Motion to annul rejected; stamp-duty re-examination application annulment upheld for lack of signature
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's motion to annul (contestație în anulare) as unfounded, rejecting the nullity exception raised by the respondent, and upheld the prior interlocutory order of 29 June 2023 that had annulled the appellant's application for re-examination of the judicial stamp duty for lack of signature. The appellant had challenged that interlocutory order, arguing that the court had ignored his notification of absence from home and his request to suspend procedural deadlines, and that service of the order to sign was improper, constituting a material error under Article 503(2)(2) of the Civil Procedure Code. The Court held that the Civil Procedure Code does not allow a party to unilaterally choose the timing of service of procedural acts and that the alleged failure to consider his absence notification was not a material error warranting annulment, as the appellant had failed to comply with the court's explicit instruction to sign the re-examination request.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ, art. 172 C. proc. civ, art. 508 din C. proc. civ; Motion to annul rejected; stamp-duty re-examination application annulment upheld for lack of signature: În situaţii excepţionale, C. proc. civ. conferă părţilor posibilitatea de a alege locul citării şi al comunicării actelor de procedură, înlăturarea unor neregularităţi privind citarea, ori schimbarea locului citării (art. 158, art. 160 şi art. 172 C. proc. civ.), însă în nicio ipoteză această lege nu conferă dreptul părţii interesate să-şi aleagă data la care să i se comunice un anumit act de procedură.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2023
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de recurs şi evoluţia procesuală în cadrul acestei căi de atac
Contestatorul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 389 din 13 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin adresa emisă la data de 15 mai 2023, instanţa de recurs a comunicat obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON recurentului, conform dovezii de înmânare a actelor de procedură aflată la dosarul de recurs.
Recurentul a formulat cererea de reexaminare, formându-se în acest dosraul nr. x/2022/a2.
Prin adresa emisă la data de 19 iunie 2023 şi primită de petent la data de 22 iunie 2023, Înalta Curte a pus în vedere petentului să semneze cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării.
1.2. Soluţia instanţei de recurs faţă de neîndeplinirea obligaţiei de semnare a cererii de reexaminare
Prin încheierea din data de 29 iunie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a anulat cererea de reexaminareîmpotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A., pentru lipsa semnăturii.
2. Contestaţia în anulare
2.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 2 august 2023 contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii din data de 29 iunie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022 solicitând admiterea contestaţiei cu consecinţa rejudecării cauzei.
În susţinerea contestaţiei în anulare, contestatorul a invocat următoarele argumente:
Instanta a ignorat notificarea din 07.06.2023 privind absenta contestatorului de la domiciliu prin care acesta menţiona imposibilitatea receptionärii corespondentei şi suspendarea termenelor pentru perioada 12.06-04.07.2023.
Acesta a precizat că a arătat instnaţei că nu are acces la internet deci, nici la e-mail in acea perioadă, iar dacă ocazional ar fi putut accesa e-mailul, acest lucru nu îi permitea sa corespondeze in conditii normale şi acceptabile din punct de vedere tehnic cu instanta.
Consideră că instanţa i-a cerut prin adresa din 19.06.2023 să semneze cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, iar această cererea este nelegală.
Mai arată contestatorul că citatia i-a fost lăsată la uşa apartamentului în care domiciliază, in data de 22.06.2023, în perioada în care acesta nu se afla la domiciliu.
Or, în cauza de faţă este vorba de greşeală materială în condiţiile în care gresit se retine că i-ar fi fost comunicat în mod legal obligaţia de semnare a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, însă acest lucru nu s-a întâmplat.
2.2 Întâmpinarea formulată în cauză.
Intimata Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative a depus întâmpinare prin care a solicitat anularea contestaţiei pentu lipsa semnăturii contestatorului, iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca fiind inadmisibilă.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
3.1. Înalta Curte analizând cu prioritate contestaţia în anulare din perspectiva excepţiei nulităţii pe motiv ca aceasta nu este semnată de contestator, apreciază că această excepţie invocată de intimată este nefondată.
În speţă, la data de 28 august 2023, contestatorul A. a comunicat prin poşta electronică (e-mail) contestaţia în anulare semnată olograf, considerente pentru care acesta a acoperit obligaţia instituită în sarcina sa prin adresa de comunicare emisă la data de 18 august 2023 şi comunicată contestatorului la data de 22 august 2023 de a semna olograf contestaţia în anulare.
Înalta Curte trecând la analiza pe fond a contestaţie în anulare, prin raportare la motivele invocate şi la temeiurile de drept privitoare al modalitate de comunicare a actelor de procedură apreciază că argumentele prezentate de contestatorul A. nu sunt fondate şi urmează să respingă contestaţia în anulare ca nefondată.
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.
Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., textul de lege pe care este întemeiată contestaţia în anulare promovată de contestatorul A.:
"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:(...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;"
În accepţiunea textului de lege menţionat, motivul de contestaţie referitor la săvârşirea unei greşeli materiale în dezlegarea recursului are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau nul, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
În speţa dedusă judecăţii, contestatorul reclamă împrejurarea că instanţa de recurs nu a luat în considerare cererea s-a potrivit căreia a solicitat să nu i se comunice acte de procedură în intervalul 12.06.2023 - 04.07.2023 pe motiv că nu are acces la corespondenţă.
Înalta Curte constată că acesta nu reprezintă un argument temeinic în susţinerea contestaţiei în anulare în măsură în care capitolul II. Citarea şi comunicarea actelor de procedură din Titlul IV. Actele de procedură din C. proc. civ. nu prevede procedura potrivit căreia partea poate alege în mod discreţionar momentul la care instanţa poate să comunice un act de procedură în ceea ce-l priveşte.
În situaţii excepţionale, C. proc. civ. conferă părţilor posibilitatea de a alege locul citării şi al comunicării actelor de procedură, înlăturarea unor neregularităţi privind citarea, ori schimbarea locului citării (art. 158, art. 160 şi art. 172 C. proc. civ.), însă în nicio ipoteză această lege nu conferă dreptul părţii interesate să-şi aleagă data la care să i se comunice un anumit act de procedură.
În ceea ce priveşte termenul în care se efectuează anumite acte de procedură acest atribut revine exclusiv legii şi este administrat exclusiv de instanţa de judecată, sub acest aspect legea având un caracter imperativ de la care nu se poate deroga.
Aşadar, Înalta Curte analizând argumentele propuse de contestator prin raportare la înscrisurile existente la dosarul instanţei de recurs, constată că aceste argumente nu sunt întemeiate.
În speţă, prin adresa emisă la data de 19 iunie 2023 şi primită de petent la data de 22 iunie 2023, Înalta Curte a pus în vedere petentului să semneze cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării.
Cum în cauză, contestatorul faţă de această obligaţie nu s-a conformat, iar legea nu prevede o derogare de amânare a unei proceduri de comunicare a unui act de procedură, nu se poate aprecia că hotărârea pronunţată de instanţa învestită cu cererea de reexaminare este rezultatul unei erori materiale.
ce le revin acestora în legătură cu taxele judicare de timbru.
3.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate.
Faţă de cele de mai sus, cum în speţă, motivele formulate nu se circumscriu dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatorul urmărind, în realitate, o rejudecare a recursului pentru motive nepermise de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii.
Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva încheierii din 29 iunie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 28 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.