Municipality’s appeals rejected as res judicata bars relitigation of project payment reductions

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2016 la data de 20 iulie 2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea actului administrativ "Informare nr. x/15.12.2015 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 9", emis de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia Generală Programe Europene, proiect cod SMIS 7887, cu titlul "Reabilitarea şi modernizarea infrastructura utilităţi publice urbane, reabilitarea şi modernizarea spaţiilor publice urbane în zona A a zonei de acţiune urbană din Municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa", prin care AM POR a aplicat o reducere de 100 % din facturile S.C. A. S.R.L. (fosta B. SRL), reducere procentuală menţinută conform Notei de neconformitate nr. x/11.09.2014 şi o reducerea procentuală de 5 % din facturile S.C. C. S.R.L., reducere procentuală menţinută conform cu informarea transmisă la Cererea de plată nr. x şi Nota de neconformitate nr. x/24.11.2014; anularea Deciziei nr. 29/20.01.2016 prin care a fost respinsă contestaţia formulată de către U.A.T. Municipiul Târgovişte; anularea Notei de neconformitate nr. x/11.09.2014; anularea Notei de neconformitate nr. x/24.11.2014; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 56 din 23 martie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la capetele de cerere vizând anularea Notelor de neconformitate nr. x/11.09.2014 şi nr. y/24.11.2014 şi s-au respins aceste capete de cerere pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.

S-a respins cererea privind anularea actului administrativ "Informare nr. x/15.12.2015 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 9" formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (M.D.R.A.P.), ca nefondată.

Prin sentinţa nr. 118 din 10 iunie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în aceeaşi cauză, s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei nr. 56/23.03.2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, formulată de petenta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi s-a dispus completarea hotărârii nr. 56/23.03.2022 în sensul respingerii ca nefondat şi a capătului de cerere vizând anularea în tot a actului administrativ reprezentat de decizia 29/20.01.2016 prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă.

3. Căile de atac exercitate în cauză

Recurenta - reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 56 din 23 martie 2022 şi împotriva sentinţei nr. 118 din 10 iunie 2022 ale Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

3.1. Prin recursul declarat împotriva sentinţei nr. 56 din 23 martie 2022, întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. s-a solicitat, în principal, casarea sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar în subsidiar, admiterea acţiunii introductive şi anularea în tot a actelor administrative individuale atacate.

A arătat recurenta - reclamantă că sentinţa atacată a fost pronunţată de instanţa de fond cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, precum şi că aceasta nu cuprinde motivele pe care aceasta se întemeiază, cuprinzând însă motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

Astfel, s-a precizat că instanţa de fond a preluat argumentele prezentate de alte instanţe cu ocazia soluţionării dosarelor nr. x/2015 şi nr. y/2015 şi a admis excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte solicitarea de anulare a Notei de neconformitate nr. x/11.09.2014 şi a Notei de neconformitate nr. x/24.11.2014.

Constatând legalitatea Notelor, capătul de cerere privind anularea Informării, a fost respins, ca nefondat, motivat de faptul că, acest act este emis în executarea acestora.

Instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind anularea Deciziei nr. 29/20.01.2016 recurenta formulând şi cerere de completare a sentinţei.

S-a solicitat instanţei de recurs să constate faptul că autoritatea de lucru judecat prevăzută de dispoziţiile art. 430 şi următoarele din C. proc. civ. vizează doar hotărârile judecătoreşti, iar nu şi deciziile emise de către autorităţile publice cu activitate administrativ-jurisdicţională.

Prin urmare, invocarea autorităţii de lucru judecat prin Decizia nr. 29/20.01.2016 este neîntemeiată, Serviciul de Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul MDLPA (fost MDRAP) nefiind o instanţă judecătorească ce dezleagă o chestiune litigioasă soluţionată anterior.

În aceste condiţii, intimatul nu a analizat pe fond contestaţia, neprezentând motivarea sa, în fapt şi în drept, înţelegând să se comporte ca o instanţă de judecată, procedând la aplicarea nelegală a principiului autorităţii de lucru judecat.

Avându-se în vedere, încălcarea de către intimat a obligativităţii motivării actului administrativ emis, decizia atacată este un act administrativ nelegal, raportat la soluţia pronunţată precum şi la împrejurarea că instanţa de judecată a fost împiedicată a exercita controlul de legalitate, astfel încât se impune anularea acestuia.

A invocat recurenta - reclamantă practica instanţelor de judecată, jurisprudenţa Curţii de Apel Ploieşti, potrivit căreia, în alte cauze în care intimatul a respins contestaţiile în baza principiului autorităţii de lucru judecat, acţiunea a fost admisă, constatându-se nelegalitatea actelor emise.

Faţă de modalitatea de soluţionare de către intimat a contestaţiei ce face obiectul analizei instanţei în prezenta cauză, s-a susţinut că soluţiile pronunţate în dosarele nr. x/2015, respectiv nr. 934/42/2015, nu prezintă o deosebită relevanţă, întrucât, prima instanţa trebuia să observe, cu titlu prealabil, invocarea netemeinică şi nelegală, de către intimat, prin actele sale, a unei excepţii procesuale.

3.2. Recurenta - reclamantă a formulat recurs şi împotriva sentinţei nr. 118 din 10 iunie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin care s-a admis cererea de completare a sentinţei nr. 56/23.03.2022 şi s-a respins capătul de cerere vizând anularea în tot a deciziei nr. 29/20.01.2016 prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă.

A susţinut recurenta - reclamantă incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., pentru motive identice cu cele susţinute în recursul ce vizează sentinţa nr. 56 din 23 martie 2022, respectiv, nulitatea actului în raport de nemotivarea acestuia, aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 431 din C. proc. civ. de către autoritatea administrativ - jurisdicţională, precum şi nelegalitatea sentinţei pentru lipsa motivelor şi pentru aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

A arătat intimatul că argumentul formulat prin decizia de soluţionare a contestaţiei corespunde, din punct de vedere administrativ, efectului pozitiv al lucrului judecat sau naturii lui probatorii din perspectiva hotărârilor judecătoreşti, în sensul prevederilor art. 431 din C. proc. civ.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamantă sunt nefondate, urmând ca motivelor comune să li se răspundă în mod unitar, în funcţie de finalitatea lor concretă.

5.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Constată Înalta Curte că recurenta - reclamantă are calitatea de beneficiar al proiectului "Reabilitare si modernizare infrastructură utilităţi publice urbane, reabilitarea şi modernizarea spatiilor publice urbane în zona A a zonei de actiune urbană din municipiul Târgovişte, jud. Dâmbovita", cod SMIS 7887, proiect finantat în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013.

Prin cererea de rambursare nr. x, ce face obiectul prezentului dosar, beneficiarul reclamant U.A.T. Târgovişte a solicitat decontarea facturilor emise de S.C. A. S.R.L. în baza contractului nr. x/14.02.2011 şi a facturii emisă de Asocierea S.C. C. S.R.L. în baza contractului nr. x/16.01.2014.

Prin Informarea nr. x/15.12.2015 emisă de către Direcţia Generală Programe Europene, reclamanta a fost informată că s-a efectuat autorizarea Cererii de plată nr. x în valoare totală de 5.859.782,03 RON si TVA de 1.392.496,90 RON. S-a constatat că se impune decontarea acestor facturi în valoarea rezultată ca urmare a reducerilor procentuale aplicate prin notele de neconformitate nr. x/11.09.2014 şi nr. y/26.11.2014, respectiv o reducere de 100% din facturile S.C. A. S.R.L. (fosta B. SRL), conform Notei de neconformitate nr. x/11.09.2014 şi o reducere procentuală de 5% din facturile S.C. C. S.R.L., reducere procentuală conform informării transmise la Cererea de plată nr. x şi Nota de neconformitate nr. x/24.11.2014.

Împotriva acestei Informări, reclamanta a formulat contestaţie administrativă, înregistrată cu nr. x/21.12.2015, fiind respinsă prin decizia nr. 29/20.01.2016, comisia de soluţionare a contestaţiei reţinând faptul că asupra măsurilor dispuse prin notele de neconformitate mai sus menţionate, instituţia şi-a mai exprimat punctul de vedere, fiind indicate în acest sens actele administrative ce cuprindeau opinia autorităţii.

Curtea de apel, analizând acţiunea formulată în contencios administrativ împotriva Informării nr. 112069/15.12.2015, Deciziei nr. 29/20.01.2016, Notei de neconformitate nr. x/11.09.2014 şi Notei de neconformitate nr. x/24.11.2014, reţinând că aceleaşi motive de nelegalitate a Notelor de neconformitate nr. x/11.09.2014 şi nr. y/24.11.2014 invocate în prezenta cauză au fost analizate în cadrul dosarelor nr. x/2015 şi nr. y/2015 ale Curţii de Apel Ploieşti, în temeiul art. 430 din C. proc. civ. a admis excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la capetele de cerere vizând anularea Notelor de neconformitate nr. x/11.09.2014 şi nr. y/24.11.2014.

În ceea ce priveşte Informarea nr. x/15.12.2015 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x, precum şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 29 din 20.01.2016 (Sentinţa nr. 118 din 10 iunie 2022 pronunţată în soluţionarea cererii de completare a dispozitivului primei sentinţe), a constat instanţa de fond că abaterea a fost sancţionată o singură dată prin Notele de neconformitate nr. x/11.09.2014 şi nr. y/24.11.2014, iar reducerea aplicată cererilor ulterioare de rambursare nu este altceva decât o modalitate de executare a sumelor aferente acestor sancţiuni.

5.2. Analizând situaţia de fapt şi de drept expusă, raportat la motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că sentinţa atacat este legală.

5.2.1. Criticile recurentei - reclamante circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt nefondate.

Din această perspectivă s-a invocat nelegalitatea hotărârii, apreciindu-se că instanţa de fond s-a limitat să preia argumentele intimatului expuse în Decizia nr. 29 din 20.01.2016 în soluţionarea contestaţiei.

În speţă, sentinţa de fond recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii. Faptul că recurentul-reclamant nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la concluzia că hotărârea atacată nu este motivată.

Reţine Înalta Curte că prima instanţă a realizat o expunere exhaustivă a motivelor de nelegalitate invocate de către recurenta - reclamantă cu privire la Notele de neconformitate nr. x/11.09.2014 şi nr. y/24.11.2014, comparativ cu motivele analizate de instanţele de fond şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs, în cadrul dosarelor nr. x/2015 şi nr. y/2015, reţinând autoritatea de lucru judecat.

În strânsă legătură cu acest aspect, a constatat prima instanţă, că legalitatea reducerilor procentuale nu poate fi analizată decât odată, aplicarea corecţiilor la tranşe ulterioare fiind doar un act de executare a celor două note.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârile atacate nu cuprind nici motive contradictorii şi nici străine de natura cauzei acestea justificând soluţia pronunţată în dispozitiv.

5.2.2. Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta - reclamantă a criticat sentinţele atacate faţă de modalitatea în care instanţa de fond a respins argumentele reclamantei, care vizau nelegalitatea actelor administrative pentru neanalizarea fondului contestaţiei administrative, prin aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 430 din C. proc. civ. referitoare la instituţia autorităţii de lucru judecat, precum şi argumentele reclamantei ce vizau nemotivarea actului administrativ.

Reţine instanţa de control judiciar că Nota de neconformitate nr. x/11.09.2014 a fost contestată în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Ploieşti având ca obiect anularea informării privind cererea de rambursare nr. x

Prin sentinţa civilă nr. 35/15.02.2016 s-a admis cererea reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul M.A.D.R., iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4044/21.09.2021, a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.

În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 206/29.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind anularea Notei de neconformitate nr. x/11.09.2014, hotărârea fiind rămasă definitivă prin rămasă definitivă prin respingerea recursului ca nefondat potrivit Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4044 din 21.09.2021.

Totodată, Nota de neconformitate nr. x/26.11.2014 a format obiectul contestaţiei în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a solicitat anularea acesteia şi a Informării nr. 3152/25.11.2014 (Cererea de plată nr. 1), Informării nr. 95061/25.11.2014 (Cererea de plată nr. 2), iar prin sentinţa civilă nr. 76/23.03.2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a fost respinsă cererea formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, sentinţă rămasă definitivă prin respingerea recursului conform Deciziei nr. 2172/17.09.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Constată Înalta Curte că prin Informarea nr. x/15.12.2015 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x nu s-a stabilit vreo abatere în ceea ce priveşte procedura derulată de recurenta - reclamantă în materia achiziţiilor publice, ci doar s-a aplicat reducerea procentuală de 100 % din valoarea contractului de servicii încheiat între UAT Târgovişte şi S.C. B., cu încălcarea dispoziţiilor art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 privind procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare; şi reducerea procentuală de 5 % din valoarea contractului încheiat cu Asocierea S.C. C. S.R.L., cu încălcarea dispoziţiilor art. 188 din O.U.G. nr. 34/2006, reclamanta în calitate de autoritate contractantă solicitând prin fişa de date a achiziţiei o serie de cerinţe minime de calificare care au denaturat concurenţa eventualilor competitori.

Or, aşa cum s-a arătat mai sus, aceste abateri au făcut obiectul celor două note de neconformitate contestate de reclamantă şi analizate de instanţele de contencios administrativ în cadrul dosarelor nr. x/2015 şi nr. y/2015

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; însă cea de-a doua operează atunci când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

În acest caz, chestiunile deja dezlegate în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2015 se impun atât în soluţionarea contestaţiilor administrative ulterioare, cât şi în cadrul acestui proces. În cazul efectului pozitiv, prezumţia nu blochează, astfel cum s-a arătat anterior, judecata celei de a doua acţiuni, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare de care trebuie să se ţină seama.

Or, în speţă, legalitatea măsurii de aplicare a reducerilor procentuale tranşată definitiv de instanţa de judecată nu mai poate fi pusă în discuţie în litigiile ulterioare între aceleaşi părţi, în caz contrar încălcându-se principiul securităţii raporturilor juridice.

Ca atare, contrar susţinerilor părţii recurente, Înalta Curte reţine că în cauză sunt îndeplinite condiţiile efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, aspectele dezlegate definitiv nemaiputând fi puse în discuţie cu ocazia formulării unor cereri de plată în cadrul aceleiaşi proceduri, fiind vorba despre o singură corecţie aplicată la valoarea contractului de finanţare, care se aplică la fiecare cerere de rambursare depusă de către reclamantă cu ocazia executării contractului.

Pe cale de consecinţă, nu se pot reţine nici criticile privind neanalizarea contestaţiei administrative pe fond, sau cele privind nemotivarea Deciziei nr. 29/20.01.2016, întrucât faptul că organul de soluţionare a contestaţiilor nu a expus argumentele pentru care au fost respinse motivele de nelegalitate formulate cu privire la aplicarea corecţiilor reprezintă o consecinţa logică a soluţiei adoptate, iar nu o omisiune a acestuia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţele recurate sunt legale, fiind date cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte împotriva sentinţei nr. 56 din 23 martie 2022 şi a sentinţei nr. 118 din 10 iunie 2022 ale Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 21 noiembrie 2023.