Transfer Denial to Judge Upheld as Lawful Exercise of Council Discretion

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1287 din 6 aprilie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a respins cererea de transfer de la Judecătoria Brad la Judecătoria Oradea sau la Judecătoria Salonta, formulată de A..

Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că A. are o vechime de 5 ani şi 7 luni în funcţia de judecător, în prezent fiind detaşat la Judecătoria Beiuş.

S-a constatat că potrivit evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Brad, instanţa de la care s-a solicitat transferul, dintre cele patru posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate trei, fiind vacant un post de judecător. Totodată, este vacantă funcţia de preşedinte al instanţei, iar un post este temporar vacant, urmare a detaşării unui judecător.

În anul 2022, la Judecătoria Brad, încărcătura pe judecător a fost de 1133 de dosare, comparativ cu media naţională de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 878 de dosare, comparativ cu media naţională de 893 de dosare.

La Judecătoria Oradea, instanţă la care se solicită transferul, dintre cele 35 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 34 de posturi, fiind vacant 1 post de judecător. Sunt temporar vacante 4 posturi, dintre care 1 post ocupat pe perioadă nedeterminată, în condiţiile legii. De asemenea, sunt vacante funcţiile de preşedinte al instanţei, preşedinte al secţiei civile şi preşedinte al secţiei penale, în prezent ocupate prin delegare, precum şi funcţia de vicepreşedinte al instanţei. Dintre posturile vacante de la Judecătoria Oradea, 1 post este util în etapa II a prezentei sesiuni.

În anul 2022, la Judecătoria Oradea, încărcătura pe judecător a fost de 947 de dosare, comparativ cu media naţională de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 839 de dosare, comparativ cu media naţională de 893 de dosare.

La Judecătoria Salonta, instanţa de la care se solicită transferul, dintre cele 4 posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 3 posturi, fiind vacant 1 post de judecător, care însă nu este util în etapa II a prezentei sesiuni de transfer.

S-a constatat că distanţa între localitatea de domiciliu şi localitatea în care se află sediul instanţei la care activează acesta este una mult mai mică, respectiv 153 km. În ceea ce priveşte situaţia instanţei de la care se solicită transferul, secţia pentru judecători a observatcă la Judecătoria Brad, în condiţiile ocupării a 3 dintre cele 4 posturi de judecător prevăzute în schemă, încărcătura de cauze pe judecător s-a situat cu puţin sub media naţională, însă 2 dintre judecători îndeplinesc condiţiile de vechime pentru eliberarea din funcţie, prin pensionare.

Astfel fiind, intimatul a apreciat că vacantarea unui alt post de judecător, prin admiterea cererii, pe lângă faptul că ar genera o încărcătură de cauze situată peste media naţională, ar conduce la o situaţie în care activitatea instanţei ar urma să fie asigurată de 2 judecători care îndeplinesc condiţiile de eliberare din funcţie prin pensionare, ceea ce poate constitui un risc în ceea ce priveşte blocarea activităţii, în cazul în care aceştia îşi manifestă opţiunea pentru eliberarea din funcţie.

Împotriva Hotărârii nr. 1287 din 6 aprilie 2023 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, A. a formulat contestaţie, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022.

În motivarea contestaţiei se arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor legale în materia transferului magistraţilor şi cu exces de putere, nefiind examinate toate criteriile prevăzute de lege pentru departajarea în concret a cererilor de transfer concurente .

În opinia contestatorului, intimata nu a examinat toate criteriile de transfer prevăzute de lege respectiv cele de la lit. d) şi e).

Astfel, se arată că are o vechime în funcţia de judecător (la data formulării cererii de transfer) de 5 ani şi 7 luni şi o vechime efectivă la Judecătoria Brad de 4 ani şi 7 luni (în perioada 20.04.2022-20.04.2023 fiind detaşat la Judecătoria Beiuş). Titulara cererii concurente căreia i s-a acordat prioritate la transfer are o vechime în funcţia de judecător de 3 ani şi 2 luni (fiind probabil la prima cerere de transfer).

În ceea priveşte volumul de activitate al instanţei de la care se solicită transferul, din considerentele Hotărârilor nr. 1287 şi 1285 din 06.04.2023, rezultă că judecătoriile Brad şi Reghin au un volum de activitate/judecător aproximativ egal. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte specificul Judecătoriei Brad, o mare parte din dosarele înregistrate au ca obiect încuviinţări de executare silită şi cereri de valoare redusă (dosare cu cel mai redus grad de complexitate), volumul de activitate raportat la numărul dosarelor fiind un criteriu mai puţin relevant.

De altfel, în ceea ce priveşte distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei la care funcţionează judecătorul, este adevărat că distanţa este de 153 de km (comparativ cu cererea concurentă care este de 287 km) însă, chiar şi aşa, nu există posibilitatea reală de efectuare a navetei zilnice.

Contestatorul mai arată că este adevărat că 2 dintre colegi din cadrul acestei instanţe îndeplinesc condiţiile de pensionare de mai mult timp însă, în toată această perioadă nu şi-au manifestat dorinţa de eliberare din funcţie prin pensionare, activând în continuare ca judecători în cadrul acestei instanţe. Pe de altă parte, acest criteriu nu este prevăzut de lege.

Înlăturând din analiza cererilor de transfer criteriul avut în vedere de intimat, referitor la posibilitatea unor judecători din cadrul Judecătoriei Brad să fie eliberaţi din funcţie prin pensionare, în condiţiile în care aceştia nu şi-au manifestat această dorinţă, având în vedere motivele de ordin personal invocate în cererea de transfer, contestatorul consideră că cererea sa întrunea mai multe criterii de admitere a transferului faţă de cererea concurentă, astfel că soluţia de respingere dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii s-a făcut cu greşita aplicare a legii şi cu exces de putere.

Examinând contestaţia formulată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Hotărârea secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1287/06.04.2023 respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând un exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, "(1)Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. în cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.

(2) Transferul nu se poate face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze, potrivit legii. În cazul transferului la instanţe sau parchete superioare unde are dreptul să funcţioneze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcţionat efectiv cel puţin un an la o instanţă ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi la necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi a instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.

Înalta Curte reţine faptul că secţia pentru judecători a analizat concomitent 16 cereri de transfer formulate pentru singurul post de la Judecătoria Oradea, în funcţie de motivele invocate de fiecare solicitant în parte, precum şi de criteriile prevăzute la art. 192 din Legea nr. 303/2022, indicând, totodată, şi argumentele pentru care s-a acordat prioritate cererii de transfer formulate de B., respectiv distanţa între localitatea de domiciliu şi localitatea în care activează, concomitent cu efectele pe care le generează vacantarea unui post în activitatea instanţei de la care provine judecătorul în privinţa căruia s-a dispus transferul, precum şi motivele expuse în avizul negativ emis de Judecătoria Brad, respectiv de punctul de vedere negativ emis în temeiul art. 188 alin. (1) din aceeaşi lege de conducerea Curţii de Apel Alba Iulia.

Astfel fiind, intimatul a considerat că, spre deosebire de situaţia Judecătoriei Reghin unde erau vacante doar 2 din cele 8 posturi prevăzute în schemă, vacantarea unui post în cadrul Judecătoriei Brad ca urmare a aprobării solicitării de transfer formulate de contestator ar fi creat premisele blocării activităţii instanţei în măsura în care cei doi judecători care îndeplineau condiţiile de vechime pentru eliberarea din funcţie prin pensionare şi-ar fi manifestat opţiunea în acest sens.

Înalta Curte constată că în mod corect secţia pentru judecători a constatat ca fiind prioritară cererea de transfer formulată de doamna judecător B., distanţa dintre localitatea de domiciliu şi localitatea în care aceasta activa (287km) fiind aproape dublă faţă de situaţia contestatorului (187km), care la momentul formulării cererii de transfer era detaşat la Judecătoria Beiuş.

De asemenea, vechimea în funcţie şi instanţa de unde se solicită transferul nu constituie un argument suficient pentru a conduce la admiterea cererii de transfer, atâta vreme cât legiuitorul nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor legale de transfer, revenind secţiei pentru judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecărui criteriu, prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

La analiza cererii de transfer trebuie să se aibă în vedere şi interesele instanţelor implicate, respectiv, în ce măsură admiterea cererii constituie un beneficiu efectiv pentru instanţa la care a optat judecătorul şi efectele pe care aceeaşi măsură le are asupra activităţii instanţei de la care provine acesta.

Înalta Curte, contrar susţinerilor contestatorului, apreciază că secţia pentru judecători nu a ignorat motivele personale invocate ci, dimpotrivă, acestea au fost analizate prin coroborare cu datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător la instanţele implicate în procedura transferului, dar şi cu conţinutul avizelor consultative în vederea asigurării bunei funcţionări a acestor instanţe, rezultând că, la acel moment, nu era oportună aprobarea transferului, o măsură contrară fiind de natură să afecteze buna funcţionare a instanţei de provenienţă.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 188 şi următoarele din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În acord cu jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte reţine că analiza unei cereri de transfer nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate, în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor rezultă cu evidenţă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Înalta Curte constată că, hotărârea atacată a fost adoptată de Plenul Consiliului cu respectarea competenţei sale recunoscute de legiuitor şi a limitelor legale, fără încălcarea drepturilor contestatorului.

În ceea ce priveşte criticile potrivit cărora hotărârea a fost emisă cu exces de putere, Înalta Curte constată că: potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, excesul de putere este definit ca "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor."

În sensul jurisprudenţei sale anterioare, în examinarea criticilor formulate de contestator, Înalta Curte a pornit de la premisa că raportul juridic de drept administrativ este supus principiului proporţionalităţii între interesul public, pe care autoritatea publică are misiunea de a-l aduce la îndeplinire şi măsurile individuale dispuse în exercitarea competenţei ce îi este conferită tocmai în scopul satisfacerii interesului public.

Acest principiu impune ca actele administrative să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel încât inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare.

Cu alte cuvinte, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere conferit autorităţii publice se raportează la scopul legii, iar respectarea acestor limite presupune respectarea principiului proporţionalităţii, a echilibrului necesar între măsurile individuale şi interesul public ocrotit, potrivit competenţei legale a autorităţii publice, în speţă, fiind vorba de interesul public al bunei funcţionări a justiţiei.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că, în cauză, intimatul nu s-a îndepărtat de la scopul legii şi nu a acţionat în mod nerezonabil ori cu încălcarea limitelor marjei de apreciere atunci când a respins cererea de transfer formulată de contestator, nefiind probat un exces de putere din partea autorităţii, prin faptul că nu a fost aprobată cererea formulată, ci o altă cerere.

Prin urmare, Înalta Curte constată că argumentele de ordin personal invocate de contestator au fost avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, iar autoritatea publică pârâtă, în mod rezonabil, realizând o justă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, în raport cu circumstanţele profesionale şi personale ale titularilor cererilor de transfer, nu a dat eficienţă cererii formulate, exercitându-şi astfel dreptul de apreciere, în limitele marjei permise de lege, fără a se constata existenţa unui exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestaţia, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A., împotriva Hotărârii nr. 1287 din 6 aprilie 2023 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.