Timely filing requirement for annulment challenge in salary discrimination dispute among court auxiliary staff

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. prin Mandatar B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK. şi LLLLLL., personal auxiliar de specialitate în cadrul instanţelor aflate în aria teritorială a Curţii de Apel Timişoara, au solicitat, în contradictoriu cu Colegiul de conducere al Curţii de Apel Timişoara, Preşedintele Curţii de Apel Timişoara, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Timiş, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării:

- anularea Hotărârii nr. 4 din 14 martie 2018 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Timişoara prin care au fost respinse contestaţiile formulate împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale prin Decizia nr. 18/RU din 6 februarie 2018 emisă de preşedintele Curţii de Apel Timişoara;

- anularea Deciziei nr. 18/RU din 6 februarie 2018 emisă de preşedintele Curţii de Apel Timişoara prin care au fost stabilite drepturile salariale ca efect al intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017;

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Timişoara la emiterea unei noi decizii de încadrare şi salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor din aria teritorială a Curţii de Apel Timişoara cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi a principiului nediscriminării prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţia României, precum şi a dispoziţiilor prevăzute în Decizia nr. 23/2016 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul stabilirii drepturilor salariale cu luarea în considerare a ulterior sporurilor în procentul legal (cuantum total de 45%) respectiv acordarea, pe lângă sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15%, calculat la salariul de bază/indemnizaţia de încadrare, şi a următoarelor sporuri:

- sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, în procent de 25% din salariul de bază/indemnizaţia de încadrare;

- sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, în procent de 5% din salariul de bază/indemnizaţia de încadrare;

- recunoaşterea stării de discriminare în care ne aflăm, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Ploieşti, care beneficiază de un cuantum total sporuri în procent de 45%, cuantum care depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, prin adresa nr. x/28.02.2018 şi agreat de reprezentanţii Curţii de Conturi a României, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat şi la nivelul instanţelor din aria de competenţă a Curţii de Apel Timişoara.

- uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, conform Deciziei înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017;

- repararea prejudiciului produs, prin acţiunea pârâţilor, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care ni s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare, precum şi a cuantumului sporurilor cuvenite, de risc şi suprasolicitare neuropsihică, confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, astfel cum au fost stabilite de Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Ploieşti;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să aloce sumele necesare şi a pârâţilor Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Timiş la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada 1 ianuarie 2018 - la zi şi pentru viitor;

- actualizarea sumelor stabilite la pct. 7), cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) şi până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

2. Hotărârea primei instanţe şi calea de atac exercitată

2.1. Prin sentinţa nr. 143 din 19 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Justiţiei şi a respins cererea de chemare faţă de această parte ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă.

Totodată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi în contradictoriu cu ceilalţi pârâţi ca nefondată.

2.2. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta ZZ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 1486 din data de 16 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat nul recursul formulat de reclamanta ZZ. împotriva sentinţei nr. 143 din 19 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

4. Contestaţia în anulare

Prin cererea înregistrată la data de 26 iunie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, recurenta-reclamantă ZZ. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 1486 din data de 16 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatoarea solicitând anularea deciziei atacate şi rejudecare cauzei, cu consecinţa admiterii cererii de recurs în sensul casării sentinţei civile nr. 143 din data de 19 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarului nr. x/2028 şi a soluţionării fondului cauzei în sensul admiterii acţiunii introductive.

5. Apărările formulate în cauză

5.1. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata Curtea de Apel Cluj a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată.

5.2. Intimata Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de asemenea, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei în anulare, în principal, ca inadmisibilă şi în subsidiar, ca nefondată.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 506 C. proc. civ.:

"Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă."

Înalta Curte reţine că termenul de 15 zile, respectiv termenul de un an, prevăzute de textul de lege anterior citat, deşi curg de la momente diferite, nu se aplică alternativ, la alegerea părţii care formulează contestaţia în anulare. Termenul de 15 zile, calculat de la data comunicării hotărârii care se atacă, reprezintă termenul general, înăuntrul căruia trebuie introdusă contestaţia în anulare, pe când termenul de un an este aplicabil exclusiv pentru cazul în care comunicarea hotărârii are loc într-o perioadă care depăşeşte un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă.

În cauză, Înalta Curte constată că decizia nr. 1486 din data de 16 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, a fost comunicată la data de 7 iunie 2023, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul Înaltei Curţi. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 506 C. proc. civ., înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a contestaţiei în anulare, începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 23 iunie 2023, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Contestaţia în anulare a fost formulată, prin email, la data de 24 iunie 2023, astfel cum rezultă din înscrisul ataşat la dosar, împrejurare faţă de care Înalta Curte constată că cererea fost depusă cu nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 506 C. proc. civ.. Se impune a fi subliniat că hotărârea atacată a fost comunicată anterior împlinirii termenului de un an prevăzut de art. 506 din C. proc. civ., astfel că sunt incidente prevederile primei teze a acestui articol, contestatoarea având obligaţia depunerii contestaţiei în anulare în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că excepţia tardivităţii este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 508 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată contestatoarea ZZ., ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv formulată contestaţia în anulare declarată de contestatoarea ZZ. împotriva deciziei civile nr. 1486 din data de 16 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.