Suspension of an administrative act denying professional association branch suspension for lack of imminent damage and apparent illegality

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Hotărârii nr. 9/20.10.2022 privind invalidarea alegerilor organizate în perioada 25.09.2022-04.10.2022 de către Filiala Tulcea a Colegiului Medicilor Veterinari şi de suspendare a activităţii filialei, emisă de către Colegiul Medicilor Veterinari - Congresul Naţional al Medicilor Veterinari, anularea condiţiei de eligibilitate prevăzută în art. XIV pct. 1 lit. d) teza finală din Regulamentului de organizare şi desfăşurare a Congresului Naţional, a Adunărilor Generale la nivelul filialelor, respectiv a municipiului Bucureşti, aprobat prin Hotărârea nr. 101/15.07.2022 adoptat de Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari, referitoare la obligativitatea plăţii cotizaţiei în ultimii 3 ani fără o întârziere mai mare 6 luni, obligarea Colegiului Medicilor Veterinari, prin Congresul Naţional, la recunoaşterea rezultatelor evidenţiate în procesul-verbal din 04.10.2022 şi, în subsidiar, obligarea Colegiului Medicilor Veterinari, prin Congresul extraordinar, să organizeze noi alegeri pentru funcţiile elective locale - Filiala Tulcea, într-un termen stabilit prin hotărâre judecătorească, suspendarea conform art. 15 din Legea nr. 554/2004 a executării hotărârii contestate până ia soluţionarea definitivă a cauzei şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 23 februarie 2023, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari şi a suspendat executarea Hotărârii nr. 9/20.10.2022 emisă de Colegiul Medicilor Veterinari, în parte, cu privire la art. 2 - suspendarea activităţii filialei Tulcea şi măsurile ulterioare suspendării, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul apreciază că nu există interes în formularea şi susţinerea cererii de suspendare a art. 2 din Hotărârea nr. 9/20.10.2022

Fiind suspendat de drept din Colegiul Medicilor Veterinari - filiala Tulcea, intimatul nu deţine un drept în care să fi fost vătămat sau prin protejarea căruia să poată justifica un interes legitim privat în cauza de faţă. Tot astfel, datorită suspendării sale din Filiala Tulcea, intimatul nu poate invoca şi nici nu poate dovedi că a fost sau că este în orice mod vătămat prin măsura prevăzută la Art. 2 din Hotărârea nr. 9/20.10.2022.

În opinia recurentului, în cauză nu există un caz bine justificat în sensul celor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea nr. 9/20.10.2022 este în realitate motivată în legătură cu toate măsurile pe care le conţine, iar motivarea se regăseşte în cuprinsul actului.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, această motivare nu se referă doar la măsura dispusă prin art. 1 din Hotărârea nr. 9/20.10.2022, ci este o motivare comună care se aplică tuturor măsurilor dispuse prin act, inclusiv celor care vizează suspendarea activităţii Filialei Tulcea a Colegiului Medicilor Veterinari.

Temeiul măsurii dispuse la art. 2 din Hotărârea nr. 9/20.10.2022 este reprezentat de art. 8 şi art. 13 din Legea nr. 160/1998, respectiv art. 10 şi art. 13 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari, toate menţionate în preambulul actului.

Se mai arată că art. 10 şi art. 13 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari, confirma plenitudinea competentelor recunoscute Congresului National al Colegiului Medicilor Veterinari prin Legea nr. 160/1998.

În raport de aceste aspecte, contrar celor reţinute la fond, nu doar ca temeiul măsurii prevăzută la art. 2 din Hotărârea nr. 9/2022 există, dar acest temei este prevăzut în preambulul actului, pretinsul caz justificat pentru suspendare fiind în realitate inexistent.

Împrejurarea că nu există şi că în cuprinsul actului nu a fost menţionat un temei care să prevadă explicit suspendarea filialei judeţene nu prezintă nicio relevanţă, întrucât există şi au fost menţionate temeiurile din care rezultă că filiala judeţeană nu poate funcţiona fără organe de conducere, iar Congresul Naţional poate adopta orice decizie de oportunitate raportat la lipsa acestora.

De asemenea, recurentul-pârât apreciază că în cauză nu există pagubă iminentă în sensul celor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Prejudiciul material produs intimatului nici nu ar fi putut fi reţinut întrucât, şi la momentul emiterii actului contestat şi în prezent, calitatea acestuia de membru în Colegiul Medicilor Veterinari Tulcea era/este suspendată conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998.

Fiind suspendat din Colegiul Medicilor Veterinari, nu poate suferi vătămări prin actele care vizează Filiala Tulcea a Colegiului.

Instanţa a ales să ignore că imediat după emiterea Hotărârii nr. 9/2022 a fost adoptată prin Decizia nr. 4939/09.11.2022 procedura privind transferul medicilor veterinari din circumscripţia Filialei Tulcea în circumscripţia filialelor limitrofe.

Respectiva procedură a fost deja urmată de toţi medicii veterinari cu drept de a profesa din Judeţul Tulcea, respectiv care nu sunt suspendaţi de drept conform art. 16 din Legea nr. 160/1998 si/sau nu au întârzieri mai mari de 6 luni în achitarea cotizaţiilor.

În ceea ce priveşte formele de organizare în care medicii veterinari cu drept de a profesa îşi desfăşoară activitatea în judeţul Tulcea, niciuna dintre acestea nu a fost afectată de măsurile dispuse prin art. 2 din Hotărârea nr. 9/20.10.2022, aşa încât este evident că nu a fost afectat nici serviciul public asigurat prin intermediul acestora.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, Înalta Curte apreciază că intimatul-reclamant are interes, în cauză, având în vedere faptul că acesta nu a fost exclus din profesie.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte reţine că prin Hotărârea nr. 9/20.10.2022 privind invalidarea alegerilor organizate în perioada 25.09.2022 - 04.10.2022 de către filiala Tulcea a Colegiului Medicilor Veterinari şi de suspendare a activităţii acestei filiale, Colegiul Medicilor Veterinari - prin Congresul Naţional al Medicilor Veterinari, a hotărât următoarele:

- invalidarea alegerilor organizate în perioada 25.09.2022 - 04.10.2022 de către filiala Tulcea a Colegiului Medicilor Veterinari, întrucât nu au fost respectate prevederile Hotărârii nr. 101/15.07.2022 privind Regulamentul de organizare şi desfăşurare a Congresului Naţional, a Adunărilor Generale judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi, în consecinţă, invalidarea mandatelor tuturor membrilor Consiliului judeţean, inclusiv al preşedintelui interimar, ale membrilor Comisiei judeţene de Deontologie şi Litigii, inclusiv al preşedintelui, ale membrilor Comisiei judeţene de cenzori, inclusiv al preşedintelui şi ale delegaţilor la Congres;

- suspendarea activităţii filialei Tulcea a Colegiului Medicilor Veterinari, până la următoarele alegeri, cu preluarea patrimoniului activ şi pasiv, arhiva şi ştampila filialei de către Biroul Executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari, în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărârii;

- măsuri privind transferul membrilor filialei Tulcea şi dispoziţii privind reluarea activităţii;

- mandatarea Biroului Executiv să elaboreze procedurile şi să dispună măsurile necesare.

În dovedirea existenţei cazului bine justificat, intimatul-reclamant a susţinut nelegalitatea Hotărârii nr. 9/20.10.2022, pentru mai multe neregularităţi ale actului administrativ.

Astfel, a invocat neînscrierea pe ordinea de zi a Congresului Naţional al Medicilor Veterinari a măsurilor dispuse prin hotărâre, necompetenţa Congresului Naţional pentru invalidarea alegerilor locale şi suspendarea activităţii filialei; lipsa motivării, lipsa temeiului adoptării măsurilor din hotărâre, încălcarea dreptului medicilor veterinari de continuarea a activităţii conform principiului libertăţii organizării şi exercitării profesiunii de medic veterinar.

Referitor la cerinţa pagubei iminente, a arătat că prin măsura suspendării activităţii şi prin dispunerea celorlalte măsuri care decurg din suspendare, referitoare la patrimoniu, arhivă, ştampilă, la membrii filialei, este previzibilă perturbarea, cu consecinţe deosebite, a activităţii serviciului de medicină veterinară aferent filialei Tulcea.

Curtea de Apel a considerat că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii şi a admis acţiunea, soluţie pe care Înalta Curte nu o împărtăşeşte .

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora:

"în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".

Suspendarea actelor juridice reprezintă operaţiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca şi cum actul dispare din circuitul juridic, deşi, formal-juridic, el există, iar suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

La modul concret, conform legislaţiei naţionale, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanţa este limitată la a cerceta, după verificarea condiţiei de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Condiţia existenţei cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea şi înţelepciunea judecătorului sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a analiza, pe fond conţinutul actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.

Înalta Curte constată că nu este suficient ca reclamantul să afirme existenţa unor motive de nelegalitate, ci trebuie să ofere unele elemente probatorii care, fără o cercetare aprofundată, să permită formarea unui dubiu serios asupra legalităţii actului, un stadiu incipient al convingerii că, în final, este posibil ca prezumţia de legalitate să fie răsturnată. Indiciile de nelegalitate trebuie să fie evidente, să poată fi identificate cu uşurinţă, la nivelul aparenţelor.

La o examinare sumară a legalităţii actului administrativ contestat, pe care o permite soluţionarea cererii de suspendare a executării, nu se identifică indicii de nelegalitate vădită, de natură să justifice suspendarea actelor administrative contestate.

Deci, nu există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond, a conţinutului şi legalităţii actului administrativ contestat.

Înalta Curte apreciază că reclamantul nu a relevat împrejurări de fapt sau de drept care să fie de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii atacate.

Instanţa de control judiciar consideră că şi cerinţa pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate nu este îndeplinită în cauză.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Aşadar, paguba iminentă presupune o anumită urgenţă pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

În cauza de faţă, reclamantul nu a invocat nicio împrejurarea care să facă dovada unui prejudiciu material viitor şi previzibil al executării actului administrativ, ci a inserat o serie de motive care nu dovedesc paguba iminentă care i s-ar produce prin punerea în executare a hotărârii contestate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar instanţa de fond în mod greşit nu a dispus suspendarea executării hotărârii.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, motiv pentru care o va casa.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată şi, rejudecând, va respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul - pârât Colegiul Medicilor Veterinari împotriva încheierii din 23 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.