Jurisdictional conflict over pension compensation for non-indexing under O.U.G. 59/2017: Competence of administrative courts under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data 21.02.2023 şi înregistrată sub dosar nr. x/2023 pe rolul Tribunalului Maramureş, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, să constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, prin neactualizarea şi neindexarea pensiei, confrom dispoziţiilor Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, fapt datorat O.U.G. nr. 59/2017.

Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor rezultate din calculul actualizării şi indexării pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea 223/2015.

De asemenea, reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtului Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale la calcularea drepturilor de pensie datorate şi la plata acestora într-o singură tranşă, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflaţiei la data plăţii efective, precum şi daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatorii, conform dispoziţiilor art. 1-3 din O.G. nr. 13/2011, pe ultimii 3 ani şi în continuare, până la data plăţii efective.

Reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin 1 din Constituţie.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 550 din 15.06.2023 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a I-a civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Maramureş şi a fost declinată cauza în favoarea Curţii de Apel Cluj, spre competentă soluţionare.

Pentru pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, din modul în care este formulată cererea de chemare în judecată, rezultă că reclamanţii se consideră vătămaţi în drepturile şi interesele legitime prin adoptarea art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, act normativ apreciat ca fiind neconstituţional. În fapt, aceasta este cererea principală care face obiectul prezentului litigiu.

Tribunalul a constatat că, întrucât se solicită constatarea producerii unei vătămări printr-un act emis de Guvern, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, competenţa în soluţionarea cauzei în primă instanţă revine Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal .

Prin sentinţa civilă nr. 448 din 11.10.2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a I-a civilă.

S-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curţe de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamantul urmăreşte să obţină diferenţa dintre suma de bani încasată cu titlu de pensie şi cea de care ar fi beneficiat prin indexarea şi actualizarea pensiei, raportat la Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, dacă nu interveneau modificările aduse de către O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015.

A mai reţinut Curtea de apel că cererea reclamantului nu se subsumează niciuneia dintre categoriile reglementate de Legea nr. 554/2004 sau de alte legi speciale pentru ca instanţa de contencios administrativ să fie competentă în a soluţiona acţiunea, întrucât reclamantul a înţeles să învestească iniţial instanţa de conflicte de muncă şi de asigurări sociale cu o acţiune având ca obiect restituirea unor sume de bani reţinute din pensia încasată, neintrând în sfera de competenţă a instanţei de contencios soluţionarea unei cereri de chemare în judecată cum este cea din speţă.

În fine, Curtea de apel a constatat că, deşi Tribunalului Maramureş a reţinut în cuprinsul considerentelor sentinţei de declinare că reclamantul şi-a întemeiat acţiunea şi pe prevederile art. 7 alin. (5), precum şi ale art. 9 alin. (1), (2), (4) şi 5 din Legea nr. 554/2004, totuşi nu a putut identifica aceste temeiuri legale în cuprinsul cererii de chemare în judecată, fiind astfel evident că obiectul şi cauza acţiunii reclamantului nu vizează un raport de drept administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că prin cererea formulată, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, prin neactualizarea şi neindexarea pensiei, confrom dispoziţiilor Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, fapt datorat O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor rezultate din calculul actualizării şi indexării pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea 223/2015, obligarea pârâtului Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale la calcularea drepturilor de pensie datorate.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004 "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate. (2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond. (3) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă. (4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

Contrar celor reţinute de Curtea de apel, Înalta Curte constată că, deşi reclamantul nu a menţionat art. 9 din Legea nr. 554/2004 în cadrul acţiunii sale, s-a raportat la prevederile acestui text de lege, întrucât, din modul în care este formulat petitul acţiunii, rezultă că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G nr. 59/2017, reclamantul fiind nemulţumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărui beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015.

În acest context, înregistrarea cererii pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a I-a civilă nu înlătura obligaţia primei instanţe de a lămuri temeiul de drept al acţiunii formulate şi de a soluţiona cauza prin raportare la obiectul ei şi dispoziţiile legale incidente.

Raportat la obiectul acţiunii, formulată de reclamantul care se consideră persoană vătămată într-un drept al său prin dispoziţii dintr-o ordonanţă de urgenţă, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G nr. 59/2017, motivele invocate de reclamant şi scopul urmărit prin introducerea acţiunii, competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv poziţionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte (Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale) faţă de care reclamantul, care se consideră persoană vătămată, a solicitat acordarea de despăgubiri, competenţa materială de soluţionare revenind Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.