Appeal dismissed: refusal to issue A1 portable documents to third-party client upheld under EU social security coordination and GDPR rules

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, a solicitat instanţei revocarea în integralitate a răspunsului x/15.06.2021, obligarea pârâtei la comunicarea documentelor portabile Al pentru salariaţi şi perioadele indicate în această plângere, obligarea pârâtei la confirmarea faptului că firma B. S.R.L. a îndeplinit toate formalităţile cerute de lege pentru a detaşa respectivii salariaţi către A., în perioadele menţionate, şi că această instituţie deţine toate informaţiile legale şi necesare care atestă respectarea legii în această situaţie, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1148 din 21 iunie 2022, a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererii de chemare in judecată, respingând-o, fără însă a aduce suficiente motive în susţinerea deciziei sale.

O astfel de hotărâre nu poate fi satisfăcătoare si nu poate fi suficientă pentru a justifica absenţa comunicării formularelor A1 din partea CNPP, având în vedere faptul că potrivit articolulului 2 din Regulamentul nr. 987/2009 din 16 septembrie 2009:

"instituţiile de asigurări sociale comunică sau fac schimb cât mai curând posibil de toate datele necesare pentru stabilirea şi determinarea drepturilor şi obligaţiilor persoanelor cărora le sunt îndreptăţite să li se aplice principiile de bază. Aceste date sunt transmise între statele membre fie de către instituţiile însele, fie prin intermediul organismelor de legătură."

În opinia recurentei, contextul detaşării salariaţilor dintr-un stat membru în alt stat membru, instituţiile de asigurări sociale sunt perfect autorizate să comunice formularul care atestă respectarea legislaţiei în materie de securitate socială (formularul Al).

Prin urmare, justificarea pârâtei că nu poate comunica certificatele A1 în virtutea respectării prevederilor Regulamentului UE 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016, nu este fondată.

Într-adevăr, articolul 6 din Regulamentul UE 2016/679 prevede că prelucrarea este legală dacă este necesară pentru respectarea unei obligaţii legale căreia îi este supus operatorul şi că prelucrarea este necesară în scopuri de interese legitime ale părţii responsabile sau ale unei terţe persoane.

Acesta este cazul în ceea ce priveşte cererea formulată în prezenta cauză.

Recurenta mai arată că URSSAF (omologul roman al CNPP) a iniţiat în cadrul societăţii un control conform procedurilor legale aplicabile pentru a verifica respectarea condiţiilor legale de detaşare a salariaţilor pentru care se solicită formularele Al, din România către Franţa, pentru a lucra pentru A..

În cadrul acestei proceduri, societatea A. are obligaţia legală de a dovedi îndeplinirea obligaţiilor legale aferente procedurii de detaşare a acestor lucrători de către B.. În lipsa dovezii privind respectarea tuturor reglementarilor privind detaşarea angajaţilor, A. este pasibil de o amendă de aproximativ 80.000 de euro şi, în consecinţă, de faliment.

Se mai susţine că articolul 13(2) (e) din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European si al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) prevede că "operatorul furnizează persoanei vizate următoarele informaţii suplimentare necesare pentru a asigura o prelucrare echitabilă şi transparentă: (...) (e) dacă furnizarea de date cu caracter personal reprezintă o obligaţie legală sau contractuală sau o obligaţie necesară pentru încheierea unui contract, precum şi dacă persoana vizată este obligată să furnizeze aceste date cu caracter personal şi care sunt eventualele consecinţe ale nerespectării acestei obligaţii".

Prin urmare, având în vedere procedura în derulare în Franţa şi prevederile Regulamentului privind protecţia datelor, A. are o obligaţie legală şi un interes legitim în baza căruia s-a adresat pârâtei şi instanţei române pentru a solicita formularele Al, respectiv în scopul de a face dovada în faţa autorităţilor omoloage franceze că normele privind detaşarea salariaţilor au fost respectate.

Prin efectuarea unei activităţi pentru A., salariaţii au fost deja în contact cu societatea franceză şi au consimţit să îi furnizeze, la acel moment, toate datele cu caracter personal, care sunt necesare în vederea detaşării şi cuprinse şi în documentele portabile Al.

În prezent, ceea ce solicită A. este ca acele date să se regăsească laolaltă într-un formular tip, respectiv în documentul portabil A. având deja datele salariaţilor, este exclusiv o procedură formală, pe care doar pârâta o poate realiza pe cale oficială.

În plus, prin email-ul din data de 5 septembrie 2019, trimis de la adresa de email x@x.com, B. a îndrumat A. să se adreseze "organismului care eliberează formularele Al în România". Astfel, B. a autorizat în mod direct si fără echivoc A. să obţină certificatele administrative necesare în cazul detaşării salariaţilor.

În opina recurentei, societatea intră în categoria «persoană vizată» si este îndreptăţită să primească documentele portabile Al solicitate de la CNPP.

În altă ordine de idei, este lipsit de eficacitate argumentul potrivit căruia A. ar trebui să cheme în instanţă B. pentru obţinerea certificatelor Al.

În contextul dat, o acţiune în instanţă pare lipsită de eficienţă. Singura cale eficientă si sigură de a obţine certificatele Al este prin intermediul pârâtei.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Casa Naţională de Pensii Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în anii 2015 şi 2016, A., societate franceză, a apelat la firma română B. S.R.L., pentru a detaşa salariaţi.

În prezent, firma franceză a fost pusă în întârziere de omologul francez al CNPP, URSSAF, pentru a face dovada că B. a efectuat toate demersurile legale pentru eliberarea certificatelor Al.

B. a comunicat către A. cererea depusă la CNPP prin care solicita eliberarea formularelor Al pentru toţi angajaţii puşi la dispoziţia sa.

B. nu a transmis însă către A. documentele emise de CNPP după eliberarea lor de instituţia română.

Înalta Curte reţine faptul că la data de 1 mai 2020, a devenit aplicabil, în relaţiile dintre statele membre ale Uniunii Europene, Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004.

Astfel, documentul portabil A1 se eliberează de către Casa Naţională de Pensii Publice în situaţia în care acest document este solicitat de un angajator român pentru un salariat care îşi desfăşoară, în mod obişnuit, activitatea în România şi care este detaşat de angajatorul respectiv în alt stat membru, în vederea desfăşurării activităţii pentru acesta, continuând să fie supus legislaţiei de asigurări sociale din România, cu condiţia ca durata previzibilă a activităţii să nu depăşească douăzeci şi patru de luni şi ca salariatul să nu fi fost trimis pentru a înlocui un alt salariat detaşat.

În cauză, recurenta-reclamantă s-a adresat intimatei-pârâte pentru eliberarea documentelor portabile A1 pentru lucrătorii detaşaţi din România de firma B..

Intimata-pârâtă a comunicat faptul că se află în imposibilitatea de a da curs solicitării, având în vedere că, începând cu data de 25 mai 2018, toate statele membre ale Uniunii Europene aplică Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date.

De asemenea, s-a precizat că, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. a) din Regulamentul menţionat, prelucrarea este legală numai dacă persoana vizată şi-a dat consimţământul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal.

Apreciind că răspunsul transmis de intimata-pârâtă în temeiul dispoziţiilor art. 19 din Regulamentul 987/2009 este unul corect şi nu poate fi apreciat ca un refuz de soluţionare a cererii reclamantei, instanţa de fond a respins acţiunea, soluţie pe care instanţa de control judiciar o împărtăşeşte

Astfel, Înalta Curte reţine că în aplicarea regulamentelor europene de coordonare a sistemelor de securitate socială, Casa Naţională de Pensii Publice îndeplineşte, pentru România, rolul de instituţie competentă în ceea ce priveşte determinarea legilaţiei aplicabilă lucrătorilor migranţi.

Regula de bază care se aplică în cazul lucrătorilor migranţi constă în aceea că persoanele fac obiectul legislaţiei de securitate socială a statului membru pe teritoriul căruia lucrează. (art. 11 alin. (3) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004).

De la regula generală, Regulamentul (CE) nr. 883/2004 a prevăzut numeroase excepţii şi reguli specifice de determinare a legislaţiei aplicabile, precum situaţia detaşării din punct de vedere al securităţii sociale, situaţia de pluralitate, etc.

De asemenea, conform art. 12 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, persoana care desfăşoară o activitate salarială într-un stat membru, pentru un angajator care îşi desfăşoară, în mod obişnuit, activitate în acest stat membru şi care este detaşată de angajatorul respectiv în alt stat membru pentru a lucra pentru angajator, continuă să fie supusă legislaţiei primului stat membru, cu condiţia ca durata previzibilă a activităţii să nu depăşească douăzeci şi patru de luni şi ca persoana să nu fi fost trimisă pentru a înlocui o altă persoană detaşată.

Prin urmare, în aplicarea noilor regulamente de coordonare a sistemelor de securitate socială (CE) nr. 883/2004 şi nr. 987/2009, menţinerea la sistemul de securitate socială din statul de trimitere, se atestă prin documentul portabil A1.

Documentul portabil A1 dovedeşte exclusiv menţinerea titularului acestuia la sistemul de securitate socială (asigurări sociale de stat pentru pensie, pentru accidente de munca şi boli profesionale, asigurări sociale de sănătate, de şomaj) din statul de trimitere, statul de care aparţine instituţia care a emis respectivul document.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că documentele portabile A1, precum şi copii ale acestora, nu pot fi emise decât la solicitarea exclusivă a persoanelor vizate, a angajatorului acestuia, în cauză S.C. B. S.R.L. sau a autorităţii omoloage din străinătate.

Astfel, intimata-pârâtă a emis la solicitarea S.C. B. S.R.L. documente portabile A1 pentru o parte dintre salariaţii săi detaşaţi pe teritoriul Franţei.

Din informaţiile prezentate de angajatorul francez a reieşit faptul că, în urma refuzului S.C. B. S.R.L. de a pune la dispoziţia A. certificatele de atestare a legislaţiei aplicabile, societatea franceză s-a adresat CNPP în vederea punerii la dispoziţie a documentelor portabile A1 emise pentru salariaţi ai S.C. B. S.R.L., detaşaţi la respectivul angajator.

Prin urmare, în mod corect s-a reţinut că documentele portabile A1 emise pe numele salariaţilor S.C. B. S.R.L., nu pot fi puse la dispoziţia societăţii franceze, acestea putând fi puse doar la dispoziţia titularului documentului portabil A1, a angajatorului acestuia, S.C. B. S.R.L. sau a autorităţii omoloage din Franţa.

În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a reţinut că răspunsul transmis de intimata-pârâtă este corect în raport cu dispoziţiile legale incidente, astfel că nu poate fi considerat ca fiind un refuz de soluţionare a cererii.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1148 din 21 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.