Judicial Inspection's classification of complaint against prosecutor upheld; annulment of resolutions and re-investigation ordered

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX- a de contencios administrativ şi fiscal la data de 27.05.2022, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară a solicitat admiterea contestaţiei împotriva Rezoluţiei din lucrarea 22-1283, desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1497 din 8 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins contestaţia formulată reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

S-a arătat că instanţa de fond a ignorat complet argumentele formulate în cererea de chemare în judecată având în vedere că în sesizarea care face obiectul lucrării s-a arătat, printre altele, faptul că procurorul şef secţie a omis mai multe articole de lege.

Astfel, s-a arătat că în plângerea adresată acestuia s-a arătat că subalternul său nu a pus în aplicare o hotărâre judecătorească definitivă şi, în ciuda acelui fapt, nu a desfiinţat ordonanţa atacată şi nu a dispus continuarea cercetărilor.

În cererea adresată instanţei s-a arătat în concret una dintre acele încălcări grave, art. 991 alin 2 din Legea 303/2004, faptul că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat privind calitatea reclamantei în Dosarul penal nr. x/2021

Au avut loc astfel două încălcări grave ale legislaţie, care nu au nici o legătură cu raţionamentul logico-juridic al procurorului reclamat, care trebuiau să fie cercetate şi constatate de către inspectorul care a soluţionat sesizarea.

Fiind vorba despre abateri disciplinare, una din normele de drept material incidente este Legea nr. 303/2004, care la art. 4 prevede că judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca prin întreaga lor activitate să asigure supremaţia legii.

O altă normă de drept material este Legea nr. 317/2004 care prevede declanşarea acţiunii disciplinare în cazul în care se constată că există indicii că procurorul reclamat a comis abatere disciplinară. Inspectorul judiciar care a soluţionat sesizarea a încălcat şi el prevederile art. 4 din Legea nr. 303/2004 când, fiind înştiinţat despre abateri disciplinare comise de către procurorul reclamat a clasat sesizarea recurentei.

În aceste condiţii dacă prima instanţă ar fi respectat prevederile Legii nr. 554/2004 ar fi trebuit să admită cererea privind desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare.

Neprocedând astfel, instanţa a încălcat normele de drept material, atât ale art. 4 din Legea 303/2004 cât şi ale Legii 554/2004.

În drept au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În privinţa soluţiei pe care instanţă o poate adopta în rejudecare, s-a invocat Legea nr. 554/2004 care la art. 18 alin. (1) prevede şi posibilitatea de a dispune obligarea pârâtului "să efectueze o anumită operaţiune administrativă."

S-a menţionat că prima instanţă a încălcat un drept fundamental al reclamantei, anume dreptul la un proces echitabil, de vreme ce a ignorat complet toate argumentele expuse în sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare, plângerea adresată Inspectorului Şef, cererea care face obiectul dosarului, răspunsul la întâmpinare şi concluziile scrise depuse la dosar şi nu s-a referit de loc la cele expuse în acele înscrisuri.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat

S-a arătat că instanţa de fond, în mod judicios, a analizat legalitatea rezoluţiilor atacate cu contestaţie în limitele de competenţă stabilite de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, republicată, arătând argumentele avute în vedere.

Astfel, s-a constatat caracterul nefondat al criticilor contestatoarei cu privire la cele două rezoluţii atacate, reţinând că aceste critici se subsumează invocării abaterilor disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 99 lit. s) şi lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Având a analiza în speţă întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare, instanţa fondului a constatat că reclamanta nu a făcut dovada încălcării de către magistratul reclamat a normelor de drept material ori procesual, criticile invocate prin sesizare şi preluate în contestaţia adresată instanţei vizând, în realitate, aspecte care se subsumează exercitării unei căi de atac.

Deşi reclamanta a arătat că cererea formulată nu are natura unui recurs sau ceva similar şi nu doreşte modificarea ordonanţei din dosarul penal nr. x/2021, ci sancţionarea procurorului-şef reclamat, în realitate criticile formulate în contestaţie au vizat doar aspecte care ar putea fi soluţionare în cadrul unei căi de atac.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

La data de 07.04.2022 a fost înregistrată la Direcţia de inspecţie pentru procurori sesizarea formulată de A., reprezentată de domnul Ârus B. prin care s-a solicitat verificarea activităţii profesionale a magistratului procuror C., procuror şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru modul în care a înţeles să soluţioneze/să motiveze plângerea pe care petenta a formulat-o împotriva soluţiei de clasare emisă în dosarul nr. x/2021. Astfel, petenta a criticat faptul că magistratul procuror s-a limitat la a prelua fragmente din ordonanţa atacată, precum şi dintr-o ordonanţă emisă într-o altă lucrare, la data de 09.06.2020.

Lucrarea Direcţiei de inspecţie pentru procurori a fost soluţionată la data de 18 aprilie 2022 de către inspectorul judiciar desemnat, sesizarea fiind clasată prin rezoluţie în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, nefiind conturate indiciile săvârşirii niciunei abateri disciplinare prevăzute la art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

Împotriva măsurii dispuse de inspectorul judiciar reclamanta a formulat plângere în temeiul art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicat şi modificată, considerând actul administrativ netemeinic, nemotivat şi neargumentat.

Plângerea formulată a fost respinsă prin rezoluţia inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C22-763 din data de 12 mai 2022, apreciindu-se că prin plângerea formulată petiţionara s-a limitat a reitera aspectele de fapt învederate în sesizarea iniţială cu privire la activitatea magistratului procuror reclamat.

Înalta Curte constată că deşi se invocă ignorarea de către prima instanţă a argumentelor expuse în sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare, nu se invocă nemotivarea sentinţei din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., ci se critică modalitatea în care prima instanţă a analizat cauza raportat la cadrul legal incident, respectiv dispoziţiile art. 991 alin. (2) din Legea 303/2004 şi ale Legii nr. 317/2004, care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv modul de aplicare şi interpretare a normelor de drept material.

Înalta Curte reţine că în sentinţa atacată au fost analizate toate susţinerile părţii, atât în ceea ce priveşte nemotivarea rezoluţiei inspectorului şef, cât şi cele referitoare la încălcarea dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 303/2004.

Referitor la invocarea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că normele de drept material presupus încălcate de curtea de apel se referă la aceleaşi dispoziţii care au fost invocate în faţa Inspecţiei Judiciare, astfel că nu se solicită instanţei de recurs a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ci reaprecierea materialului probator în vederea constatării săvârşirii abaterilor disciplinare raportat la încălcarea de către procuror, în condiţiile art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, a autorităţii de lucru judecat privind calitatea procesuală a reclamantei în dosarul penal nr. x/2021, raportat la Încheierea 239/2020 a judecătorului de cameră preliminară.

Conform prevederilor art. 99 lit. t) din Legea 303/2004, constituie abatere disciplinară exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.

Prin Decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2012 a Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional a statuat cu privire la art. 99 lit. t), art. 991 din legea nr. 303/2004 că acestea:

"nu privesc instituirea unui control asupra hotărârilor judecătoreşti, ci sancţionează judecătorul pentru o anumită conduită. Hotărârile pe care acesta le pronunţă sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege"; "nu instituie o nouă cale de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti."

De asemenea, relevante sunt şi considerentele reţinute de prima instanţă şi extrase din cuprinsul Deciziei nr. 96/2017 pronunţate de ÎCCJ-Completul de 5 judecători în dosar nr. x/2016 şi referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 99 lit. t) teza a doua coroborat cu art. 99 indice 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2004:

"(i) Din punctul de vedere al laturii obiective, poate intra în sfera răspunderii disciplinare adoptarea unei decizii în afara oricăror prevederi procesuale sau pe baza unei erori macroscopice, pentru care un observator rezonabil (persoană informată şi de bună-credinţă) nu poate găsi o justificare, astfel că pot atrage răspunderea disciplinară numai acele greşeli care au un caracter evident, neîndoielnic, fiind în vădită contradicţie cu dispoziţiile legale; (ii) prin folosirea sintagmei "gravă neglijenţă", legiuitorul a stabilit gradul culpei ca fiind cel al culpei lata. Prin urmare, pot atrage răspunderea disciplinară numai acele greşeli care au un caracter evident, neîndoielnic şi cărora le lipseşte orice justificare, fiind în vădită contradicţie cu dispoziţiile legale. În concluzie, pentru angajarea răspunderii disciplinare în temeiul dispoziţiilor menţionate, probatoriul administrat trebuie să reflecte îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: (i) încălcarea de către magistrat, în exercitarea funcţiei, din culpă, a dispoziţiilor legale; (ii) încălcarea dispoziţiilor legale să aibă caracter evident, neîndoielnic, fără justificare, în vădită contradicţie cu norma legală; (iii) această modalitate de exercitare a funcţiei să genereze consecinţe grave. Pentru a se reţine existenţa unei grave neglijenţe în sensul dispoziţiilor menţionate din Legea nr. 303/2004, se apreciază că încălcarea constatată este necesar să vizeze o normă imperativă onerativă/prohibitivă, întrucât nu se poate reţine caracterul evident, neîndoielnic şi nescuzabil în privinţa unei norme dispozitive permisive/supletive."

Hotărârea primei instanţe respectă cele statuate prin deciziile mai sus indicate, întrucât verificările ce pot fi efectuate de inspecţia judiciară în cadrul unei sesizări privind săvârşirea unei abateri disciplinare şi, implicit, verificările ce pot fi efectuate de instanţa de contencios învestită cu analiza temeiniciei şi legalităţii actului emis de inspecţie nu privesc instituirea unui control asupra soluţiei organului de urmărire penală, ci conduita procurorului.

Or, prin contestaţia formulată se solicită o astfel de verificare, nepermisă de dispoziţiile legale, în speţă fiind criticată soluţia pronunţată de procuror cu privire la dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică în care s-a dispus clasarea privind infracţiunile de instigare publică, prev. de art. 368 alin. (1) C. pen. şi incitare la ură sau discriminare, prev. de art. 369 alin. (1) C. pen., la care a fost reunit şi dosarul nr. x/2021, în ambele cauze sesizarea organelor de urmărire penală fiind făcută de A..

Totodată, se reţine că prin ordonanţa nr. 11/11/2/23.03.2022, procurorul şef secţie a dispus respingerea plângerii, ca inadmisibilă, reţinându-se că denunţătorul nu era îndreptăţit la un demers în faţa procurorului ierarhic superior celui care a emis soluţia atacată, în procedura prevăzută de art. 339 alin. (4) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că, pe fondul argumentelor părţii (care efectiv sunt critici la adresa soluţiei date de organul de urmărire penală), în mod corect, nici inspecţia judiciară şi nici prima instanţă nu îşi puteau exprima punctul de vedere, tocmai pentru a evita transformarea acestui demers într-un veritabil control judiciar asupra soluţiilor. Ca urmare, ceea ce invocă recurenta ca fiind o lipsă a cercetării judecătoreşti sau a analizei instanţei se explică prin chiar natura acestui mecanism procesual, care nu este menit să îndrepte erori de judecată, ci să sancţioneze o conduită necorespunzătoare a magistraţilor, conduită care nu se defineşte exclusiv prin încălcarea unor dispoziţii legale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 1497 din 8 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 21 noiembrie 2023.