Revision for contradictory judgments denied for lack of triple identity in separate property and retrocession suits

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

I.1. Prin decizia nr. 1120/A/2022 din 08.09.2022 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca nefondată, excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire invocată de intimaţi prin întâmpinare şi, totodată, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 1294/08.11.2021, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2009.

I.2. Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs revizuenţii A., B. şi intimatul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice.

Prin decizia nr. 113 din 23.03.2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a fost admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor împotriva deciziei nr. 1120/A din 08.09.2022 a Tribunalului Cluj, care a fost modificată în parte, în sensul că s-a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 din vechiul C. proc. civ., invocată prin întâmpinare, şi s-a respins cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 1294 din 08.11.2021 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2009, întemeiată pe acest motiv de revizuire, ca tardiv formulată.

De asemenea, a fost menţinută în rest decizia atacată, a fost respins recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat, şi au fost obligaţi recurenţii A. şi B. să plătească în solidar intimatei Comuna Meteş suma de 1.500 RON cheltuieli de judecată în recurs.

I.3. Împotriva deciziei de la pct. I.2 au formulat cerere de revizuire A. şi B., întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din actualul C. proc. civ., respectiv art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ.

În dezvoltare au susţinut că hotărârea atacată este în contradicţie cu decizia nr. 1687 din 19.03.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, prin care s-a constatat că Arhiepiscopia a beneficiat de o justă şi prealabilă despăgubire de la Statul Român, deşi nu i se cuvenea întrucât nu a fost niciodată proprietar, ci administrator al imobilului din comuna Meteş. Pe de altă parte, instanţa supremă a respins cererea de retrocedare a Arhiepiscopiei Romano-Catolice prin hotărârea din 19 martie 2020, astfel încât nu mai este proprietar, cu atât mai mult cu cât Arhiepiscopia a susţinut că extrasul de carte funciară depus în proces este fals.

Prin urmare, au arătat că revizuirea formulată în temeiul art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ. formează obiectul a două hotărâri contradictorii: decizia nr. 1687/19.03.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, prin care s-a respins proprietatea Arhiepiscopiei, precum şi decizia nr. 113/23.03.2023 a Curţii de Apel Cluj, prin care s-a constatat că Arhiepiscopia este proprietară a imobilului din comuna Meteş, solicitând anularea ultimei decizii menţionate şi a hotărârilor care au stat la baza acesteia.

În continuare au susţinut că Arhiepiscopia a afirmat că nu deţine originalul CF x Meteş cu înscrierea acestei biserici ca proprietar la formularea cererilor de înscriere în fals a recurentei în dosarul nr. x/2016, astfel că Tribunalul Cluj nu putea da la primul termen o hotărâre prin care să constate că Arhiepiscopia este proprietara imobilului, în contradictoriu cu ce a statuat instanţa supremă.

În ceea ce priveşte probatoriul administrat, revizuenţii au făcut trimitere la cele două extrase de carte funciară pentru imobilul în litigiu: cel depus de B., în privinţa căruia afirmă că este real, precum şi cel depus de Arhiepiscopia Romano-Catolică din Alba Iulia, pretins a fi fals, pentru care B. a formulat cerere de înscriere în fals, fiind depus în dosarul nr. x/2009 fără ca instanţa să se pronunţe pe acest aspect.

Au mai invocat art. 6 CEDO, care consacră respectarea principiului securităţii ordinii juridice, susţinând că în ipoteza în care o instanţă respinge proprietatea bisericii, o alta nu poate infirma ceea ce s-a stabilit în mod definitiv, luând în considerare aceleaşi probatorii şi refuzând procedura înscrierii în fals, încălcându-se astfel principiul evocat.

În final au arătat că retragerea înscrisului de către Arhiepiscopia Romano-Catolică din Alba Iulia nu s-a realizat decât în dosarul nr. x/2016, aspect ce a condus la pronunţarea unor soluţii contradictorii şi cu încălcarea principiului exercitării drepturilor procesuale cu bună-credinţă în dosarul nr. x/2009 şi în dosarele asociate, iar în căile extraordinare de atac biserica a menţinut înscrisul respectiv deşi este fals, obţinând o hotărâre prin care s-a reţinut calitatea sa de proprietar.

II.4. Prin întâmpinările formulate de intimaţii Unitatea Administrativ - Teritorială comuna Meteş şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor s-a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, pentru motivele arătate în cuprinsul acestora.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate, a temeiului de drept incident, respectiv a dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865, şi a apărărilor formulate în cauză de către intimaţi, Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare exercitate în cauză şi o va respinge ca atare, pentru considerentele ce succed.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Conform art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865:

"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate."

Prevederile legale citate supra deschid părţilor calea de atac extraordinară a revizuirii, de retractare şi nedevolutivă, pentru situaţia în care există hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Autoritatea de lucru judecat presupune îndeplinirea cumulativă a triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză juridică între hotărârile judecătoreşti pretins a fi contradictorii, iar scopul reglementării acestui caz de revizuire este acela al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Aşadar,pentru a putea fi invocat acest motiv de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să existe tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză), hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi dosar ci în procese diferite, în al doilea proces să nu fi fost invocată excepţia puterii de lucru judecat sau chiar dacă a fost ridicată să nu se fi discutat şi să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunţat cu încălcarea puterii lucrului judecat.

În cauză, analizând cererea revizuentei raportat la cerinţele de mai sus, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită întrucât nu se încadrează în dispoziţiile art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., cea de-a doua condiţie, respectiv cea referitoare la necesitatea ca cele două hotărâri să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu (ceea ce presupune existenţa identităţii de părţi, cauză şi obiect) nefiind îndeplinită.

Astfel, cauza soluţionată prin decizia nr. 113 din 23.03.2023 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a cărei revizuire se solicită, a avut ca obiect acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 11.12.2009, sub nr. dosar x/2009, prin care reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C., solicitând instanţei să constate în sarcina pârâtei existenţa obligaţiei de a încheia un contract de vânzare-cumpărare prin care să transmită proprietatea întregului imobil-teren din punctul numit "Vii", de lângă dispensarul medical, înscris în CF nr. x a comunei Meteş, judeţul Alba, cu elementele de identificare precizate.

Totodată, au solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de vânzare-cumpărare a imobilului-teren pentru suprafaţa de 12.900 m.p., înscrisă în CF nr. x Meteş, potrivit principiului executării în natură a obligaţiei prevăzute de art. 1073 C. civ. coroborat cu art. 1077 C. civ., la preţul de 25.000 RON, având în vedere că preţul a fost achitat integral, în modalităţile arătate, şi să se dispună Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Alba -Biroul de Carte Funciară intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor în CF nr. x Meteş, la numerele topografice x, pentru suprafaţa de 12.900 m.p.

Ulterior, după formularea unei cereri de intervenţie în interes propriu de către Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia şi admiterea în principiu a acesteia, reclamanţii au precizat acţiunea, solicitând în contradictoriu cu pârâţii Unitatea administrativ Teritorială Meteş prin Primar, C. şi Episcopia Romano-Catolică Alba Iulia, să se dispună obligarea pârâtei de ordin 1 să valideze actul de schimb intervenit între antecesorul pârâtei C. şi Statul Român, la data de 12.03.1967, privind imobilul în litigiu, să se constate că între reclamanţi şi pârâta C. au intervenit în anii 1973 şi 1974 antecontractele de vânzare-cumpărare menţionate; să se dispună obligarea pârâtei amintite să le elibereze act apt de intabulare a dreptului de proprietate asupra terenului în discuţie; obligarea O.C.P.I. Alba la intabularea dreptului de proprietate; să se constate că reclamanţii au edificat două case familiale de locuit pe terenul înscris în CF x Meteş, obţinut prin conversia pe hârtie a CF nr. x Meteş şi să se dispună notarea construcţiilor şi intabularea dreptului de proprietate asupra acestora în favoarea reclamanţilor, respectiv să se dispună O.C.P.I. intabularea hotărârii în CF.

În schimb, obiectul dosarului nr. x/2016, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 28.06.2016, a avut ca obiect acţiunea formulată de reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, în contradictoriu cu Guvernul României -Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobiliare care au aparţinut Cultelor Religioase din România, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 5444/21.04.2016 emisă de Comisia de Retrocedare şi admiterea cererii de retrocedare nr. x/19.01.2006, precizată la data de 17.04.2008 prin adresa nr. x/2003-2008.

În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că a revendicat imobilul situat în judeţul Alba, comuna Meteş, str. x, fără număr, curte, casă şi grădină, astfel cum au fost evidenţiate în CF nr. x Meteş, optând pentru restituirea în natură şi acordarea de măsuri compensatorii pentru terenurile pe care s-au edificat clădiri. Prin adresa nr. x/2003-2008 reclamanta şi-a precizat cererea în sensul că a solicitat restituirea în natură a terenului liber în suprafaţă de 10.860 m.p. şi acordarea de măsuri compensatorii pentru terenul în suprafaţă de 15.861 m.p. asupra căruia au fost edificate construcţii.

La data de 07.10.2016 a fost depusă la dosar o cerere de intervenţie accesorie formulată de B. şi A., admisă în principiu prin încheierea din 28.10.2016, prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, arătând că imobilul în litigiu formează şi obiectul dosarului nr. x/2009 aflat pe rolul Tribunalului Alba şi că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin efectul prescripţiei achizitive, iar asupra acestuia au fost edificate două locuinţe în care locuiesc încă din anul 1974, astfel că se află în posesia unor persoane private şi nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi restituit.

Aşa cum s-a precizat, condiţiile de admisibilitate ale revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. din 1865 sunt cumulative ceea ce înseamnă că neîndeplinirea a cel puţin uneia dintre ele atrage inadmisibilitatea cererii formulate, fiind de prisos verificarea îndeplinirii celorlalte condiţii expuse anterior.

Cum, în speţă, una dintre condiţii nu este îndeplinită, şi anume existenţa identităţii de părţi, obiect şi cauză, raportat la obiectul acţiunilor deduse judecăţii în cele două dosare indicate în precedent, Înalta Curte urmează a constata că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă.

Pe de altă parte, este de observat că din modul în care a fost formulată cererea de către petenţi, reiese că aceştia sunt nemulţumiţi de modalitatea în care a fost soluţionată cauza raportat la proba cu înscrisurile constând în extrasele de CF aferente imobilului în discuţie, administrate de părţile aflate în litigiu, solicitarea revizuenţilor fiind în sensul de a fi reanalizat probatoriul administrat, cu consecinţa admiterii demersului lor judiciar. Însă, revizuirea nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri judecătoreşti definitive, întrucât instanţa învestită cu soluţionarea unei astfel de cereri este ţinută să verifice numai dacă există vreunul dintre motivele limitativ prevăzute de lege pentru care poate fi promovată această cale extraordinară de atac, neputând să examineze justeţea soluţiei pronunţate de instanţele anterioare.

Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică ce reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit a căilor de atac. Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, aşa încât apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Întrucât motivele invocate de revizuenţi nu se încadrează în cazul de revizuire reglementat de art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, iar condiţiile de admisibilitate ale revizuirii întemeiate pe acest text legal nu sunt îndeplinite, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Totodată, reţinând culpa procesuală a revizuenţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, îi va obliga pe aceştia la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, către intimata Unitatea Administrativ Teritorială Meteş.

2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate asupra cererii de revizuire

În considerarea argumentelor expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, constatând că, în speţă, nu sunt argumente ce pot fi circumscrise motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, în temeiul art. 326 şi art. 328 din actul normativ indicat, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 113 din 23 martie 2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2022, şi îi va obliga pe revizuenţi să plătească intimatei Unitatea Administrativ Teritorială Meteş cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 RON reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 113 din 23 martie 2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

Obligă revizuenţii să plătească intimatei Unitatea Administrativ Teritorială Meteş cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 RON reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunţată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.