Moral damages from traffic accident: whether failure to pay stamp duty on appeal constitutes a material error justifying extraodinary appeal

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, au solicitat anularea Deciziilor nr. 19984/29.05.2019, nr. 19985/29.05.2019 şi nr. 19986/29.05.2019 emise de FGA şi în consecinţă, admiterea cererilor de plată, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1424 din data de 15 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de către reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi în consecinţă, a anulat în parte Decizia nr. 19984/29.05.2019 şi Decizia nr. 19985/29.05.2019 emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în ceea ce priveşte art. 1 din conţinutul acestora, obligând pârâtul la plata sumei de 2925 RON, cu titlu de daune morale în favoarea reclamantei A. şi a sumei de 2000 RON, cu titlu de daune morale, în favoarea reclamantului C., precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 RON, reprezentând onorariul de avocat.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1424 din data de 15 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs atât reclamanţii A., B. şi C., cât şi pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

1.3.1. Reclamanţii A., B. şi C. şi-au întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi admiterea contestaţiei, în sensul anulării celor trei decizii emise de F.G.A. şi admiterii cererilor de plată astfel cum au fost formulate.

În esenţă, reclamanţii au arătat că instanţa de fond nu a analizat înscrisurile depuse la dosarul cauzei, stabilind în sarcina pârâtului sume foarte mici prin raportare la întreaga situaţie de fapt, fără a avea în vedere faptul că reclamanta A. era însărcinată la momentul când a avut loc accidentul, existând riscul de pierdere a sarcinii, că viaţa reclamantului B. a fost pusă în pericol şi că toţi reclamanţii au suferit traume psihice în urma accidentului rutier.

Au mai arătat că, în ceea ce-l priveşte pe reclamantul C., deşi numărul de zile de îngrijiri medicale a fost mic, în urma loviturii la cap, acestuia i-a fost afectată dezvoltarea.

Susţin că îi revenea instanţei de fond sarcina de a analiza dacă în cauză sunt îndeplinite cerinţele legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale în ceea ce îl priveşte pe defunctul D..

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale, arată că instanţa de fond s-a limitat în mod eronat la numărul îngrijirilor medicale, fără a avea în vedere repercusiunile suferite de reclamanţi în urma accidentului, respectiv traumele fizice şi psihice la care au fost expuşi.

1.3.2. Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi reţinerea cauzei spre rejudecare, cu consecinţa respingerii acţiunii introductive formulate de către reclamanţi.

În susţinerea cererii de recurs, pârâtul F.G.A. a arătat că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea art. 13 din Legea nr. 213/2015 care stabilesc faptul că "Aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse de petenţi este de competenţa comisiei speciale, constituite conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare".

A susţinut că la nivelul FGA a fost adoptată, prin Decizia Directorului General nr. 142/26.05.2016, procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare, morale şi materiale, izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau deces. Astfel, au fost stabilite criterii determinante pe 3 praguri valorice, raportate în funcţie de consecinţele suferite de victime.

În speţa de faţă, petenţii s-au încadrat în Pragul 1, stabilindu-se pentru reclamanta A. suma de 1.125 RON şi pentru reclamantul C., suma de 1600 RON, cu titlu de daune morale.

A mai arătat că F.G.A. nu a stabilit în mod arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat la procedura internă de lucru, care nu contravine vreunei prevederi legale şi care nu este de natură a leza dreptul persoanei îndreptăţite de a primi daune morale. Dimpotrivă, această procedură internă are rolul de a asigura transparenţa în procesul adoptării soluţiei administrative, precum şi a unui tratament echitabil pentru potenţialii creditori de asigurare.

1.4. Hotărârea contestată

Prin Decizia nr. 3219 din 14.06.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019 s-a anulat ca netimbrat, recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 1424 din data de 15 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

S-a admis excepţia nulităţii recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi s-a anulat, ca nemotivat, recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1424 din data de 15 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Contestaţia în anulare

2.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21 august 2023 contestatorii A., B. şi C. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 3219 din data de 14.06.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal solicitând admiterea contestaţiei şi în rejudecare să se admită cererea de recuurs cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În susţinerea contestaţiei în anulare, contestatorii au invocat următoarele argumente:

Prin sentinta recurata, pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a actelor administrative anulate partial, instanta a obligat pârâtul la plata către recurenta-reclamantă A. a sumei de 2925 RON cu titlu de daune morale, mai exact diferenta dintre suma de 4050 RON cuvenita ca urmare a celor 9 zile de îngrijiri medicale (9x450 RON) si suma de 1125 stabilita prin actul administrativ contestat, precum si la plata in favoarea reclamantului C. a sumei de 2000 RON cu titlu de daune morale, reprezentand diferenta dintre suma de 3600 RON la care era indreptatit in raport de cele 8 zile de ingrijiri medicale(8 x 450 RON) si suma de 1600 RON acordata prin decizia contestată.

Prin decizia nr. 3219/14.06.2023 a ICCJ recursul a fost anulat ca netimbrat.

Contrar celor retinute de către instanta de recurs nu s-a comunicat prin adresa din 21.02.2022 faptul că trebuie de achitată taxă de timbru. De asemenea nu s-a comunicat nici prin intermediul citatiilor acest aspect.

Prin adresa la care face referire instanta s-a comunicat recursul formulat de FGA, comunicare valabila pentru toti recurentii reclamanti, fără ca în adresă să apară mentiunea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru. La comunicarea instantei s-a formulat intâmpinare, care a fost înaintată la dosar.

Ulterior au fost comunicate 3 citatii pentru termenul din 14.06.2023, pe nici una dintre citatii nefiind vreo mentiune că trebuie achitată taxa judiciară de timbru.

Faţă de această eroare, contestatorii apreciază că sunt incidente prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Jurisprudenta şi doctrina sunt constante în a aprecia că textul are în vedere greseli materiale cu caracter procedural, erori grave de fapt, care dacă ar fi fost observate ar fi condus la o alta solutie, cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv, desi din plicul atasat la dosar rezult că recursul a fost depus la posta în termen, anularea recursului ca netimbrat, deşi la dosar era atasata dovada de plată taxei de timbru, iar instanta nu a observat-o sau acesta nu a ajuns la dosar din culpa functionarilor instantei, anularea recursului ca nemotivat, deşi motivarea s-a făcut chiar prin cererea de recurs etc.

Legea are in vedere erorile materiale, respectiv cele de ordin formal, procedural, săvârsite involuntar cu ocazia judecăţii, or, potrivit hotărârii atacate, nu a existat o asemenea greseală materială.

Altfel spus, trebuie să fie vorba despre acele greşeli pe care o comite instanta de recurs prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată. În acest sens, legea procesuală are în vedere greşeli de ordin material cu caracter procedural, greşeli de fapt, si nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozitiilor legale incidente.

Ori, in cauza de faţă este vorba de greşeală materială în condiţiile în care gresit se retine că s-ar fi fost comunicat obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru însă acest lucru nu s-a întâmplat.

2.2 Întâmpinarea formulată în cauză.

Intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, apreciind că niciunul dintre argumentele formulate nu poate fi încadrat în cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

3.1. Înalta Curte analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru considerentele în continuare arătate.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.:

"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:(...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;"

În accepţiunea textului de lege menţionat, motivul de contestaţie referitor la săvârşirea unei greşeli materiale în dezlegarea recursului are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau nul, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În speţa dedusă judecăţii, contestatorii reclamă împrejurarea că instanţa de recurs în a omis să le pună în vedere acestora să achite taxa judiciară de timbru pentru cererea de recurs, potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, şi cu toate acestea instanţa de recurs a pronunţat prin decizia contestată o soluţie prin care a anulat cererea de recurs ca fiind netimbrată.

Înalta Curte analizând argumentele propuse de contestatori prin raportare la înscrisurile existente la dosarul instanţei de recurs, constată că aceste argumente nu sunt întemeiate.

În speţă, prin rezoluţia din data de 18 februarie 2022, magistratul delegat să efectueze procedura de regularizare a cerereii a trasat ca sarcină grefierului responsabil cu efectuarea actelor de procedură să citeze pe reclamanţi cu menţiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON.

Această sarcină s-a materializat prin întocmirea adreselor de comunicare din 21 februarie 2022 care au fost comunicate prin dovezile de înmânare la data de 20 februarie 2022 .

În aceste condiţii, constestatorii susţin în mod greşit că nu li s-a pus în vedere din partea instanţei de recurs că au obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru.

Totodată instanţa constată în urma consultării sistemului ecris că în cauză recurenţii-reclamanţi nu au formulat nici cererea de ajutor public judiciar şi nici o cerere de reexaminare, care ar fi pututu afecta soluţia de anulare a cerereii de recurs pentru lipsa achitării taxei judiciare de timbru, în situaţia în care instanţa de recurs s-ar fi pronunţat asupra excepţiei netimbrării anterior soluţionării cererilor de ajutor public judiciar sau cererii de reexaminare.

Contestaţia în anulare, ca şi cale extraordinară de atac, nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate a hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Semnificaţia conceputului de "greşeală materială" a fost dezvoltată doctrinar şi jurisprudenţial prin opoziţie cu greşeala de judecată, subliniindu-se că vizează greşeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, în principal cu caracter procedural.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că eroarea materială invocată de contestatori în prezenta cauză nu se confirmă, argumentele prezentate de aceştia în susţinerea contrestaţie în anulare fiind nefondate.

Aşadar, în lipsa unor circumstanţe substanţiale şi imperative de natură să justifice redeschiderea procesului judecat definitiv, prezenta contestaţie în anulare nu poate fi admisă, în contextul în care chestiunile invocate nu se confirmă, instanţa de recurs respectând cu stricteţe modul de citare al recurenţilor-reclamanţi şi comunicarea conform regulilor de procedură a obligaţiilor ce le revin acestora în legătură cu taxele judicare de timbru.

3.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate.

Faţă de cele de mai sus, cum în speţă, motivele formulate nu se circumscriu dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatorii urmărind, în realitate, o rejudecare a recursului pentru motive nepermise de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatorii A., B. şi C. împotriva deciziei nr. 3219 din 14 iunie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.