Peremption of revision petition due to six-month inactivity following suspension for non-appearance

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.10.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii şi Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Constanţa, contestaţie împotriva deciziei nr. 390/24.08.2018 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziei menţionate, prin care i-a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia administrativă formulată împotriva deciziei nr. 21/16.04.2018 emisă de Baroul Constanţa, precum şi anularea deciziei nr. 21/16.04.2018, cu toate consecinţele ce derivă din lipsirea de eficienţă juridică a actului administrativ.

I.2. Prin sentinţa nr. 31/CA din 07.02.2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România- Consiliul Uniunii şi Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Constanţa.

I.3. Împotriva sentinţei indicate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul A., apreciind că este nelegală din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 30.08.2029, sub nr. x/2018.

I.4. Prin decizia nr. 1329 din 03.03.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 31/CA din data de 07.02.2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

I.5. Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de recurs a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant A., fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la 26.08.2022, sub nr. x/2022.

În baza rezoluţiei din data de 05.09.2022 a completului învestit cu soluţionarea dosarului, conform repartizării aleatorii realizate la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus citarea părţilor pentru termenul din data de 19.01.2023, în vederea soluţionării revizuirii.

I.6. Prin încheierea din data de 19.01.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, s-a dispus suspendarea judecăţii cererii de revizuire formulate de A. împotriva deciziei nr. 1329 din 3 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că părţile au fost legal citate, însă nu s-au prezentat până la sfârşitul şedinţei de judecată şi nici nu au solicitat judecata în lipsă.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra revizuirii

Analizând, cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia de perimare a cererii de revizuire, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, urmând să o admită şi să constate că prezenta cerere de revizuire s-a perimat, în considerarea argumentelor ce succed.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Articolul 416 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., care reglementează instituţia perimării cererii, prevede că "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, art. 411 alin. (1) pct. 2 din acelaşi cod statuează că:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

În speţă, se constată că prin încheierea din 19.01.2023 a fost dispusă suspendarea judecăţii cererii de revizuire, având în vedere că părţile, cu privire la care procedura de citare a fost legal îndeplinită, nu s-au prezentat şi nici nu au solicitat judecata în lipsă, această încheiere reprezentând ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la această dată a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care s-a împlinit la 19.07.2023, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod.

Înalta Curte reţine că pentru termenul din 19.01.2023 procedura de citare a fost legal îndeplinită, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar, părţile nefiind însă prezente în faţa instanţei, astfel cum rezultă din practicaua încheierii întocmite la termenul menţionat.

Deşi încheierea din 19.01.2023 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza finală C. proc. civ., părţile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării să solicite reluarea procesului, prin intermediul unei cereri formulate în conformitate cu art. 415 alin. (1) din acelaşi cod, cu atât mai mult cu cât această încheiere le-a fost comunicată, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosar.

În conformitate cu dispoziţiile art. 416 C. proc. civ., perimarea reprezintă o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează de drept, atât în etapa judecăţii în prima instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, precum şi o prezumţie de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea pricinii.

În analiza prioritară a excepţiei absolute şi peremptorii de perimare a judecăţii cererii de revizuire formulate în cauză, excepţie invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, atât timp cât pricina a rămas în nelucrare, începând cu 19.01.2023, din vina părţilor, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii în interiorul termenului imperativ prevăzut de lege, deşi le-a fost comunicată încheierea pronunţată la acea dată, din care rezultă motivul dispunerii măsurii suspendării judecăţii, precum şi temeiul legal al acesteia, şi nici nu s-a făcut dovada intervenirii vreunei situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivităţii exclusive a părţilor. Această stare de pasivitate a fost menţinută mai mult de 6 luni, timp în care nu au efectuat demersuri pentru reluarea judecăţii înainte de a se împlini termenul de perimare şi nici nu au făcut dovada că au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa lor.

În aceste condiţii, reţinând că de la momentul suspendării judecăţii, 19.01.2023, până la data de 19.07.2023, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., părţile nu au formulat cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 din acelaşi cod, că în aceeaşi perioadă nu s-a îndeplinit niciun act de procedură, că nu este incident vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit de instanţă din oficiu şi că nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, astfel cum prevede art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia perimării este fondată şi că revizuirea formulată în cauză s-a perimat.

2. Temeiul legal al soluţiei Înaltei Curţi

Pentru considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, având în vedere lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficienţă sancţiunii instituite prin art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din motive imputabile părţii, în conformitate cu art. 513 coroborat cu art. 420 şi art. 421 alin. (2) din acelaşi cod, va constata perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1329 din 3 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1329 din 3 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.