Eligibility of parish houses for retrocession under OUG 94/2000 despite unregistered 1948 property transfers
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the appeals of the defendants, partially quashed the Court of Appeal’s decision, and re-judged the case to dismiss the plaintiff's action as unfounded, thereby upholding the original retrocession decision and ordering the plaintiff to pay 5,950 RON in legal costs to the defendant. The dispute concerned the legality of a 2006 administrative decision by the Special Commission for the Retrocession of Immovable Properties that returned a parish house and land to a Greek-Catholic parish under Emergency Government Ordinance (OUG) 94/2000, against the objection of an Orthodox parish claiming the property had passed to the Orthodox Church in 1948 via Decree 177/1948. The decisive legal basis for the reversal was the application of OUG 94/2000, which explicitly excludes places of worship from retrocession but includes parish houses; the court held that the property was a parish house eligible for retrocession, not a place of worship, and that the Orthodox Church’s failure to register its ownership rights in the land registry at the time the retrocession decision became final meant the title had validly entered the civil circulation for the Greek-Catholic parish, rendering the plaintiff’s claim of abusive seizure under the 1948 decree legally ineffective in this specific proceeding.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ; Eligibility of parish houses for retrocession under OUG 94/2000 despite unregistered 1948 property transfers: Acest cadru normativ creează posibilitatea retrocedării bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, astfel cum sunt acestea circumstanţiate în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau (3ră titlu, de sfatul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului sau a unei persoane juridice de drept public (..,).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2023
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea formulată, reclamanta Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lipoveni Alba Iulia şi Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică Parohia Alba Iulia II a solicitat: constatarea nulităţii Deciziei nr. 1086 emisă la data de 6 noiembrie 2006 de către Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România prin care a fost retrocedat imobilul înscris în 2730 Alba Iulia, nr. top. x, 683 devenit prin conversie cf x Alba Iulia în favoarea Parohiei Unite cu Roma Greco Catolică - Lipoveni Alba Iulia; anularea Deciziei nr. 1086 emisă la data de 6 noiembrie 2006 de către Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România; anularea încheierii de carte funciară nr. x şi respectiv x din 07.06.2018 şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară; să se constate că pe imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia nr. top. x, 683 provenit din C.F. vechi x Alba Iulia există construită casa parohială compusă din opt încăperi şi să se dispună notarea destinaţiei construcţiei în cartea funciară; să se constate că imobilul casa parohială menţionat la punctul IV din petit şi terenul aferent acesteia înscris în C.F. nr. x Alba Iulia, nr. top. x, 683 provenit din C.F vechi x Alba Iulia a fost folosit în mod public, continuu şi netulburat de către reclamantă începând cu anul 1948 şi până în prezent; să se constate că imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia nr. top. x, 683 constând în casă parohială şi teren în suprafaţă de 684 mp provenit din C.F vechi x Alba Iulia a trecut în patrimoniul şi respectiv în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române, respectiv a Parohiei Ortodoxe Române Alba Iulia Lipoveni în temeiul art. 37 din Decretul nr. 177 din 1948 şi să se dispună intabularea în cf a dreptului dobândit; cu cheltuieli de judecată în considerarea dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 153/2022 din 29 iunie 2022 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Alba Iulia II, a admis acţiunea formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi Biserica Română Unită cu Roma Greco Catolică - Parohia Alba Iulia II (identică cu Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lipoveni Alba Iulia), a anulat Decizia nr. 1086 emisă la data de 6 noiembrie 2006 de către Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, prin care a fost retrocedat imobilul înscris în CF x Alba Iulia, nr. top. x, 683 devenit prin conversie CF x Alba Iulia în favoarea Parohiei Române Unite cu Roma Greco Catolică - Lipoveni Alba Iulia şi a obligat pârâtele la plata sumei de 16.780 RON în favoarea reclamantei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat şi onorariu expert.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâtele Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Alba Iulia II (identică cu Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lipoveni Alba Iulia) şi Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România au formulat recursuri întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
3.1. Pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, în motivarea recursului, arată că instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi aplicat prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În aplicarea prevederilor acestui act normativ, prin H.G. nr. 1164/17.10.2002, cu modificările şi completările ulterioare, au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.
Totodată, prin H.G. nr. 1164/17.10.2002, a fost constituită Comisia specială de retrocedare ca structură abilitată să aducă la îndeplinire dispoziţiile actelor normative sus-menţionate.
Acesta a fost cadrul normativ în vigoare la data emiterii Deciziei nr. 1086/06.11.2006 a cărei legalitate se contestă.
Acest cadru normativ creează posibilitatea retrocedării bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, astfel cum sunt acestea circumstanţiate în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau (3ră titlu, de sfatul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului sau a unei persoane juridice de drept public (..,).
Legalitatea şi temeinicia soluţiei dispuse de C.S.R. prin Decizia nr. 1086/06.11.2006 este susţinută de forţa probantă a înscrierilor din cartea funciară, precum şi doctrina şi practica în această materie.
Principiul forţei probante absolute a înscrierii în cartea funciară este acea regulă conform căreia cuprinsul cărţii funciare se consideră exact în folosul aceluia care şi-a înscris un drept real în cartea funciară.
Mai mult decât atât, prin adresa cu nr. 10669/2005, Primăria municipiului Alba Iulia a comunicat faptul că imobilul identificat cu nr. top. x, 683 se află în proprietatea Bisericii Greco-Catolice.
În opinia recurentei ar fi fost un abuz asupra principiului menţinerii justului echilibru între interesul particular al foştilor proprietari şi interesul general al societăţii, dacă s-ar fi procedat la emiterea unei propuneri de acordare de măsuri compensatorii în măsura în care imobilul putea fi retrocedat în natură.
3.2. Pârâta Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Alba Iulia II (identică cu Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lipoveni Alba Iulia), prin motivele de recurs, arată că raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea hotărârii se poate cere când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", consideră sentinţa civilă atacată ca fiind nelegală întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a mai multor prevederi legale
Aşadar, susţinerea reclamantei că a aflat de Decizia nr. 1086/06.11.2006 doar în anul 2018, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată susţine că a folosit imobilul continuu din anul 1948 până în prezent este inacceptabilă. Între recurenta-pârâtă şi reclamantă au existat chiar negocieri cu privire la achitarea unui preţ pentru imobilul în litigiu.
Pentru a putea obţine retrocedarea imobilului titularului cererii de retrocedare trebuie să se facă dovada că a fost proprietarul imobilului a cărei restituire o solicită, că imobilul a fost preluat în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi că, la data retrocedării imobilul se află în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2 din Ordonanţa nr. 94/2000.
Condiţia ca pârâta să fi fost proprietara imobilelor a căror restituire s-a cerut este îndeplinită, conform CF nr. x Alba Iulia, obţinut prin vânzare-cumpărare în 06.04.1920.
În ceea ce priveşte condiţia de a se face dovada că imobilul a fost preluat abuziv, recurenta consideră că instanţa de fond nu a făcut corecta aplicare a prevederilor H.G. nr. 1164/2002, respectiv a considerat că preluarea nu a fost abuzivă.
Recurenta consideră abuzivă preluarea, în temeiul art. 37 din Decretul nr. 177/1948, deoarece cazurile prevăzute în acel articol sunt constatate şi soluţionate de judecătoria populară a locului printr-o hotărâre judecătorească de la vremea respectivă, conform aliniatului ultim al acestui articol.
De asemenea, trecerea de la cultul greco-catolic la cel ortodox nu a fost una voluntară, cu respectarea libertăţii conştiinţei şi a libertăţii religioase, aşa cum prevedea art. 27 din Constituţia anului 1948, în vigoare la acea dată şi art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 177/1948. Cultul a fost desfiinţat abuziv prin Decretul nr. 358/1948, abrogat abia prin Decretul-lege nr. 9/1989.
În opinia recurentei, nu rezultă că această procedură ar fi fost urmată, nu rezultă că s-ar fi plătit despăgubiri comunităţii locale a cultului părăsit pentru bunurile trecute în patrimoniu comunităţii locale a cultului adoptat.
Prin urmare, în condiţiile în care nu au fost stabilite, acordate şi nici încasate despăgubiri pentru imobilele care au aparţinut pârâtei, preluarea acestora nu poate fi considerată decât abuzivă. Această concluzie fiind în acord cu pct. 1 din H.G.. nr. 1164/2002, pentru faptul că reclamanta a arătat expres în petitul VI al cererii introductive preluarea în baza art. 37 din Decretul nr. 177/1948 şi faptul că aceasta stăpânea în fapt acest imobil, chiar fără titlu cum arată pct. 1 din H.G.. nr. 1164/2002.
În susţinerea recursurilor sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.
4. Apărările formulate în cauză
În cauză au fost formulate întâmpinări, prin care s-a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinări, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate.
Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza şi răspunde prin considerente comune.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului
Înalta Curte analizând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului, apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că nu s-a făcut o comunicare la sediul procesual ales la momentul respectiv, astfel că recursul este formulat în termen.
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului
Înalta Curte apreciază că şi această excepţie este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază că recurenta circumstanţiază critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.
Deoarece recurenta a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., subliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că din actele şi lucrările dosarului rezultă că în temeiul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, Protopopiatul Român Unit cu Roma, Greco-Catolic Alba Iulia, în numele şi pentru Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Lipoveni Alba Iulia, a formulat cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 prin care a solicitat restituirea imobilului, construcţie şi teren aferent, situat în municipiul Alba Iulia, str. x (fostă Mitropolit Simion Ştefan), judeţul Alba, înscris în C.F. nr. x a localităţii Alba Iulia, nr. top. x, 683.
Prin Decizia nr. 1086/06.11.2006, Comisia specială de retrocedare a restituit imobilul solicitat Parohiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, Lipoveni Alba Iulia.
Pentru a stabili soluţia de restituire în natură a imobilului solicitat, Comisia specială de retrocedare a avut în vedere faptul că potrivit copiei certificate a cărţii funciare nr. x a localităţii Alba Iulia, imobilul s-a aflat, ulterior anului 1920, în proprietatea tabulară a Bisericii Greco-Catolice din Lipoveni (încheierea de carte funciară nr. x/06.04.1920), în proprietatea tabulară a acesteia aflându-se şi la momentul emiterii Deciziei nr. 1086/06.11.2006.
În baza dispoziţiilor Decretului nr. 358/1948, Cultul Greco-Catolic a fost desfiinţat de către regimul comunist, bunurile acestuia trecând fie în proprietatea statului român, fie în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române.
Cu privire la imobilul identificat cu nr. top. x, 683, Biserica Ortodoxă Română nu şi-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea cărţilor funciare, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.
Totodată, dispoziţiile art. 33 din acelaşi act normativ consacră principiul forţei probante absolute a înscrierii în cartea funciară.
În sistemul cărţilor funciare opera principiul forţei probante a înscrierii, potrivit căruia, pe de o parte, toate indicaţiile cuprinse în cartea funciară sunt presupuse a fi exacte, iar, pe de altă parte, niciun drept real nu poate fi opus nimănui dacă nu a fost înscris în cartea funciară.
Prin adresa cu nr. 10669/2005, Primăria Municipiului Alba Iulia a comunicat faptul că imobilul identificat cu nr. top. x, 683 se află în proprietatea Bisericii Greco-Catolice.
Având în vedere aceste aspecte, Comisia specială de retrocedare a constatat că cererea de retrocedare se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Decizia nr. 1086/2006 a retrocedat imobilul în litigiu în favoarea Parohiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, Lipoveni Alba Iulia.
Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia a chemat în judecată Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Lipoveni Alba Iulia prin Protopopiatul Român Unit cu Roma, Greco-Catolic, Alba Iulia şi Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Parohia Alba Iulia II, solicitând anularea Deciziei 1086/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 153/29.06.2022. Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, admis acţiunea formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni, cu sediul în municipiul Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, cu sediul în Bucureşti şi Biserica Română Unită cu Roma Greco Catolică - Parohia Alba Iulia II (identică cu Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lipoveni Alba Iulia), cu sediul în municipiul Alba Iulia, judeţul Alba, CUI x, şi sediul procesual ales la A., loc. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, şi, în consecinţă a anulat Decizia nr. 1086, emisă la data de 6 noiembrie 2006 de către Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, prin care a fost retrocedat imobilul înscris în CF x Alba Iulia, nr. top. x, 683 devenit prin conversie CF x Alba Iulia în favoarea Parohiei Române Unite cu Roma Greco Catolică - Lipoveni Alba Iulia şi a obligat pârâtele la plata sumei de 16.780 RON în favoarea reclamantei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat şi onorariu expert.
Înalta Curte nu împărtăşeşte, în totalitate, soluţia pronunţată de instanţa de fond, constatând că aceasta în mod greşit a admis acţiunea reclamantei.
Instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că imobilul, construcţie şi teren aferent, situat în municipiul Alba Iulia, str. x (fostă Mitropolit Simion Ştefan), judeţul Alba, înscris în C.F. nr. x a localităţii Alba Iulia, nr. top. x,683 a intrat în circuitul civil la data rămânerii definitive a Deciziei nr. 1086/06.11.2006. emisă de Comisia specială de retrocedarea a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, potrivit art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Înalta Curte reţine că Protopopiatul Român Unit cu Roma, Greco-Catolic, Alba Iulia, în numele şi pentru Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Lipoveni Alba Iulia a formulat cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 prin care s-a solicitat restituirea imobilului, construcţie şi teren aferent, situat în municipiul Alba Iulia, str. x (fostă Mitropolit Simion Ştefan), judeţul Alba, înscris în C.F. nr. x a localităţii Alba Iulia, nr. top. x, 683.
Prin Decizia nr. 1086/06.11.2006, Comisia specială de retrocedare a restituit imobilul solicitat Parohiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, Lipoveni Alba Iulia.
Pentru a stabili soluţia de restituire în natură a imobilului solicitat, Comisia specială de retrocedare a avut în vedere o serie de înscrisuri aflate la dosarul aferent cererii de retrocedare menţionate anterior.
Astfel, potrivit copiei certificate a cărţii funciare nr. x a localităţii Alba Iulia, imobilul s-a aflat, ulterior anului 1920, în proprietatea tabulară a Bisericii Greco-Catolice din Lipoveni (încheierea de carte funciară nr. x/06.04.1920), în proprietatea tabulară a acesteia aflându-se şi la momentul emiterii Deciziei nr. 1086/06.11.2006.
În baza dispoziţiilor Decretului nr. 358/1948, Cultul Greco-Catolic a fost desfiinţat de către regimul comunist, bunurile acestuia trecând fie în proprietatea statului român, fie în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române.
Cu privire la imobilul identificat cu nr. top. x, 683, Biserica Ortodoxă Română nu şi-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
Legalitatea şi temeinicia soluţiei dispuse de C.S.R. prin Decizia nr. 1086/06.11.2006 este susţinută de forţa probantă a înscrierilor din cartea funciară, precum şi de faptul că prin adresa cu nr. 10669/2005, Primăria municipiului Alba Iulia a comunicat faptul că imobilul identificat cu nr. top. x, 683 se află în proprietatea Bisericii Greco-Catolice.
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, un imobil cu destinaţie de casă parohială nu poate fi asimilat unui lăcaş de cult, în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, astfel încât poate face obiectul procedurii de retrocedare prevăzută de acest act normativ.
Prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 şi art. 170 alin. (4) din Statutul privind organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, aprobat prin H.G. nr. 53/2008, nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 489/2006.
Astfel fiind, în mod corect Comisia specială de retrocedare a constatat că cererea de retrocedare se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a retrocedat imobilul, compus din construcţie şi teren aferent, situat în municipiul Alba Iulia, str. x (fostă Mitropolit Simion Ştefan), judeţul Alba, înscris în C.F. nr. x a localităţii Alba Iulia, nr. top. x,683, în favoarea Parohiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, Lipoveni Alba Iulia.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt întemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.
Faţă de soluţia pronunţată, Înalta Curte va admite cererea formulată de recurenta - pârâtă Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Alba Iulia II (identică cu Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lipoveni Alba Iulia) privind acordarea cheltuielilor de judecată şi va obliga intimata - reclamantă Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni la plata sumei de 5.950 RON către recurenta - pârâtă.
Totodată, va respinge cererea formulată de intimata - reclamantă Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni privind acordarea cheltuielilor de judecată.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa în parte sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni, ca neîntemeiată, va menţine în rest dispoziţiile sentinţei, va admite cererea formulată de recurenta - pârâtă Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Alba Iulia II (identică cu Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lipoveni Alba Iulia) privind acordarea cheltuielilor de judecată şi va obliga intimata - reclamantă Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni la plata sumei de 5.950 RON către recurenta - pârâtă, va respinge cererea formulată de intimata - reclamantă Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii recursului declarat de recurenta - pârâtă Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Alba Iulia II (identică cu Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lipoveni Alba Iulia), invocată de intimata - reclamantă Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni.
Respinge excepţia nulităţii recursurilor declarate de recurenta - pârâtă Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Alba Iulia II (identică cu Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lipoveni Alba Iulia) şi de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, invocată de intimata - reclamantă Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni.
Admite recursurile declarate de recurentele - pârâte Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Alba Iulia II (identică cu Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lipoveni Alba Iulia) şi Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România împotriva sentinţei nr. 153/2022 din 29 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal
Casează, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni, ca neîntemeiată.
Menţine în rest dispoziţiile sentinţei.
Admite cererea formulată de recurenta - pârâtă Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Alba Iulia II (identică cu Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lipoveni Alba Iulia) privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Obligă intimata - reclamantă Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni la plata sumei de 5.950 RON către recurenta - pârâtă Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Alba Iulia II (identică cu Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lipoveni Alba Iulia).
Respinge cererea formulată de intimata - reclamantă Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 noiembrie 2023.