze motivele acordării punctajului respectiv. Nici din cuprinsul Regulamentului de organizare şi funcţionare a comisiilor şi nici din cuprinsul Legii nr. 321/2006 nu rezultă obligaţia prezentării motivelor concrete care au condus la acordarea punctajelor respective, rezultatul analizei realizate de fiecare membru al comisiilor fiind o chestiune lăsată la stricta apreciere a evaluatorilor, iar neacordarea în întregime a punctajului are semnificaţia neîndeplinirii sau îndeplinirii parţiale a criteriului supus analizei.

Cum membrii comisiei de evaluare/de soluţionare a contestaţiilor nu au obligaţia legală a justificării, în cuprinsul formularului de evaluare/reevaluare sau a unui act distinct, a punctajului pe care l-au acordat proiectului evaluat/reevaluat, pe cale de consecinţă, nici procesele-verbale care propun măsura respingerii cererii/contestaţiei nu trebuie să conţină astfel de motive, modelul aprobat conform Regulamentului prevăzând doar indicarea, în format tabelar, a proiectelor propuse spre aprobare/respingere, "în urma analizei şi a punctajului acordat".

În aceste condiţii, în speţă este eronată concluzia instanţei de fond, potrivit căreia nemotivarea deciziilor autorităţii de respingere a cererii de finanţare şi a contestaţiei reclamantei conduce la existenţa excesului de putere prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Pentru a se contura existenţa excesului de putere, textul de lege prevede ca autoritatea publică să exercite dreptul său de apreciere prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Or, cadrul normativ incident nu prevede obligaţia autorităţii publice, prin comisia de evaluare/de soluţionare a contestaţiilor, de a prezenta motivele concrete care au determinat acordarea punctajului respectiv proiectului reclamantei, nefiind astfel încălcate competenţele prevăzute de lege.

Înalta Curte reţine şi că proiectele de finanţare sunt evaluate în raport de criteriile prevăzute de Legea nr. 321/2006 şi Ghidul de finanţare nerambursabilă 2021, care sunt cunoscute de solicitanţi, iar potrivit pct. 3.2. şi 3.3. din Ghid, beneficiarii iau cunoştinţă despre rezultatele evaluării celor două comisii prin afişarea acestora pe pagina de site a autorităţii pârâte. Împrejurarea că reclamanta a cunoscut doar punctajul obţinut în urma evaluării criteriilor legale, iar nu şi motivele care au stat la baza fiecare membru al comisiilor a evaluat proiectul nu este de natură a contura o încălcarea a drepturilor sale, conform art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care modalitatea de punctare reprezintă atributul legal exclusiv al evaluatorilor şi nicio prevedere legală nu stabileşte obligaţia justificării punctajelor acordate.

Pentru aceste motive, constatând că sunt fondate criticile subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, va casa în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, ca neîntemeiată.

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate, mai exact soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, ca neîntemeiată şi considerentele pe care aceasta se sprijină, câtă vreme această soluţie nu a fost criticată în recurs, astfel că nu face obiectul analizei instanţei de control judiciar, având caracter definitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni împotriva sentinţei civile nr. 1968 din 17 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, ca neîntemeiată.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.