Transfer denial upheld as judicial transfer decisions lie within Council's discretion

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra cererii de chemare în judecată de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 iulie 2023 contestatorului A. a contestaţie împotriva Hotărârilor nr. 1202/6.04.2023 şi nr. 906/30.06.2023 ale Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 raportat la art. 188 şi urm. din Legea 303/2022, solicitând anularea hotărârilor şi obligarea pârâtului să emită o hotărâre prin care să dispună transferul reclamantului la de la Judecătoria Jibou la Judecătoria Cluj-Napoca.

A apreciat contestatorul că respingerea cererii de transfer, raportată la admiterea cererilor de transfer ale colegilor judecători B., C. şi D., este neîntemeiată, inechitabilă şi injustă, realizată cu încălcarea dispoziţiilor art. 192 din Legea 303/2022 şi cu exces de putere.

În acest sens, s-a arătat că niciunul dintre judecătorii cărora li s-au admis cererile de transfer nu au o vechime mai mare în magistratură şi ca judecător.

Cu privire la motivele respingerii cererii de transfer, în ceea ce priveşte încărcătura instanţelor, a arătat că invocarea acestuia este discriminatorie şi inechitabilă în condiţiile în care competenţa teritorială a Judecătoriei Jibou a fost mărită în anul 2015 prin Hotărârea de Guvern nr. 794 din 23 septembrie 2015, astfel că numărul mare de dosare se datorează modului defectuos în care intimatul a gestionat această situaţie.

Referitor la avizele date de instanţe, care nu i-au fost aduse la cunoştinţă, s-a arătat că transferul nu ar putea avea un impact asupra activităţii Judecătoriei Jibou având în vedere frecvenţa acestor transferuri, astfel că acestea nu ar trebui să constituie motive de respingere a cererii.

A apreciat contestatorul că admiterea cererilor de transfer ale doamnelor B. şi D. şi a domnului C., în detrimentul cererilor sale, a avut loc cu exces de putere, cu nesocotirea limitelor marjei de apreciere în ceea ce priveşte transferul.

În ceea ce o priveşte pe d-na D., având în vedere că aceasta a funcţionat la aceeaşi instanţă, nu pot fi reţinute diferenţe referitoare la criteriile menţionate în textul de lege.

Cu privire la argumentul privind specializarea doamnei judecător, a arătat contestatorul că vechimea superioară în magistratură, precum şi împrejurarea că este specializat atât în cauze penale dar şi în cauze civile, constituie argumente în favoarea propriului transfer.

Referitor la delegarea d-nei B. la Judecătoria Cluj-Napoca, s-a arătat că nici această împrejurare nu reprezintă un criteriu ce poate fi avut în vedere la soluţionarea favorabilă a cererii de transfer.

Transferul judecătorului este atribuţia Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, care evaluează îndeplinirea de către solicitant a cerinţelor legale, dar această apreciere nu poate fi una arbitrară, ci trebuie să se manifeste cu respectarea principiului legalităţii, impunându-se a fi materializată printr-un act administrativ corespunzător motivat, neputându-se prevala exclusiv de considerente de oportunitate în justificarea unui asemenea refuz.

În concluzie, având în vedere vechimea efectivă în magistratură superioară faţă de colegii contestatorului, faptul că acesta locuieşte în Cluj-Napoca de peste 6 ani, că nu este specializat într-o materie sau pe anumite obiecte, având nevoie de o schimbare de mediu, benefică atât pe plan profesional dar şi pe plan personal, a solicitat admiterea contestaţiei, admiterea cererii de transfer la Judecătoria Cluj-Napoca şi obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, să emită o hotărâre în acest sens.

2. Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

A susţinut, în esenţă, că hotărârile atacate sunt legale, în considerente fiind expuse informaţii privind traseul profesional al solicitanţilor, vechimea în funcţie de judecător şi cea de la instanţa de unde se solicită transferul, date referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedură de transfer, dar şi argumente privind asigurarea justului echilibru între interesul individual şi interesul general al instanţelor implicate în procedură.

Din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea instanţelor.

Având în vedere situaţia Judecătoriei Jiboiu, în mod corect secţia pentru judecători a apreciat că la acel moment se putea vacanta doar 1 post pentru a nu genera dificultăţi în activitatea instanţei.

Raportat la acest aspect, având în vedere şi avizele emise de instanţele implicate precum şi specializarea doamnei judecător D., s-a apreciat în mod corect că era prioritară cererea formulată de către aceasta.

În ceea ce priveşte admiterea cererilor de transfer formulate de domnii judecători C. şi B., s-a arătat că situaţiile nu sunt comparabile întrucât aceştia provin de la alte instanţe, respectiv, Judecătoria Braşov şi Judecătoria Zalău, fiind, de asemenea, avute în vedere avizele întocmite de instanţele implicate în procedură.

3. Aspecte procedurale.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus hotărârile atacate nr. 1202/6.04.2023 şi nr. 906/30.06.2023 precum şi Hotărârea nr. 938/30 martie 2023 privind transferul doamnei D., Hotărârea nr. 911/30 martie 2023 privind transferul doamnei B., Hotărârea nr. 920/30 martie 2023 privind transferul domnului C., precum şi actele care au stat la baza emiterii acestora.

4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei

Examinând Hotărârile nr. 1202/6.04.2023 şi nr. 906/30.06.2023 ale Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată.

4.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 61 indice 1 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârile nr. 1202/6.04.2023 şi nr. 906/30.06.2023 ale Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători prin care s-au respins cererile de transfer formulate de contestator, judecător la Judecătoria Jibou, la Judecătoria Cluj - Napoca.

Potrivit dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă o instanţă din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 61 indice 1:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile sau compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau ale acestui parchet o impun".

Totodată, art. 61 indice 2 din acelaşi act normativ prevede că "La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor petentului, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actelor administrative în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârile nr. 1202/6.04.2023 şi nr. 906/30.06.2023 ale Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora au fost adoptate, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 60, ale art. 61 indice 1, precum şi ale art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor, rezultă cu evidenţă, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererile formulate, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, corelând şi avizele emise în temeiul art. 60 din aceeaşi lege de instanţele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatorului.

Sub aspectul conţinutului hotărârilor atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale şi profesionale invocate de contestator, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor unităţilor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător şi pe schemă, la acel moment, precum şi cu avizele emise în cauză.

Astfel, în cadrul Hotărârii nr. 906/30.06.2023, având în vedere necesitatea asigurării bunei funcţionări a Judecătoriei Jibou, având în vedere schema redusă a acestei instanţe, precum şi faptul că un post de judecător era vacant, în contextul în care încărcătura cauzelor/judecător se situase peste media naţională, secţia pentru judecători a apreciat că aprobarea ambelor cereri de transfer formulate ar fi creat un deficit de personal care s-ar fi răsfrâns negativ în activitatea instanţei, ca urmare a supraîncărcării celorlalţi judecători şi a acordării unor termene mai lungi, cu consecinţa afectării celerităţii soluţionării cauzelor şi, în mod indirect, a justiţiabililor, astfel că se poate vacanta doar 1 post.

În continuare, observând şi motivele de ordin personal şi profesional invocate de către cei 2 judecători din cadrul Judecătoriei Jibou care au formulat cereri de transfer, secţia pentru judecători a apreciat ca fiind prioritară cererea formulată de doamna judecător D., reţinând că, deşi are o vechime mai mică decât contestatorul, în situaţia acesteia, spre deosebire de acesta, cu privire la care toate instanţele implicate şi-au exprimat avizul nefavorabil, s-a exprimat un aviz favorabil din partea Judecătoriei Cluj - Napoca. În plus au fost avute în vedere şi motivele de ordin familial, precum şi faptul că doamna judecător şi-a exprimat prima opţiune ca fiind secţia civilă.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, precum şi la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secţia pentru judecători a considerat, la acel moment, neoportună acordarea transferului în raport de gradul de ocupare a posturilor la Judecătoria Jibou, precum şi în raport de avizele nefavorabile.

Reţine Înalta Curte că potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 transferul judecătorilor se aprobă cu avizul consultativ motivat al preşedintelui instanţei de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel iar, art. 61 alin. (4) din acelaşi act normativ prevede că "Avizul consultativ motivat prevăzut la art. 60 alin. (1) cuprinde menţiuni privind posturile vacante, posturile ocupate şi încărcătura pe judecător sau pe procuror şi pe schemă la instanţa sau la parchetul de la care, respectiv la care se solicită transferul, precum şi situaţia hotărârilor sau a lucrărilor restante ale judecătorului sau ale procurorului care solicită transferul."

Referitor la admiterea cererilor de transfer formulate de magistraţii B. şi C., Înalta Curte constată că pentru cele 3 posturi de judecător susceptibile de ocupare prin transfer în respectiva etapă la Judecătoria Cluj-Napoca, se află în concurs cererile formulate de 22 de judecători care au solicitat transferul exclusiv la această instanţă şi care au fost analizate concomitent, în raport de motivele invocate de solicitanţi, circumscrise criteriilor legale, respectiv, avizelor şi punctelor de vedere ale instanţelor implicate, specializării judecătorului şi vechimii în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, vechimii în funcţie şi la instanţă, situaţiilor instanţelor de la care şi la care s-au solicitat transferurile, disponibilităţii de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant, dar şi, după caz, domiciliului şi distanţei dintre acesta şi instanţa la care titularii funcţionau.

În cazul doamnei B. s-a reţinut încărcătura sub media naţională a Judecătoriei Zalău şi împrejurarea că această instanţă a lăsat cererea de transfer la aprecierea intimatului, în timp ce Judecătoria Cluj Napoca şi Curtea de Apel Cluj au exprimat avize favorabile.

În cazul domnului C. s-a avut în vedere distanta dintre Judecătoria Braşov şi domiciliul din localitatea Gilău, judeţul Cluj Napoca, aspectele de ordin familial, avizul favorabil al Judecătoriei Braşov şi al Curţii de Apel Cluj.

Referitor la Hotărârea nr. 1202/6.04.2023 pin care s-a respins cea de a doua cerere de transfer a contestatorului, au fost avute în vedere, de asemenea, avizele nefavorabile exprimate, precum şi încărcătura Judecătoriei Jibou, peste media naţională, date fiind şi neocuparea a două posturi din cele 5 prevăzute în schemă.

Înalta Curte constată că nu se poate reţine astfel o exercitare a dreptului de apreciere cu exces de putere din partea intimatului, ci faptul că au fost avute în vedere aspecte de oportunitate, care intră în atributul conducătorilor de instituţii, ţinând de marja de apreciere a autorităţii publice în condiţiile expuse pe larg în prezenta hotărâre.

La verificarea legalităţii hotărârilor contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererilor, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speţă, funcţionarea optimă a instanţelor implicate în analiză, având în vedere date statistice şi criterii concrete relevante obiective privind toate cererile formulate, iar nu scoase din context şi interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârilor nr. 1202/6.04.2023 şi nr. 906/30.06.2023 ale Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, actele administrative fiind emise în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

4.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestator, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârilor 1202/6.04.2023 şi nr. 906/30.06.2023 ale Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 21 noiembrie 2023.