Challenge to EU-funded infrastructure contract cost reductions based on derivative validity of prior non-conformity notices

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2016, reclamanta UAT Târgovişte în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat anularea actului administrativ "Informare nr. x/29.10.2015 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 8", emis de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia Generală Programe Europene, proiect cod SMIS 7887, cu titlul "Reabilitarea şi modernizarea infrastructură utilităţi publice urbane, reabilitarea şi modernizarea spaţiilor publice urban în zona A a zonei de acţiune urbană din Municipiul Târgovişte, jud. Dâmboviţa", prin care AM POR a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/15.06.2011, încheiat de către autoritatea contractantă UAT Municipiul Târgovişte cu S.C. A. S.R.L., o reducere de 100% din valoarea contractului de lucrări nr. x/14.02.2011, încheiat de către autoritatea contractantă UAT Municipiul Târgovişte cu S.C. B. S.R.L., precum şi o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului nr. x/16.01.2014, încheiat de către autoritatea contractantă UAT Municipiul Târgovişte cu S.C. C.; anularea Deciziei nr. 379/29.12.2015, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de către UAT Municipiul Târgovişte; anularea Notelor de neconformitate nr. x/26.11.2014, nr. y/11.09.2014 şi nr. z/24.11.2014; precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 92 din 13 mai 2022, Curtea de Apel Ploieşti a respins acţiunea având ca obiect" anulare act administrativ", formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant arată că în ceea ce priveşte Nota de neconformitate nr. x/11.09.2014, instanţa a avut în vedere hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2015, indicând motivele avute în vedere de către instanţele judecătoreşti în cadrul acestui dosar.

Totodată, referitor la Nota de neconformitate nr. x/26.11.2014, instanţa a avut în vedere hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2015, menţionând admiterea excepţiei perimării cererii.

De asemenea, şi raportat la Nota de neconformitate nr. x/24.11.2014, instanţa a avut în vedere hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2015, indicând motivele avute în vedre de către instanţele judecătoreşti în cadrul acestui dosar.

Astfel, apreciază recurenta-reclamantă că prima instanţă s-a limitat a menţiona într-un mod simplist faptul că legalitatea celor trei note de neconformitate a fost stabilită definitiv prin hotărârile judecătoreşti în discuţie, amintind puterea de lucru judecat.

Faţă de această situaţie, apreciază recurenta că în niciun moment, prima instanţă nu a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat (după cum nici intimatul pârât nu a invocat-o), excepţie prevăzută de dispoziţiile art. 432 C. proc. civ.

Aşadar, avându-se în vedere neinvocarea excepţiei în discuţie, instanţa de fond nu se putea limita prin sentinţa pronunţată, la expunerea motivelor reţinute prin celelalte hotărâri judecătoreşti pronunţate în cadrul dosarelor amintite mai sus.

În consecinţă, recurenta-reclamantă susţine că sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care aceasta se întemeiază, motivarea primei instanţe lipsind cu desăvârşire.

De asemenea, nici raportat la celelalte acte administrative (Informare nr. x/29.10.2015 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plata nr. 8/Decizia nr. 379/29.12.2015), instanţa de fond nu şi-a expus în cadrul considerentelor hotărârii, argumentele pentru care a dispus respingerea acţiunii.

Raportat la aceste două acte administrative, în cadrul sentinţei atacate nu este arătat niciun motiv care să stea la baza pronunţării soluţiei de respingere a acestor două capete de cerere.

Or, potrivit art. 425 alin. (1) iit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanţei, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei de judecată cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar hotărârea fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) Iit. b) C. proc. civ.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial ai unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţa a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Ori, în aceste condiţii, a fost încălcat dreptul recurentei-reclamante la un proces echitabil şi i s-a cauzat o vătămare procesuală, care nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea prevederilor art. 498 alin. (2) C. proc. civ., respectiv casarea în totalitate a sentinţei atacate şi trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză (Curtea de Apel Oradea, secţia a li - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2333/R/CA/29.06.2015, portal.just.ro).

În concluzie, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a intra pe fondul acţiunii, ceea ce este de natură a justifica dispunerea casării cu trimitere spre rejudecare, în temeiul prevederilor art. 498 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea motivelor invocate, solicită instanţei de control judiciar să dispună, în principal, admiterea cererii de recurs, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar în subsidiar, admiterea acţiunii introductive şi anularea actelor administrative individuale atacate.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs pe motiv că recursul nu este motivat, iar pe fondul recursului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 24 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 28 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs invocată de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei prin întâmpinare, urmează a o respinge.

În ceea ce priveşte criticile invocate de către recurenta-reclamantă UAT Târgovişte, Înalta Curte constată că acestea vizează exclusiv motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs este invocat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă cu privire la acest motiv de casare se constată că în cuprinsul cererii de recurs nu se pot identifica critici ce pot fi asociate acestui motiv de casare.

Chiar şi în lipsa unor critici subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cererea de recurs nu apare ca fiind nemotivată, Înalta Curte urmând a efectua controlul de legalitate al hotărârii recurate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., considerente pentru care va respinge excepţia nulităţii invocată de intimatul-pârât ca fiind nefondată.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, raportat la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de casare referitor la nemotivarea hotărârii, recursul fiind nefondat, urmând a fi respins în consecinţă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Cu privire la critica recurentei-reclamante ce vizează nemotivarea sau motivarea simplistă a hotărârii, Înalta Curte subliniază că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia din sentinţa recurată.

Înalta Curte apreciază că sentinţa recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, potrivit cărora instanţa de fond nu şi-a prezentat argumentele care au stat la baza înlăturării apărărilor propuse de reclamantă, ori că aceasta şi-a însuşit raţionamentul propus de intimatul-pârât, Înalta Curte apreciază că în cuprinsul sentinţei recurate, instanţa de fond a efectuat o analiză judicioasă a cauzei, prezentând în mod clar care sunt argumentele care au stat la baza convingerii sale propunând un raţionament-juridic propriu prin raportare la situaţia de fapt dedusă judecăţii şi la legislaţia aplicabilă acesteia.

Instanţa de recurs apreciază că prin referirile instanţei de fond la existenţa proceselor anterioare privitoare la anularea notelor de neconformitate nr. x/26.11.2014, nr. y/11.09.2014 şi nr. z/24.11.2014 aceasta are în vedere analiza juridică a primului capăt de cerere care priveşte anularea Notei de informare nr. x/29.10.2015 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 8", emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia Generală Programe Europene, proiect cod SMIS 7887, cu titlul "Reabilitarea şi modernizarea infrastructură utilităţi publice urbane, reabilitarea şi modernizarea spaţiilor publice urban în zona A a zonei de acţiune urbană din Municipiul Târgovişte, jud. Dâmboviţa", prin care s-a stabilit ca fiind neeligibile 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/15.06.2011, încheiat de către autoritatea contractantă UAT Municipiul Târgovişte cu S.C. A. S.R.L. aplică o reducere de 100% din valoarea contractului de lucrări nr. x/14.02.2011, încheiat de către autoritatea contractantă UAT Municipiul Târgovişte cu S.C. B. S.R.L., precum şi o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului nr. x/16.01.2014, încheiat de către autoritatea contractantă UAT Municipiul Târgovişte cu S.C. C.. Instanţa de fond cu referire la faptul că Informarea nr. x/29.10.2015, a subliniat că aceasta derivă din aplicarea notelor de neconformitate nr. x/11.09.2014, nr. y/26.11.2014 şi nr. z/24.11.2014, note de neconformitate al căror control de legalitate a fost validat de analiza instanţelor de judecată în cadrul unor litigii anterioare ce au format obiectul dosarelor nr. x/2015, nr. y/2015, respectiv nr. 934/42/2015.

Or, faţă de confirmarea legalităţii actelor administrative care stau la baza actului administrativ contestat în prezenta cauză, instanţa de recurs apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod corect legalitatea Informării nr. 92611/29.10.2015 şi nu se impunea invocarea în cauză, aşa cum afirmă recurenta a excepţiei autorităţii de lucru judecat, având în vedere capătul principal al cererii de chemare în judecată.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar reţine că motivarea insuficientă, contradictorie, nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată cu recurs.

Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor susţinerilor formulate de acestea şi chiar dacă raţionamentului juridic propus de reclamantă prezintă un caracter elaborat, instanţa de fond fără a intra în detalii larg explicate din partea părţilor a efectuat o analiză profesionistă şi a propus un raţionament juridic suficient în motivarea soluţiei adoptate.

Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei.

De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil, inclusiv prin raportare la prevederile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reţinută niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sens în care apreciază nefondate susţinerile recurentei privind incidenţa unui astfel de motiv de casare.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa de control judiciar reţine că sentinţa recurată este legală, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, motivele invocate de reclamant prin memoriul de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare în sensul invocat de recurentă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte prin primar împotriva sentinţei nr. 92 din 13 mai 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii.

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte prin primar împotriva sentinţei nr. 92 din 13 mai 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.