Jurisdictional conflict over pension deductions: Competence assigned to Court of Appeal for damages action against central authorities.

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 21.12.2022 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii A M.A.I pronunţarea unei sentinţe prin care să se dispună:

- sa se constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal, respectiv prin aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4000 RON.

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

- obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, în raport cu disp. art. 44, art. 47, art. 115, art. 125 şi art. 56 din Constituţia României.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 542 din 27 aprilie 2023 a Tribunalului Timiş, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că, ţinând seama că în cauză se solicită acordarea de despăgubiri de către o autoritate centrală, Guvernul României, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal este competentă din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

A arătat că prin lege organică nu se prevede o altă instanţă cu competenţă de soluţionare a acestei categorii de litigii, devin incident art. 10, alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi atrăge competenţa de soluţionare a instanţei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

În ceea ce priveşte cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, altele decât cele reglementate expres, aceste litigii au natura unor litigii de asigurări sociale doar dacă au ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special - a se vedea art. 154 Legea nr. 263/2010, art. 142 din Legea nr. 127/2019.

Pe cale de consecinţă, nefiind incidente normele speciale de competenţă în materia jurisdicţiei muncii, reţinând natura raporturilor juridice deduse judecăţii, a apreciat întemeiată excepţia de necompetenţă materială invocată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 543 din 28 septembrie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamante în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, instanţa a suspendat judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că în cauza de faţă nu se solicită nici anularea unui act administrativ, nici obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative, ci se solicită de la autoritatea căreia îi incumbă obligaţia de plată a pensiei, respectiv CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MAI, plata sumelor de bani cu care a fost diminuată pensia reclamantului.

În opinia curţii de apel, chiar dacă s-ar aprecia că litigiul de faţă are natură contencios administrativă (prin aceea că sumele au fost reţinute şi virate la bugetul de stat cu titlu de CASS), competenţa ar reveni tot Tribunalului (însă completelor specializate în contencios administrativ şi fiscal), potrivit criteriului valoric, dat fiind că obiectul cauzei este evaluabil în bani şi se situează sub pragul valoric de 3.000.000 RON, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004. În raport de aceste dispoziţii, în cauză nu are relevanţă că autorităţile pârâte sunt organizate şi funcţionează la nivel central, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 operând cu două criterii distincte, cel valoric, în cazul taxelor, impozitelor, contribuţiilor, respectiv cel al rangului autorităţii, în cazul celorlalte tipuri de litigii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat acordarea de despăgubiri constând în restituirea sumelor reţinute din pensia lunară, potrivit O.U.G. nr. 130/2021, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, susţinând existenţa unei vătămări cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor acestui act normativ, faţă de care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV pct. 11-14, 16-19 din O.U.G. nr. 130/2021.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei stabilindu-se în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborate cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă, (…), (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În ceea ce priveşte determinarea instanţei competente material să soluţioneze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, şi în jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mod constant şi unitar, s-a reţinut că dispoziţiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorităţii emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competenţa materială este stabilită în favoarea curţii de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa este stabilită în funcţie de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorităţii emitente.

Raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţii pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.

Astfel, în raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reţine, potrivit dovezilor de la dosar, că reclamantul are domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Timişoara, motiv pentru care constată că această instanţă este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în fond.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Guvernul României şi Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.