Revision of traffic-fine dismissal rejected as inadmissible for lack of EU-law conflict

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

I.1. Prin sentinţa nr. 236 din 25.01.2021, pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia tardivităţii formulării plângerii contravenţionale, invocată de intimat prin întâmpinare, şi s-a respins ca tardiv introdusă plângerea contravenţională formulată de petenta A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila.

I.2. Prin sentinţa nr. 425 din 03.06.2021, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de petenta A. împotriva sentinţei nr. 236 din 25.01.2021 a Judecătoriei Brăila, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

I.3. Prin decizia nr. 1061 din 11.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul-pârât Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila şi s-a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 425 din 03.06.2021, pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibil.

I.4. Împotriva deciziei menţionate la pct. I.3. din prezenta hotărâre a declarat recurs reclamanta A..

Prin decizia nr. 1512 din 16.03.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1061 din 11.11.2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

I.5. Împotriva deciziei nr. 1512 din 16.03.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a formulat cerere de revizuire recurenta-reclamantă A., invocând dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu prevederile art. 83 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

În dezvoltarea cererii a mai invocat art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi a arătat că a depus plângere prealabilă în termen legal în dosarul nr. x/2019, fiind amendată de două ori în aceeaşi zi de 16.07.2018 (dimineaţa şi la ora 16:00), în dosarul nr. x/2019, conform proceselor-verbale indicate. Consideră că s-a judecat în apel numai un proces-verbal de contravenţie, cu rea-credinţă, fiind ulterior anulat, iar cel de-al doilea proces-verbal pe care l-a contestat în termen a fost judecat pe fond conform hotărârii de la dosar.

A mai arătat revizuenta că a depus în copie încheierea din 11.11.2021 a Curţii de Apel Galaţi, care s-a pronunţat pe ceva ce nu a cerut, mai exact pe o excepţie pe care nu a invocat-o, astfel încât înţelege să solicite rejudecarea de către Curtea de Apel Galaţi.

În final a solicitat admiterea revizuirii şi rejudecarea fondului cauzei cu anularea procesului-verbal de contravenţie întocmit ilegal, arătând că a fost amendată în mod abuziv de către agentul de poliţie.

I.6. Apărările formulate în cauză

Faţă de cererea de revizuire formulată de revizuenta A. nu s-a depus întâmpinare de către intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., raportat la argumentele invocate şi la temeiurile de drept precizate, Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare exercitate în cauză, pentru considerentele ce succed.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că revizuirea este o cale de atac nedevolutivă care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greşită a situaţiei de fapt prin hotărârea atacată. În ceea ce priveşte categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit, în principal, că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătoreşti prin care instanţele de judecată s-au pronunţat cu privire la caracterul fondat sau nefondat al cererii, obiectul revizuirii constituindu-l hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi doar cu titlu de excepţie şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509 din C. proc. civ., pot face obiect al revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

De asemenea, potrivit art. 21 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: "(1) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată" şi "(2) Sunt supuse revizuirii, pentru motivul prevăzut la alin. (1), şi hotărârile definitive care nu evocă fondul."

Întrucât reprezintă o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care reglementează revizuirea sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.

În speţă, aşa cum rezultă din cererea de revizuire dedusă judecăţii, partea a invocat faptul că prin încheierea din 11.11.2021 a Curţii de Apel Galaţi, instanţa s-a pronunţat asupra unei excepţii pe care nu a invocat-o, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: pct. 1 s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Obiectul cauzei îl reprezintă revizuirea deciziei nr. 1512 din 16 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1061 din 11.11.2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil, astfel că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire de faţă are competenţa de a verifica exclusiv legalitatea acestei hotărâri din perspectiva argumentelor invocate în privinţa sa, nu şi a aspectelor ce vizează alte hotărâri. Or, prin cererea de revizuire nu au fost formulate susţineri în ceea ce priveşte nelegalitatea deciziei nr. 1512 din 16.03.2023 a Înaltei Curţi, care să poată fi circumscrise textului de lege enunţat supra. Prin urmare, nu se poate reţine incidenţa acestui motiv de revizuire.

Revizuenta a mai invocat în susţinerea cererii formulate art. 21 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 83 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, considerând că se impune admiterea revizuirii şi rejudecarea fondului cauzei cu anularea procesului-verbal de contravenţie întocmit ilegal, prin care a fost amendată în mod abuziv de către agentul de poliţie.

Verificând argumentele invocate prin raportare la temeiul de drept precizat, Înalta Curte constată că revizuenta a formulat o cerere inadmisibilă.

Motivul de revizuire invocat, conceput de legiuitor ca un ultim remediu intern menit să asigure preeminenţa dreptului european, trebuie analizat în contextul reglementării comune a acestei căi extraordinare de atac, care exclude posibilitatea transformării unei căi de atac de retractare într-o veritabilă cale de atac la calea de atac exercitată.

Astfel, în lipsa unui conflict dintre dreptul intern şi dreptul european, nu se pune problema aplicării prioritare a dreptului Uniunii Europene şi, pe cale de consecinţă, nici a incidenţei motivului de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Prima condiţie de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004, care rezultă implicit şi indubitabil din textul legal invocat, este aceea a aplicabilităţii dreptului Uniunii Europene în raportul juridic dedus judecăţii. În speţă, neinvocarea în concret, în cuprinsul cererii de revizuire, a unei norme din dreptul unional care să fie aplicabilă cauzei, raportul juridic litigios fiind, de altfel, sub incidenţa dreptului naţional, atrage respingerea ca inadmisibilă a căii de atac exercitate, pentru neîndeplinirea condiţiei premisă stabilite de lege în vederea promovării acesteia.

În hotărârea pronunţată la 16.03.2006 în cauza C-23/2004 - Rosmarie Kapferer c. B., CJUE a statuat în sensul că: "dreptul comunitar nu impune unei jurisdicţii naţionale să reia în discuţie fondul litigiului şi să înlăture aplicarea normelor interne de procedură care conferă autoritate de lucru judecat unei hotărâri".

Raportat la condiţia de admisibilitate sus-menţionată este de observat că revizuenta nu indică nicio normă din dreptul Uniunii aplicabilă cauzei, ci se rezumă să expună aspecte ce ţin de situaţia de fapt dedusă judecăţii în faţa instanţelor de fond şi să facă aprecieri în ceea ce priveşte procesele-verbale de contravenţie contestate, considerându-le nelegale.

Principiile generale de drept unional sau drepturile fundamentale prevăzute în Cartă sunt incidente numai în situaţiile în care o altă normă de drept unional este, de asemenea, aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii, întrucât protecţia acestor principii generale ca şi a drepturilor fundamentale prevăzute de Cartă este asigurată când statele membre acţionează în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii Europene.

Când o situaţie juridică nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii Europene, nu îşi găsesc aplicabilitatea nici principiile generale de drept unional, nici drepturile fundamentale garantate prin Cartă.

În prezenta cauză revizuenta nu a oferit niciun argument în sensul că un act normativ naţional ar urmări să pună în aplicare dreptul Uniunii Europene, nu a invocat faptul că raportul juridic litigios tranşat prin decizia definitivă ar fi unul în care operează armonizarea şi nici nu a adus argumente în sensul că dreptul Uniunii Europene ar fi fost aplicat de Statul Român în materia analizată, chiar dacă aceasta este un domeniu de drept intern. În schimb, din criticile formulate reiese că partea este nemulţumită de modul în care i-au fost soluţionate de către instanţele anterioare plângerile îndreptate împotriva proceselor-verbale de contravenţie considerate a fi fost întocmite cu abuz de putere, în realitate urmărind să obţină o rejudecare a litigiului său.

Or, funcţia revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăţilor definitive, în afara condiţiilor strict reglementate procedural. În acest sens, instanţa este dispensată de a analiza susţinerile revizuentei care, din punct de vedere procedural, nu vizează şi nu au legătură cu această cale extraordinară de atac, ţinând cont de dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 şi va respinge în consecinţă demersul părţii.

2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate asupra cererii de revizuire

Pentru considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi art. 21 din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire dedusă judecăţii, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1512 din 16 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.