Nullity of appeal for failure to plead a valid cassation ground in a challenge to a judicial inspection resolution

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.12.2021, sub nr. x/2021, reclamantele A. S.A. şi B. au formulat contestaţie împotriva rezoluţiei de clasare nr. 2763/05.10.2021, menţinută prin rezoluţia inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C21-1751/11.11.2021.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 754 din 11 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. S.A. şi B., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 754 din 11 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta A. S.A., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei cu consecinţa admiterii contestaţiei formulate, apreciind că hotărârea atacată este neîntemeiată pentru motivele expuse.

Astfel, în dezvoltarea recursului a susţinut că în mod greşit a analizat prima instanţă constatările inspectorului judiciar învestit cu soluţionarea plângerii formulate, respectiv faptul că inspectorul judiciar a constatat că judecătorii reclamaţi au avut în vedere aspectul potrivit căruia reclamanta nu a exercitat acţiune penală în cadrul căreia să fi solicitat tragerea la răspundere a pârâţilor, fiind aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, decisivă în acest sens fiind încheierea din 10 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

A mai susţinut că a exercitat acţiunea civilă delictuală ca urmare a clasării plângerii penale, dispusă în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. prin Ordonanţa nr. 225/D/P/2006 din 5 decembrie 2019 emisă de PÎCCJ-DIICOT-Structura centrală, aspect rezultat din prevederile cap. 9 lit. a) şi b), pag. 251-252, cap. 2.c, pag. 55 în integralitate, cap. 2.d pag. 64 şi cap. 4.c pag. 115-120 şi din concluziile raportului de expertiză judiciară administrat. Toate aceste aspecte au fost expres identificate la pag. 77 din acţiunea civilă delictuală cu referire şi la cap. 9.h pag. 290 din Ordonanţa nr. 225/D/P/2006 din data de 5 decembrie 2019.

În continuare a arătat că în urma respingerii cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi faţă de împrejurarea că societăţile reclamante nu au făcut dovada achitării acestei taxe, tribunalul a anulat cererea de chemare în judecată iniţială, iar reclamanta a revenit cu cerere de reexaminare a soluţiei de anulare a cererii de chemare în judecată, invocând cu date şi probe situaţia de fapt expusă.

Prin încheierea din 11 decembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de reexaminare a anulării cererii de chemare în judecată iniţială, pentru motivele pe care recurenta le redă în cuprinsul cererii de recurs, considerând că a refuzat să se pronunţe cu privire la considerentele prezentate de societăţile reclamante.

La data de 10.07.2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat încheierea nr. 262 în dosarul nr. x/2020, preluată de inspectorul judiciar ca argumentaţie în rezoluţia contestată nr. 2763/05.10.2021 în favoarea judecătorilor reclamaţi faţă de care a dispus clasarea plângerii. Motivarea încheierii respective a fost comunicată societăţilor reclamante la data de 12 mai 2021, ulterior pronunţării soluţiilor de către judecătorii reclamaţi în dosarele x/2020 şi cele subsecvente ale Tribunalului Bucureşti, anume datele de 17.01.2020, 25.05.2020, 08.07.2020 şi 11.12.2020.

În concluzie, orice argument avut în vedere de inspectorul judiciar în rezoluţia contestată născut din încheierea ÎCCJ nr. 262/10.07.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, nu se regăseşte faptic, în opinia recurentei, în motivările judecătorilor reclamaţi, întrucât nu existau la acea dată şi în mod evident că nu sunt conforme cu adevărul probat. Prin urmare, a apreciat că este vorba despre o gravă eroare de documentare sau de probare a rezoluţiei contestate, cu un impact major asupra soluţiei.

În final, recurenta a reiterat în paginile 3-4 din recurs argumentele în considerarea cărora a apreciat că rezoluţiile contestate în cauză sunt nelegale, deci în combaterea netemeiniciei motivelor reţinute în fundamentarea celor două acte contestate şi a solicitat să se constate nelegalitatea sentinţei atacate pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la 20.09.2022, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, pentru argumentele expuse.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază întemeiată şi o va admite, urmând să constate că recursul declarat de reclamantă este nul, pentru considerentele ce succed.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu prealabil, Înalta Curte aminteşte că recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege. Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:…d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi Cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile legale amintite.

În speţă, recurenta-reclamantă a clamat incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de instanţa de fond, prin care să arate în ce constă, în concret, nelegalitatea acesteia, raportat la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii, pentru a putea fi încadrate în textul de lege precizat, care, prin urmare, a fost invocat exclusiv în mod formal.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs şi susţinerile recurentei, reţine caracterul nemotivat al căii de atac, aceasta limitându-se să reitereze aspectele ce vizează situaţia de fapt dedusă judecăţii şi probatoriul administrat şi să-şi exprime nemulţumirea cu privire la modalitatea în care i-a fost soluţionată plângerea şi au fost motivate rezoluţiile atacate, precizând doar faptul că în mod greşit a analizat prima instanţă constatările inspectorului judiciar învestit cu soluţionarea plângerii formulate.

Se constată, aşadar, că recursul nu conţine motive care să poată fi încadrate în cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat în susţinerea căii de atac exercitate, reclamanta neformulând nicio critică veritabilă de nelegalitate la adresa sentinţei atacate.

Or, faţă de rigorile ce caracterizează calea de atac a recursului în actuala reglementare, modalitatea de redactare a cererii formulate de recurenta-reclamantă nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii atacate. În egală măsură, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt nu se constituie într-o critică concretă de nelegalitate a sentinţei de fond, dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

În aceste condiţii, reţinând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul dintre cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului exercitat de reclamantă.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Faţă de considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, întrucât recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor impuse de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, va constata nul recursul declarat de reclamantă şi va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei nr. 754 din 11 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.